Consimţirea preotesei şi participarea ei la Hirotonie

"Preoteasa ocupă un rol important în hirotonirea soţului ei. Mai întâi de toate, ea trebuie să consimtă în scris că este şi dorinţa ei ca soţul ei să fie hirotonit. (...)

În ceea ce mă priveşte, am o amintire vie a hirotonirii soţului meu. În acea zi specială, visul soţului meu urma să se împlinească. Părinţii noştri, fraţii, surorile şi prietenii erau toţi acolo. Îmi aduc aminte cum îmi curgeau lacrimi din ochi în timp ce îl priveam pe soţul meu cum intră în altar. (...) Toţi credincioşii şi familiile noastre se rugau cu lacrimi în ochi pentru ca soţul meu să fie vrednic să primească Harul lui Dumnezeu.(...)

Într-o clipă, biserica s-a umplut de strigătul: Axios! Axios! Axios! (Vrednic este!). Strigătul meu era şi el acolo, arătând aprobarea mea şi angajamentul faţă de Dumnezeu şi de soţul meu: eram acolo pentru a fi parte din slujirea lui. În veşmintele noi, aurii, soţul meu arăta ca un înger. Nu voi uita niciodată acel moment, şi îl voi preţui până în ultima clipă a vieţii mele.

După hirotonie, preotul poate oferi Sfânta Împărtăşanie. Îmi amintesc bucuria şi binecuvântarea pe care le-am resimţit primind Sfânta Împărtăşanie din mâinile soţului meu, atunci când el împărtăşea pentru prima dată. Dumnezeu m-a învrednicit cu invitaţia de a fi soţie de preot. Ce binecuvântare! Numai femeile care trec prin această experienţă pot înţelege sentimentul deosebit şi împlinirea.

(...) Este cu totul adevărat că preoteasa este „parte din reverenda preotului”, ca să parafrazăm o zicală grecească. De acum înainte, începe dificila călătorie duhovnicească. Preotul şi preoteasa trebuie să fie pregătiţi să se sprijine reciproc şi să meargă mână în mână de-a lungul cărării înguste, avândul pe Sfântul Duh ca îndrumător.

Athanasia Papademetriou - "Presbytera" The Life, Mission, and Service of the Priest's Wife, traducere de pzb.N.

Legăturile sacramentale dintre preot şi preoteasă

Două evenimente din viaţa unei preotese se disting clar: ziua nunţii şi ziua hirotonirii soţului ei. Aceste două evenimente din Biserică formează legăturile sacramentale (de Taină), între preot şi preoteasa lui.

În primul rând, în Taina Cununiei, cei doi îşi fac reciproc un angajament pe viaţă. Unul îl împlineşte pe celălalt: „Totuşi, nici femeia fără bărbat, nici bărbatul fără femeie, în Domnul” (I Cor. 11, 11). De asemenea, îşi iau un angajament necondiţionat de a sluji Domnului pe viaţă. Acest legământ formează un triunghi:

Dumnezeu – Soţul – Soţia

În al doilea rând, în Taina Hirotoniei, preotul este gata să-i slujească lui Dumnezeu. Iar preoteasa este prezentă pentru a participa la slujirea lui preoţească după hirotonie.

Aceste legături sacramentale pot ajuta familia preotului să treacă prin perioadele grele. Dar adesea preotesele uită că sunt căsătorite cu un preot. Sau uită că au făcut un legământ, în primul rând faţă de Dumnezeu şi în al doilea rând faţă de soţii lor, să ia parte la misiunea lor preoţească. Când dau de perioade grele, unele preotese simt că este imposibil să continue căsnicia lor sau să mai ia parte la slujire. Zilele grele sunt ca o mare agitată, dar apele furtunoase se vor linişti în cele din urmă. Pentru că Dumnezeu este parte din legăturile sacramentale care îi ţin împreună pe preot şi preoteasă, Dumnezeu va trimite Duhul Sfânt pentru a le da înţelepciune şi putere pentru a birui greutăţile. Ei trebuie să aibă răbdare şi să nu înceteze să ceară ajutor de la Dumnezeu: „De aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice acestui sicomor: Dezrădăcinează-te şi te sădeşte în mare, şi vă va asculta” (Luca 17, 6). Dumnezeu îngăduie ca lucrurile să se întâmple în viaţa noastră din motive numai de El ştiute. Tot ce trebuie să facem este să ne rugăm şi să spunem: „Facă-se voia Ta.”

Athanasia Papademetriou - "Presbytera" The Life, Mission,
and Service of the Priest's Wife,
traducere de pzb.N.

De aceeaşi autoare:
Calităţile unei preotese
Pregătirea (educatia) preotesei