Idei pentru a “revigora” o parohie îmbătrânită de la ţară

Anul 2010 este un an benefic absorbţiei de fonduri europene, mai ales că s-au “reportat” cele neabsorbite din 2009. Parohiile, având un statut de organizaţie nonprofit prestatoare de servicii sociale se pot încadra ca eligibile în cadrul acestor proiecte. În urma unor discuţii cu o firmă ce se ocupă de elaborarea şi implementarea unor astfel de proiecte (puteţi găsi astfel de firme pe site-ul www.finantari.ro) am obţinut câteva informaţii pentru ceea ce cred eu că se potriveşte zonei din care provin. Am structurat aceste informaţii în 2 categorii: informaţii despre proiecte şi idei de proiect.

Informaţii despre proiecte:

1. valoarea poate fi cuprinsa între 185.000 şi 1.850.000 lei
2. valoarea construcţiei aferente nu trebuie să depăşească 10% din valoarea proiectului
3. contribuţia proprie (cofinanţarea) este de 2% din valoarea proiectului şi terenul aferent proiectului
4. se poate obţine o prefinanţare de 35% pentru demararea proiectului, iar decontările se fac lunar sau la 3 luni
5. proiectul poate avea o durată între 6 luni şi 2 ani
6. se finanţează construcţia, dotările, taxe aferente proiectului, burse sociale pentru familii sărace, burse de studii pentru copii proveniţi din familii sărace ce vor să înveţe, salariile personalului pe durata proiectului şi tot ce înseamnă cheltuielile aferente proiectului pe durata acestuia, inclusiv promovarea lui.
7. este necesară menţinerea proiectului pe o durată de 2 ani după încetarea finanţării (de preferat ca în cei doi ani în care există susţinere financiară proiectul să înceapă să se autofinanţeze)
8. preotul paroh trebuie să urmeze un curs de Manager de proiect.
9. în cadrul organigramei trebuie să existe un jurist şi un contabil angajat (cheltuielile sunt eligibile)

Idei de proiecte:

1. cantină pentru săraci – proiectată corespunzător poate avea mai multe roluri:
• casă prăznicală
• after-school
• atelier de bucătărie pentru fetele din parohie
• centru de zi (şezătorile de altădată)
• sală de curs şi instruire (agricultură, zootehnie, pomicultura, viticultură, apicultură, instalaţii, construcţii)
• bibliotecă

2. atelier de fete: croitorie, ţesătorie, broderie, tricotaje (avem multe tradiţii care se pierd de la o generaţie la alta şi aşa am reuşi să le dăm şi bătrânilor sentimentul că încă mai sunt utili, iar tinerelor noi preocupări)

3. atelier de fete pentru ajutorarea bătrânilor: spălătorie – călcătorie, brutărie (se pot face diferite acţiuni în Postul Paştilor şi al Crăciunului legate de curăţenie, tot cu dublu rol: ajutarea bătrânilor şi educarea tinerei generaţii)

4. atelier de băieţi: lemnărie, mecanică, confecţii metalice şi tot felul de activităţi necesare în gospodărie

5. sală de calculatoare (poate fi combinată cu biblioteca)

6. ziar sătesc (mai mult o foaie de informare despre activităţile din parohie, despre lucrările agricole şi de zootehnie într-o anumită perioadă, despre activitatea primăriei, reţete culinare, reţete naturiste şi multe altele)

7. atelier de terapie – plante medicinale, meloterapie, art-terapie, masaj etc.

8. cabinet de consultanţă duhovnicească sau psihologică – fiind un proiect aferent parohiei acest lucru îl poate face preotul sau preoteasa (e nevoie de o diplomă de formator)

9. punct farmaceutic şi de prim ajutor (cunoscut fiind că medicii de sat sunt mai greu de găsit)

10. atelier agricol – dotat cu personal aferent şi un set complet de utilaje agricole mai performante ce vor fi folosite pentru a lucra pământul celor cu venituri mici (nu ar mai rămâne teren nelucrat, iar cu produsele obţinute bătrânii îşi pot rotunji veniturile)

11. magazin de promovare şi valorificare a produselor micilor meşteşugari.

12. mic muzeu de promovare a tradiţiilor (icoane, costume populare, obiceiuri)

Cu o promovare adecvată (cheltuielile sunt eligibile indiferent de modalitatea aleasă – pliante, mape de prezentare, fluturaşi, reclame audio, reclame radio locale sau naţionale) se pot atrage mulţi turişti în zonă. Se poate merge pe varianta turism rural – la noi, fiecare casă de lut are “odaia” sau camera de bună, de regulă nefolosită. Începutul e greu, dar oamenii pot fi convinşi şi ajutaţi să îşi amenajeze puţin acea cameră pentru a primi oaspeţi contra cost.

Idei pot fi multe şi variate, iar proiectele pot fi făcute în etape. Din ce mi s-a spus e mai uşor de implementat o variantă simpla (cantina şi spălătoria de exemplu) pentru început, iar din 2 în 2 ani să mai faci câte un nou proiect. Ideea e ca în prima fază să se ştie unde se va ajunge, pentru a lăsa posibilităţi de extindere. Pentru ca costurile construcţiei să fie mici (acel 10%), ea poate fi din lemn (sistemul american cu OSB şi vată minerală).
Pot fi prevăzute şi camere la mansardă (acest lucru se poate face doar din fonduri proprii) cu băi proprii sau comune în vederea organizării de seminarii, întâlniri, schimburi de experienţă sau chiar tabere tematice pentru copii.
Cred eu că asta ar fi o modalitate de a revigora o parohie din mai multe puncte de vedere: cel financiar nu e de neglijat pentru că e o problemă spinoasă pentru bătrâni, cel de promovare a zonei e colateral pentru că avem o ţară şi nişte tradiţii fantastic de frumoase, iar cel mai important e promovarea şi cultivarea valorilor umane atât în cadrul parohiei cât şi în afara ei.

Pzb. Ionela