simplitate + dragoste + costume populare = o nuntă ca în povești

Postez mai jos fotografii de la o nuntă parcă ieșită din povești, dar care s-a întîmplat cu adevărat. Nu cred că am văzut imagini mai frumoase de la o nuntă, așa încît această nuntă a devenit prefrata mea și vreau să vă împărtășesc și vouă bucuria descoperirii ei.

Nădăjduiesc să fie de folos atît tinerelor fete, care doresc să devină preotese, cît și preoteselor, care pot îmbrăca cu demnitate costumul popular în loc de o garderobă somptuoasă de nașă (:

 

 Mai multe fotografii puteți viziona pe ortodoxiatinerilor.

Care este semnificația culorilor veșmintelor liturgice?

Un mic cuvînt înainte

Culorile veșmintelor preoțești sînt pline de viață, de simbolistică, de credință și de dragoste.
Care este, totuși, legătura dintre ele și o preoteasă?

În funcție de fiecare dintre noi, răspunsul la această întrebare poate fi afirmativ sau negativ.
Voi ce părere aveți?

Ca să puteți să vă faceți o părere despre acest subiect, vă supun atenției două materiale:

1. Hotărîrea Sfîntului Sinod al BOR în legătură cu modalitatea de folosire a veșmintelor preoțești de culori diferite

Anul trecut, în 5 iulie 2012, Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a luat în dezbatere posibilitatea unei modalități unitare de folosire a veșmintelor preoțești de către slujitorii Sfintelor Altare în timpul serviciilor religioase, în acord cu practica din celelalte Biserici Ortodoxe.

Astfel, la propunerea Comisiei teologice, liturgice și didactice, Sfîntul Sinod a aprobat modalitatea folosirii veșmintelor preoțești de culori diferite în timpul serviciilor religioase la catedrale, mănăstiri și parohii, după cum sînt prezentate în tabelul următor:

2. Semnificația culorilor veșmintelor liturgice - un text preluat de pe blogul matușkăi Emily

            ”Orice persoană care a participat cel puțin o dată la o slujbă ortodoxă, a remarcat cu siguranță frumusețea și solemnitatea veșmintelor. Diversitatea culorilor face parte din simbolismul liturgic al Bisericii și are un impact puternic asupra credincioșilor. Veșmintele deschise la culoare exprimă bucuria, frumusețea și măreția Lui Dumnezeu, în timp ce veșmintele de culoare închisă ne întipăresc în suflete sentimentul pocăinței și nevoia de a ne întoarce la Dumnezeu.

 

 

            Încă din vechime, cărțile de liturgică au oferit libertate în ceea ce privește alegerea culorilor veșmintelor liturgice, specificând doar dacă pentru anumite Sărbători sau pentru o anumită perioadă acestea ar trebui să fie deschise sau închise la culoare. Lucru ce a dus, de-a lungul timpului, la diverse practici locale. În practica contemporană, în multe parohii ale Bisericii Ortodoxe din America, există șase culori de bază.

ALBUL este purtat de Paști, Nașterea Domnului, Botezul Domnului, Înălțarea Domnului și Schimbarea la Față.

VIOLETUL este purtat în timpul Postului Mare (în anumite locuri în Săptămâna Albă și în Săptămâna Patimilor se poartă negru). 

VERDELE este purtat de Duminica Floriilor, Rusalii și de sărbătoarea sfinților cuvioși.

ALBASTRU este purtat în timpul Sărbătorilor închinate Maicii Domnului.

ROȘU este pentru Sărbătorile Sfintei Cruci, ale Sfântului Ioan Botezătorul, pentru Sărbătorile Sfinților Mucenici, pentru Postul Crăciunului, pentru Sărbătorile Apostolilor și Adormirea Maicii Domnului(exceptând Praznicele Împărătești ale Domnului și Postul Adormirii Maicii Domnului).

AURIU este folosit atunci când nici o altă culoare nu este necesară și transmite bogățiile și slava Împărăției Lui Dumnezeu.

            Culoarea specifică unei Sărbători este purtată începând cu slujba Vecerniei până la Odovanie (încheierea Sărbătorii). Lungimea răstimpului de încheiere a praznicului variază, durata fiind dată de calendarul liturgic. În general, există o perioadă după-prăznuire de aproximativ o săptămână pentru Cele Douăsprezece Praznice Împărătești.

            În cele din urmă, slujbele speciale precum înmormântări, căsătorii și botezuri sunt, de obicei, slujite fie în alb/ auriu, fie în culoarea Postului Mare sau a perioadei serbate”.

 

Traducere din limba engleză de Diana Corina Aldea după

http://charmingthebirdsfromthetrees.blogspot.ro/2013/07/the-significance-of-liturgical-colors.html

 

Nădăjduiesc ca și această postare să vă fie de folos în acest ”Post al Paștelui de vară” - cum minunat se numește acesta în tradiția ortodoxă greacă.

Dragostea este binevoitoare (I Cor. 13, 4).

Sfântul Tihon lămureşte astfel această importantă însuşire a dragostei: „Adevăratul creştin, cuprins de dragoste, văzând nenorocirea aproapelui său, nu ar putea să nu compătimească din inimă pe cel ce suferă, pentru că plânge cu cei ce plâng. Dacă îl vede gol, îl îmbracă pe el; dacă îl vede flămând, îl hrăneşte; dacă-l vede străin, îl primeşte în casa sa. Nu spune: «Ce mă priveşte pe mine nevoia lui?», ci cu cel sărac el însuşi sărăceşte, împarte pe jumătate cu celălalt fericirea şi nefericirea, fără să se cruţe, când e nevoie să ajute".

Un foarte bun preot îşi iubea din suflet enoriaşii. Era plin de bunătate către fiecare dintre ei. Preoteasa lui a început însă să-l pizmuiască şi să se umple de indignare. În ciuda acestui fapt, el şi mai mult s-a apropiat de fiii lui duhovniceşti, aşa că în toate zilele se afla printre cei suferinzi, bolnavi şi singuri. Iar seara, întorcându-se acasă, auzea de la soţia lui necontenite reproşuri: „Tu n-ai casă! Nu ai femeie, familie, ca să-i întrebi cum trăiesc şi ca să te îngrijeşti de ei! Toate puterile tale le foloseşti în scopul altora. De ce mai sunt eu soţia ta? Doar ca să mă dispreţuieşti?... Nu, nu pot să mai suport mai mult decât atât!"

Iar el îi răspundea: „Nu trebuie să judeci aşa! Nu mânia pe Dumnezeu! Cum să nu te iubesc eu pe tine? Şi cum să nu-mi iubesc familia? Însă pot eu, oare, să-i las fără de ajutor şi fără sfat pe aceia pe care Dumnezeu mi i-a încredinţat? Diavolul, iacătă, tocmai una ca aceasta aşteaptă. El umblă ca un leu, căutând să-i înghită... (I Petru 5, 8). Ce voi răspunde înaintea Domnului pentru fiii mei duhovniceşti dacă ei vor pieri? Milă îmi este de fiecare dintre ei. Însă şi sufletul tău îmi este drag, îmi este foarte drag! De aceea te rog: nu păcătui! Nu cârti! Dimpotrivă, ajută-mă, ca să primim amândoi cununi de la Dumnezeu!"

Astfel, cu bunătate şi dragoste, preotul îi vorbea ei în fiecare seară, până ce, în cele din urmă, i-a câştigat pe deplin sufletul. La început, ea s-a învoit să conducă micul cor al bisericii, deoarece avea o deosebită ureche muzicală, iar mai târziu a ajuns până acolo, încât a devenit o adevărată maică duhovnicească pentru femeile şi copiii din parohie, contribuind cu sfaturi folositoare şi cu ajutor vădit la mântuirea lor sufletească.

Dacă acest preot nu ar fi avut dragoste şi bunăvoinţă, nu ar fi secerat aceste rezultate duhovniceşti.

(Arhimandritul Serafim Alexiev, Dragostea - tâlcuire la Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, Editura Sophia, p. 71)

Articol apărut pe Doxologia.ro