De ce îmi e frică să mă gândesc că aş putea fi preoteasă?

Măicuţă, iertaţi-mă că vă deranjez cu o asemenea problemă. Voi încerca să fiu cât mai concisă.
Măicuţă, sunt prietenă cu un băiat care a terminat teologia şi care ar vrea să ne căsătorim. Mă vede cuminte, credincioasă, ştie că nu am impedimente serioase pentru o căsătorie cu un viitor preot, însă eu ştiu că nu este aşa, în ciuda acestor convingeri ale lui. Nu am fost dintotdeauna aşa cum sunt acum. Nu am fost, pentru că nu am avut de unde să ştiu...ce-i aia curăţie, rugăciune, înfrânare. Până să-l cunosc cu adevărat pe Dumnezeu, am făcut unele greşeli. Am crescut într-un mediu viciat, în care desfrânarea era modă, lucru firesc, bun de căutat. Era firesc să cauţi să experimentezi reacţiile corpului tău şi ale celuilalt la săruturi pasionale, mângâieri etc....

Aceste păcate m-au marcat, deşi părintele meu duhovnic spune că nu sunt impedimente (nu am făcut dragoste). Cu toate acestea, pe mine mă mustră conştiinţa.... De ce îmi e frică să mă gândesc că aş putea fi preoteasă, chiar dacă am acele "pete" în spate, pete despre care duhovnicul spune că sunt rătăciri care nu necesită pogorământ, date fiind circumstanţele în care am vieţuit.

Mai pot fi preoteasă, în aceste condiţii sau e mai bine să renunţ la el până nu e prea târziu? Nu ştiu dacă voi putea scăpa de aceste remuşcări vreodată. Dacă pot scăpa... cum să scap de ele?

Vă rog, ajutaţi-mă!

Diana

Draga mea Diana,
Te rog să nu te superi că nu redau în întregime întrebarea ta pentru că e important sa-ţi răspund direct la întrebare: Da, poţi fi preoteasă! Păcatele tale de până acum, deşi sunt păcate, nu te opresc de la această demnitate. Eşti, aşa cum te vede prietenul tău şi cum îţi spune părintele tău duhovnic: curată şi cuminte!

E adevărat că, trăind într-un mediu poluat, nu rămânem cu desăvârşire curaţi, dar nu suntem vinovaţi şi răspunzători. Mai ales dacă am fugit şi am scăpat de acolo şi ne-am spălat prin Sfintele Taine! Când cineva fumează lângă noi, deşi ne otrăvim cu fumul şi îl inspirăm, nu suntem fumători şi, la un moment dat, putem fugi fără să devenim fumători.

Primeşte cuvântul lui Dumnezeu dat prin Părintele duhovnic şi leapădă orice remuşcare. Pur şi simplu: leapădă, alungă gândul cel viclean. E de la vrăjmaşul! Învaţă să te bucuri şi să-I mulţumeşti lui Dumnezeu pentru daruri. Curaj copil drag! Vrăjmaşul tău e un gând rău! Remuşcarea nu este o trăire duhovnicească. Pocăinţa nu este remuşcare, ci durere pentru răul făcut şi dorinţa fierbinte după Domnul. Şi când Domnul iartă, noi primim cu recunoştinţă darul şi bucuria pe care ni le dă. A transforma durerea pentru păcat în remuşcare permanentă înseamnă păcat împotriva Duhului Sfânt, adică lipsa încrederii în Bunătatea lui Dumnezeu! Să nu fie!

Te îmbrăţişez cu încrederea că ai înţeles şi că te eliberezi chiar acum!

Fii binecuvântată!

Cu drag în Domnul,

Siluana

www.sfintiiarhangheli.ro

Intrebari si raspunsuri: despre fecioria viitoarei preotese

„Vă mulţumesc pentru noua rubrică şi sper ca viitoarele preotese şi nu numai... să îndrăznească.
În legătură cu acest subiect am vorbit şi cu prietena mea bună. Ea a avut un prieten student la teologie şi, deşi el nu era chiar aşa cum trebuie să fie un viitor preot, ea m-a întrebat: "oare chiar pot eu să fiu preoteasă când nu mai sunt virgină?" (acest fapt s-a consumat cu un alt băiat). Atunci am fost foarte răutăcioasă, spunându-i că la asta trebuia să se gândească înainte, şi că o preoteasa trebuie să fie curată. Chiar dacă nu reuşesc mereu să fac bine, spun "învaţă-mă prin faptele tale, nu prin cuvinte".
Spunea un preot că şi-ar dori ca fiul său să urmeze acelaşi drum şi, dacă ar vrea să se căsătorească cu o fostă prostituată, de exemplu, ar fi de acord, dacă acest fapt ar însemna convertirea la creştinism a unui suflet.
Până la urmă, acea curăţie a trupului pare să nu mai aibă aceeaşi importanţă? De ce?
Doamne ajuta!”

Andreea (via email)

Aşa cum am spus, răspunsurile vor veni ca şi comentarii la această postare.
Vă rugăm să ne iertaţi întârzieriile cu care răspundem în general, în ultima vreme programul fiecăreia dintre noi s-a aglomerat foarte mult.

Natalia presb.

[edit]
Pentru a face mai uşor diferenţa, aşa cum ne roagă Alexandra, între păreri personale şi ce spune Biserica, am selectat 2 răspunsuri:

Ce spune pravila bisericească şi Sf. Scriptură despre acest lucru:
„1625. -Preoteasa este sotia legitima a preotului din prima, lui si a ei, casatorie, inainte de hirotonia in ipodiacon. Ea nu trebuie sa fi avut vreodata legatura cu alt barbat, (VI ce. 26; Sf. Vasile 27) ci trebuie sa fi fost fecioara. “

"(Preoţii) Sa nu-si ia de sotie o curva sau spurcata, nici femeie lasata de bărbat, caci ei sunt sfinti pentru Dumnezeu" (Lev. 21, 7).
„să fie bărbaţi ai unei singure femei, să-şi chivernisească bine casele şi pe copiii lor”. (I Timotei 3, 12)

-->

Şi răspunsul pe care ni l-a trimis Maica Siluana Vlad:

Răspunsul la această întrebare e dat deja de Dumnezeu şi numai El poate să facă, atunci când consideră şi cum Singur ştie, pogărământ!
Un lucru important de ştiut: o prostituată poate deveni sfântă, dar nu poate sluji ca preoteasă. Poate deveni o soţie credincioasă şi poate chiar o mama bună, dar nu şi o preoteasă în sensul liturgic al cuvântului.
Dar, repet, Domnul ştie şi numai El răspunde celui ce întreabă în Sfânta Taină a Pocăinţei şi numai prin Episcopii Lui! A lor este răspunderea, deşi, consecinţele în trup şi în viaţa copiilor le trăieşte cel în cauză.
Cu drag şi dor şi binecuvântare

M. Siluana