(I Corinteni 3, 7-9)
M-am regăsit mereu în aceste cuvinte şi cred că este un lucru pe care trebuie să îl avem mereu în minte în slujirea noastră: nu noi facem ceva bun, ci Dumnezeu lucrează prin noi.
Am trecut de-a lungul slujirii în parohie prin situaţii în care mi-am spus: Dacă noi vom face lucrurile aşa cum trebuie, şi oamenii se vor schimba! Nu este deloc aşa. În schimbarea unui om există 2 factori esenţiali: lucrarea lui Dumnezeu şi libertatea omului. Poţi să faci lucrurile „perfect”, ca să zic aşa, dacă Dumnezeu nu „face să crească”, cum zice Sfântul Apostol Pavel, sau dacă omul nu vrea să primească, nu rodeşte nimic.
Astfel, pentru a avea o slujire cu folos, trebuie să rămânem mereu „conectaţi” la Cel care „face să crească”. Doar El deschide inima omului, îi dă întâmplări în viaţă care îl pot sensibiliza sau lumina, îi poate lua vălul de pe ochi. Fără El noi nu putem face nimic, degeaba semănăm, degeaba udăm, degeaba ne ostenim. Dacă însă Îl punem pe El înainte, în tot ceea ce facem, se întâmplă minuni, iese apă din piatră seacă. Lucrarea este grea, însă dacă ne oferim pe noi înşine lui Dumnezeu, pentru ca El să fie Cel care lucrează prin noi, le facem pe toate cu bucurie şi nădejde.
Preoteasa Natalia