Pregătirea (educatia) preotesei

"În trecut, soţia preotului, ca şi celelalte femei, nu aveau acces la educaţie. În mod tradiţional, în multe culturi, căsătoria şi maternitatea erau considerate suficiente pentru ca o femeie să îşi găsească împlinirea. Astăzi educaţia este într-o mult mai mare măsură accesibilă femeilor. Cu toate acestea oamenii din societate şi parohie se aşteaptă ca preotesele şi celelalte femei cu studii să se ridice la înălţimea rolului şi obligaţiilor tradiţionale de soţii şi mame.
Preotesele îşi pot îndeplini mai bine rolul în slujirea soţilor lor dacă au studii. De exemplu, ele îşi pot folosi pregătirea religioasă pentru a se ocupa de educarea altora, în special femei, în credinţa Bisericii Ortodoxe. De asemenea, pot mărturisi credinţa ortodoxă în faţa grupurilor de tineri, în adunările femeilor, sau diferite tabere. Pot de asemenea participa şi contribui la asistenţa pastorală ca îndrumător pentru tineri sau consilier pastoral.
Chiar dacă nu are timpul şi posibilitatea de a urma o şcoală teologică, o preoteasă poate participa la ore de educaţie religioasă, pentru a se familiariza cu învăţăturile şi practicile credinţei ortodoxe. Ar fi de folos pentru slujirea preotului dacă ea ar şti îndeajuns pentru a putea răspunde unor întrebări de bază pe care le-ar avea enoriaşii. Pentru întrebările dificile poate recurge la preot sau la un alt teolog, dacă este cazul, mai ales dacă subiectul este controversat."

Athanasia Papademetriou - "Presbytera" The Life, Mission, and Service of the Priest's Wife, traducere de N.C.

Calităţile unei preotese

După cum spune Amilka S. Alivizatos, un teolog grec din sec. XX, canoanele Bisericii cer ca o femeie care, prin binecuvântarea lui Dumnezeu, urmează să devină preoteasă, trebuie să aibă virtuţi şi daruri (harisme). Viitoarea preoteasă trebuie să fie o persoană iubitoare, grijulie şi bună, cu o profundă credinţă şi dragoste faţă de Dumnezeu. Trebuie să fie o femeie de caracter. Trebuie să-şi dorească să împărtăşească şi să sprijine slujirea preotului. Cum spune Arhiepiscopul Hristodulos al Atenei şi întregii Grecii, să fii preoteasă înseamnă să accepţi următoarele: binecuvântarea, sacrificiul şi responsabilitatea.

Athanasia Papademetriou - "Presbytera" The Life, Mission, and Service of the Priest's Wife, traducere de N.C.

Convingerile se formeaza prin exemple (Pr. Teofil)

Răspunzând la comentariul Mariei de la interviul de aici, mi-am adus aminte de ce mi-a spus cândva o preoteasă, despre puterea exemplului personal. La câţiva ani după venirea lor în parohie, o doamnă din corul bisericii i-a spus: „Doamna preoteasă, să ştiţi că înainte să veniţi dumneavoastră, noi mai dădeam cu ruj pe buze când veneam la biserică. (Preoteasa nu ştia acest lucru, pentru că nu remarcase, nu le judecase după rujul de pe buze.) Dar văzând că dumneavoastră nu vă machiaţi niciodată, am renunţat şi noi.”

Pzb. Natalia

Despre cealaltă faţă a exemplului personal ne-a spus Părintele Matei aici:

Gândiţi-vă că mai degrabă lumea vorbeşte pe preot şi pe preoteasă decât pe un om obişnuit din sat. Şi oamenii caută să motiveze, să se justifice pe ei, dacă cumva văd şi la preoteasă. De femei vorbesc… Dacă de exemplu preoteasa merge cu capul descoperit la biserică, eu am auzit multe cazuri spunând: „Apăi şi preoteasa merge cu capul descoperit!”. La fel se întâmplă şi cu copiii lor, fetele spun de exemplu: „Dar şi fetele părintelui fac aşa!” sau lucruri de felul acesta.

Şi Părintele Teofil, aici:

A venit cineva la mine la mănăstire, cîndva, s-a spovedit la mine, am constatat că era o femeie cînd i-am pus epitrahirul, că nu are batic pe cap şi am zis: „Dragă, îţi mai lipseşte ceva. Ar fi bine, totdeauna la slujbă, să ai batic pe cap.” Şi, mă rog, n-a zis nimic, dar a venit după vreo doi ani cu un grup, de la Cluj era grupul. Şi zice: „Părinte, eu, să ştiţi că atunci cînd mi-aţi spus dumneavoastră că să am un batic pe cap măcar la slujbă, mi-am luat batic pe cap. Dar, cînd m-am dus la biserică, şi m-am dus de mai multe ori, că-s în corul bisericii, este şi o preoteasă în corul bisericii, iar ea e fără batic. Şi atunci m-am gîndit: Dacă nu-i preoteasa cu batic, ce să-mi mai iau şi eu batic?”
Oamenii nu-s oameni de convingere. Dacă ar fi oameni de convingere nu s-ar uita la ăla de lîngă el, şi atunci ar trebui să-i dai şi posibilitatea să-şi formeze o convingere prin exemplul tău, prin exemplul familiei tale, prin exemplul copiilor tăi, că dacă nu-i dai, omul se clatină repede, renunţă.

Fragment din Cuvîntul "Schimbaţi-vă prin înnoirea minţii" rostit de părintele Teofil la Protopopiatul din Făgăraş, iunie 2003

…Cred că ar trebui avute în vedere două lucruri, în mod special. Să avem o elită preoţească adevărată. Adică nişte preoţi care să se intereseze şi să nu le pară rău că sunt preoţi, chiar dacă sînt mai săraci decît dacă ar fi ingineri, doctori etc. Aici, de exemplu, s-a spus cîndva că un preot nu are atîţia bani cîţi i-ar trebui să-şi crească copiii, să cumpere pampers – nici nu ştiu cum le zice - , nişte lucruri pe care, într-adevăr, oamenii de mai de mult nu le cumpărau, că se dădeau chinului şi spălau. Acuma e şi o modernitate dintr-asta. Nu am nimic împotrivă. Dacă are omul posibilitatea să trăiască mai bine, atunci să trăiască mai bine, dar să nu-i pară rău că-i preot şi nu are atîţia bani cîţi ar avea dacă ar fi altceva. El şi-a ales să fie preot.

După aceea, în ceea ce priveşte familia preotului... Sigur că preotul trebuie să fie, şi prin familia lui, reprezentativ. A venit cineva la mine la mănăstire, cîndva, s-a spovedit la mine, am constatat că era o femeie cînd i-am pus epitrahirul, că nu are batic pe cap şi am zis: „Dragă, îţi mai lipseşte ceva. Ar fi bine, totdeauna la slujbă, să ai batic pe cap.” Şi, mă rog, n-a zis nimic, dar a venit după vreo doi ani cu un grup, de la Cluj era grupul. Şi zice: „Părinte, eu, să ştiţi că atunci cînd mi-aţi spus dumneavoastră că să am un batic pe cap măcar la slujbă, mi-am luat batic pe cap. Dar, cînd m-am dus la biserică, şi m-am dus de mai multe ori, că-s în corul bisericii, este şi o preoteasă în corul bisericii, iar ea e fără batic. Şi atunci m-am gîndit: Dacă nu-i preoteasa cu batic, ce să-mi mai iau şi eu batic?”

Oamenii nu-s oameni de convingere. Dacă ar fi oameni de convingere nu s-ar uita la ăla de lîngă el, şi atunci ar trebui să-i dai şi posibilitatea să-şi formeze o convingere prin exemplul tău, prin exemplul familiei tale, prin exemplul copiilor tăi, că dacă nu-i dai, omul se clatină repede, renunţă. Mai demult oamenii mergeau la biserică, dar să ştiţi că nu ştiau şi nu trăiau religia pe linia slujbelor, ci o trăiau pe linia prezenţei...

(Din cartea Gîndiţi frumos. Cuvîntări la ocazii speciale – părintele Teofil Părăian, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2006)

Intrebari si raspunsuri: despre fecioria viitoarei preotese

„Vă mulţumesc pentru noua rubrică şi sper ca viitoarele preotese şi nu numai... să îndrăznească.
În legătură cu acest subiect am vorbit şi cu prietena mea bună. Ea a avut un prieten student la teologie şi, deşi el nu era chiar aşa cum trebuie să fie un viitor preot, ea m-a întrebat: "oare chiar pot eu să fiu preoteasă când nu mai sunt virgină?" (acest fapt s-a consumat cu un alt băiat). Atunci am fost foarte răutăcioasă, spunându-i că la asta trebuia să se gândească înainte, şi că o preoteasa trebuie să fie curată. Chiar dacă nu reuşesc mereu să fac bine, spun "învaţă-mă prin faptele tale, nu prin cuvinte".
Spunea un preot că şi-ar dori ca fiul său să urmeze acelaşi drum şi, dacă ar vrea să se căsătorească cu o fostă prostituată, de exemplu, ar fi de acord, dacă acest fapt ar însemna convertirea la creştinism a unui suflet.
Până la urmă, acea curăţie a trupului pare să nu mai aibă aceeaşi importanţă? De ce?
Doamne ajuta!”

Andreea (via email)

Aşa cum am spus, răspunsurile vor veni ca şi comentarii la această postare.
Vă rugăm să ne iertaţi întârzieriile cu care răspundem în general, în ultima vreme programul fiecăreia dintre noi s-a aglomerat foarte mult.

Natalia presb.

[edit]
Pentru a face mai uşor diferenţa, aşa cum ne roagă Alexandra, între păreri personale şi ce spune Biserica, am selectat 2 răspunsuri:

Ce spune pravila bisericească şi Sf. Scriptură despre acest lucru:
„1625. -Preoteasa este sotia legitima a preotului din prima, lui si a ei, casatorie, inainte de hirotonia in ipodiacon. Ea nu trebuie sa fi avut vreodata legatura cu alt barbat, (VI ce. 26; Sf. Vasile 27) ci trebuie sa fi fost fecioara. “

"(Preoţii) Sa nu-si ia de sotie o curva sau spurcata, nici femeie lasata de bărbat, caci ei sunt sfinti pentru Dumnezeu" (Lev. 21, 7).
„să fie bărbaţi ai unei singure femei, să-şi chivernisească bine casele şi pe copiii lor”. (I Timotei 3, 12)

-->

Şi răspunsul pe care ni l-a trimis Maica Siluana Vlad:

Răspunsul la această întrebare e dat deja de Dumnezeu şi numai El poate să facă, atunci când consideră şi cum Singur ştie, pogărământ!
Un lucru important de ştiut: o prostituată poate deveni sfântă, dar nu poate sluji ca preoteasă. Poate deveni o soţie credincioasă şi poate chiar o mama bună, dar nu şi o preoteasă în sensul liturgic al cuvântului.
Dar, repet, Domnul ştie şi numai El răspunde celui ce întreabă în Sfânta Taină a Pocăinţei şi numai prin Episcopii Lui! A lor este răspunderea, deşi, consecinţele în trup şi în viaţa copiilor le trăieşte cel în cauză.
Cu drag şi dor şi binecuvântare

M. Siluana

Întrebări şi răspunsuri

Iniţiem această rubrică la solicitarea unei viitoare preotese, pentru a răspunde eventualelor întrebări, nelămuriri sau îndoieli care le frământă pe cele care urmează să intre în această slujire, dar nu numai. Puteţi trimite întrebările dumneavoastră la e-mail-ul afişat pe coloana din dreapta.