Father Zaharia de la Essex - ”Chiar și în lock down poți găsi o binecuvântare.”

Este vremea...sinaxelor on-line. Așa cum frumos spunea Father Zaharia de la Essex, la sinaxa din această seară, și aceste întâlniri virtuale sunt o binecuvântare. Mai mult, chiar și în lock down putem găsi o binecuvântare, un lucru care să ne dea speranță, mângâiere, bucurie.

Mănăstirea Sfântului Ioan Botezătorul din Essex organizează în fiecare duminică, în acest Post al Nașterii Mântuitorului, de la orele 17:30 (ora Angliei)/19:30 (ora României) câte o sinaxă unde conferențiază viețuitorii Mănăstirii. Cuvântul din această seară s-a intitulat ”Trăind în prezența lui Dumnezeu” și a fost susținut de Father Zaharia. Acest părinte, cipriot de origine, reușește de fiecare dată să actualizeze teologia și să ne facă ”să ne lărgim inimile”. Aceste sinaxe sunt în limba engleză.

Exact ca și Gheronda Efrem Vatopedinul, la întrebarea: ”Suntem căsătoriți de 10 ani și nu avem copii. Ce să facem să ne mântuim?”, Father Zaharia a răspuns că ”scopul căsătoriei nu este nașterea de copii. Bineînțeles că aceștia sunt o binecuvântare pentru familie. Dar, soțul și soția pot să se ajute reciproc, să crească virtuțile și calitățile pe care le au separat, dar și pe cele pe care le-au dobândit împreună și să încerce să trăiască cât mai mult în prezența lui Dumnezeu”.

Cele ce sunteți pe linia duhovnicească a Mănăstirii Essex și a viețuitorilor de acolo, puteți să scrieți pe adresa de e-mail: evphymia@gmail.com pentru a primi link-ul spre Conferințele organizate de Mănăstirea Ortodoxă de la Essex.

Post cu folos!

Preoteasa Eufemia

 

Sinaxa preoteselor cu Staretul Efrem Vatopedinul

În premieră, o întâlnire a preoteselor cu Gheronda Efrem, starețul mănăstirii Vatoped din Muntele Athos, a avut loc joi, 19 noiembrie. Aceasta a fost provocată  și co-organizată de Grupul preoteselor, alături de Mănăstirea Vatoped și Pemptousia. Grupul preoteselor este o inițiativă de comuniune și solidaritate între preotesele ortodoxe de limbă română din toată lumea, organizat pe rețeaua de socializare facebook.

Prima parte a întâlnirii, cuvântul Starețului, a fost publică și o puteți urmări în înregistrarea de mai jos.

În a doua parte Gheronda Efrem a răspuns întrebărilor personale ale preoteselor, iar această parte a fost una confidențială, la ea având acces doar preotesele care s-au înscris în prealabil. Din această parte, puteți citi câteva îndemnuri consemnate de doamne preotese aici.

Dacă sunteți preoteasă, vreți să fiți la curent cu astfel de evenimente și să vă bucurați de părtășie și împreună-sfătuire cu alte preotese, vă puteți înscrie în grupul nostru. 

Condiții:

1. Să fiți preoteasă sau soție de diacon.
   
2. Să aveți un cont personal de facebook (sau comun cu al soțului, dar să apară și numele dvs.). Dacă nu aveți, este foarte ușor de creat. Îl puteți folosi strict în acest scop.
3. Să răspundeți celor patru întrebări care vi se pun când faceți cererea de a vă alătura grupului.
   

Grupul îl găsiți aici. Vă așteptăm cu drag!

Gheronda Efrem Vatopedinul: Nu vă temeți pentru că Dumnezeu are grijă de noi!

În această seară am urmărit prima sinaxă a Starețului Efrem cu preotesele ortodoxe din România. A fost o întâlnire plină de bucurie, nădejde și povețe înțelepte. Scriu mai jos unele dintre aceste îndemnuri, care mi-au rămas în minte.

1. Scopul căsătoriei nu este nașterea de copii, ci unirea cu Hristos.

2. Dacă ne aflăm în situații în care ne certăm, nu ajungem la un numitor comun, trebuie să ne smerim și unul și altul. 

3. Nu trebuie să căutăm pentru copii noștri școli care au un nivel înalt de erudiție, ci școli în care există o atmosferă de moralitate. 

4. Dacă ai început un lucru (o nouă parohie, o facultate, studii), trebuie să îl continui. 

5. Să nu ne temem pentru că Dumnezeu are grijă de noi. 

6. Dacă va veni vremea pentru vaccinul obligatoriu, Biserica Ortodoxă va consulta medici ortodocși și aceștia ne vor îndruma să facem lucrurile în duh ortodox. 

7. Nu trebuie să îl judeci pe soțul tău, ci să încerci să îl ajuți/sprijini. 

8. Să îi mulțumim lui Dumnezeu că avem acest destin, de a fi preotese, chiar dacă acest fapt implică sacrificii/jertfe din partea noastră.

9. “Cu ce măsură măsurați, așa vi se va măsura și vouă”
Să fim severi cu noi înșine și îngăduitori cu ceilalți. Nu invers.

10. Ceea ce nu aduce pace, nu este de la Dumnezeu.

11. Părinții să se roage pentru copiii lor. Dacă aceștia L-au întâlnit pe Hristos prin Taina Sfintei Împărtășanii încă de mici, ei vor reveni la Hristos. Chiar dacă uneori ocolesc această cale. Atunci să ne purtăm cu dragoste cu ei și să ne rugăm.

12. Atunci când nu putem să fim cu copiii noștri, să îi dăm în grija Maicii Domnului. "Maica Domnului, tu esți Maica întregii lumi, ești Maica mea, fii tu cu ei".

13. Nu există nici un canon care sa spună ca preoteasa trebuie sa facă pastoratie alături de soțul său. Ea poate fi alături de părinte și de comunitate, în smerenie, prin rugăciune și tăcere, asemenea Maicii Domnului. Răbdarea pe care o face preoteasa este cel mai mare dar pe care îl aduce în Biserică. Dacă preoteasa poate prin cuvânt, prin învățătură să facă sinaxe cu femeile și tinerele din Biserică, acest lucru este foarte bun. Așa se vede ofranda/dăruirea preotesei, care completează lucrarea preotului.

14. Fiecare preoteasă este un Simon Cireneul în ridicarea Crucii preotului. 

15. Să nu vorbim despre ispitele și întâmplările din sânul familiei cu oricine din exterior, așa cum nici gunoiul din Sfântul Altar nu se aruncă oriunde, ci într-un loc special, pentru a nu fi călcat în picioare.

16. Maica Domnului a tăcut și a adunat în inima sa, nu s-a manifestat în exterior. Nu trebuie să arătăm cu intenție că trăim o anumită experiență.

17. Voi nu sunteți din lumea aceasta, așa cum nici soții voștri nu sunt, deci nu căutați cele ale lumii.

18. Legat de copii si prezența lor la biserică,să o facem astfel încât să nu aibă aversiune, cu rugăciune spusă cu inima. "Sa nu presam copiii, intotdeauna sa-i luam cu binisorul".

19. Păcatele tinereții să le depășim deoarece prezența Harului ne renaște, devenim om nou prin comuniunea cu Hristos.

20. Amintirile nu trebuie să rănească inima, pentru că inima a fost cucerită de Hristos"

21. Pentru mamele cu prunci mulți, descurajate de vremurile în care trăim: cu bucurie și răbdare să îi creștem, deoarece nu este binecuvântare mai mare pentru femeie. "

22. Legat de postul copiilor: să nu forțăm nota, să ținem cont de dispoziția copiilor, dar să le amintim mereu despre însemnătatea postului.

23. Preotesele nu aparțin lumii acesteia, e bine să evite să fie "lumești". Ea trebuie 

să fie: cuviincioasă , tăcută, demnă, cumpătată ,răbdătoare..." "Rabdarea preotesei e cel mai mare dar".

24. Adolescentul poate face un ocol in raport cu credința. Dar dacă fost dus de mic la biserică, se va întoarce. Să nu i se vorbească prea mult despre Dumnezeu căci nu va vrea să asculte și să ne purtăm cu el cu blândețe până va reveni la calea către Hristos.

25. Cum putem sa evitam a ne vărsa stările de nervozitate asupra membrilor familiei?
Răspuns: rugându-ne ca Dumnezeu sa ne daruiasca PERMANENT duhul blândeții!
 

26. ,,Să te intereseze mai mult cum vorbești tu cu ceilalți, și nu cum vorbesc ceilalți cu tine!" 

27. "Când încetează mângâierea lumeasca, vine mângâierea dumnezeiască"

28. " Sa-i dati entuziasm, mangaiere, liniste preotului cand ajunge acasa."

29."Aminteste-ti responsabilitatile preotului! Este mare lucru Biserica lui Dumnezeu".

30. “Pentru cele care nu se identifica cu crucea de a fi preoteasa: fii mai smerită, sa nu osandesti si sa nu-l presezi pe părinte.”

Dacă ați mai reținut și alte sfaturi, vă rog să le scrieți la comentarii.

Vă îmbrățișez cu drag! Noapte binecuvântată!

Post Edit: Am adăugat și sfaturile de la comentarii. Mulțumesc, Mariei, Andreei Ileana și celorlalte!

O RUGĂMINTE: DACĂ POATE CINEVA SĂ TRANSCRIE ACEASTĂ SINAXĂ, CRED CĂ AR FI DE FOLOS, PENTRU CĂ E MAI UȘOR SĂ CITIM/ RECITIM ȘI CHIAR SĂ MEMORĂM ACESTE SFATURI. UN FEL DE TO DO LIST. :)

MULȚUMIM ANTICIPAT!

Adela Alexe - preoteasa care îi pictează pe serafimii cei cu multe aripi

Astăzi am descoperit, la recomandarea părintelui Dorin Picioruș, lucrările pictate ale doamnei preotese Adela Alexe. M-au impresionat în mod plăcut, mai ales că maniera de a picta este apropiată de școala greacă de pictură și, prin extensie, de viziunea iconografică autentică bizantină.

Postez câteva dintre lucrările care mi-au plăcut. Dar, dacă vreți să vă bucurați ochii și mintea cu altele, puteți să o faceți accesând pagina personală de fb a doamnei preotese.

Părintele Mitropolit Iosif: „Ți-am adus niște cărți de la editura noastră, iar pentru soția și fetițele tale macarons și ciocolată de la Paris.”

Comunitatea românească din Edinburgh a primit sâmbătă, 18 ianuarie 2020, vizita Mitropolitului Iosif al Europei Occidentale și Meridionale.

A fost prima vizită a Părintelui Mitropolit în Edinburgh de la înființarea parohiei (2014). Ierarhul a oficiat Sfânta Liturghie și o hirotonie în diacon.

Ioan (Nelu) Vasilică primește hirotonia în diacon. Foto credit: Ema Pruteanu

Preotul paroh Ioan-Florin Florescu a evocat într-un mod personal această vizită pe blogul său, „Jurnal Scoțian”, într-un text intitulat „Trei momente cu Părintele Mitropolit Iosif”.

Trei momente cu Părintele Mitropolit Iosif

În text, preotul arată că IPS Iosif „are un obicei care-i scoate din minți pe preoții săi” pentru că își anunță vizita în ultima clipă. „Dar mie mi se pare normal: biserica e casa lui, n-are nevoie de invitație ca să vină acasă. Și nici de alte pregătiri speciale”, explică Pr. Ioan-Florin.

„Părintele de la Glasgow îmi povestea că, odată, Înaltul Iosif l-a anunțat într-o dimineață: vezi că diseară ajung la tine. Și ce-ai făcut, zic, ai găsit cameră la vreun hotel? Scoția e o țară în care o cameră bună de hotel se rezervă și cu o lună înainte. De unde să mai găsesc, a zis părintele, l-am culcat acasă la o familie din parohie. Eu am fost mai norocos, m-a anunțat cu o săptămână înainte” a precizat preotul continuând:

„Să vă spun trei momente din vizita lui, la care mă tot gândesc”.

Redăm în continuare cuvintele clericului:

---

1) În timpul liturghiei am primit la altar, ca de obicei, pomelnice și prescuri, pentru pomenire. Pentru că a venit multă lume la slujbă, dar și pentru că eram foarte preocupat în altar, n-am terminat de pomenit ultimele două prescuri. Le-am lăsat în coș, pe o măsuță, cu gândul că le voi pomeni duminica viitoare. 

Dar înainte de ieșirea cu Darurile de pâine și vin, Părintele Mitropolit a căutat din ochi coșul cu prescuri, s-a dus acolo, le-a luat pe ultimele două și le-a pomenit cu răbdare până la ultimul nume, fără să-mi spună un cuvânt. Dragostea lui m-a smerit până la lacrimi și m-a făcut să-mi fie rușine de neglijența mea!

Atunci mi-am adus aminte de cuvintele lui, pe care le știu pe de rost dintr-o pastorală mai veche de Paști: „Știu toate greutățile prin care treceți și umilințele pe care le îndurați de multe ori. Vă port în rugăciunile mele. Puneți toate cele pe care le trăiți înaintea Crucii lui Hristos!” Mi-am dat seama că acestea nu erau cuvinte goale: el chiar ne purta în rugăciunile lui, atent până și la ultima prescură din altar.

2) Când am început să slujesc la Edinburgh, voiam foarte mult să am copii în altar, să mă ajute la Liturghie, să aprindă tămâia, să iasă cu lumânarea etc., dar nu știu cum se făcea că la primele slujbe veneau numai fete, pe care tradiția le oprește să intre în altar.

Așa că până la urmă, de nevoie, am luat ca ajutor o fetiță de 10 ani, pe Alexandra. Poate și în dorul fetițelor mele care acum crescuseră mari. De ani de zile Alexandra este nelipsită de la biserică, știe pe de rost sfânta liturghie și adesea îmi pune întrebări din rugăciunile pe care le citesc doar preoții la slujbă și pe care ea le aude la mine. În plus, pe lângă faptul că suntem cei mai buni prieteni și ne spunem toate secretele, scriem împreună și o carte foarte importantă, Enciclopedia unicornilor.

Dar sâmbătă i-am spus, cu destulă greutate: vine Părintele Mitropolit și de data aceasta nu te mai pot primi în altar, înțelegi. Alexandra a venit ca de obicei la slujbă, împreună cu surioarele ei, Antonia și Ana, și s-au așezat în primul rând din biserică, îmbrăcate frumos, în portul lor popular din Transilvania.

Iar la prima noastră ieșire în sobor, deși eram acolo mulțime de preoți, diaconi și ipodiaconi, Înaltul Iosif s-a întors din senin spre Alexandra și i-a încredințat ei toiagul episcopal, pe urmă i-a dat și Liturghierul, și așa a slujit Alexandra cu Părintele Mitropolit.

Iar mie mi-a fost încă o dată rușine de necredința mea și mi-am amintit din nou un cuvânt simplu al Părintelui Mitropolit: „Țineţi-vă copiii aproape de voi!”.

Alexandra ia parte la ceremonialul liturgic oficiat de IPS Iosif la Edinburgh. Foto credit: Ema Pruteanu

3) În sfârșit, l-am așteptat seara la aeroport. A apărut încărcat de bagaje, pentru că de la noi urma să meargă mai departe în altă parohie. Mi-a întins o pungă de cadouri, plină ochi: „Ți-am adus niște cărți de la editura noastră, iar pentru soția și fetițele tale macarons și ciocolată de la Paris.”

Iar eu îl așteptasem, pentru că toate restaurantele erau închise la ora aceea, cu două sendvișuri de post, alune și o sticlă cu suc de portocale.

Am scris mai demult despre Înaltul Iosif: este primul episcop în care am recunoscut autoritatea smereniei și a dragostei, nu a funcției sale. În preajma lui ți-e teamă pur și simplu să nu greșești față de dragostea și smerenia lui. Îl mai iubesc și pentru faptul că umblă printre noi cu capul descoperit, fără culionul de mitropolit, blând și luminos, călcând ușor și parcă plutind în anteriul preoțesc, cam cum îmi imaginez eu că umblau sfinții apostoli după ce i-a trimis Mântuitorul Hristos la propovăduire.

---

Foto credit: Ema Pruteanu / Facebook – The Romanian Orthodox Church in Edinburgh

SurSa:
https://basilica.ro/trei-momente-cu-mitropolitul-iosif-la-edinburgh/