Întâlnirea preoteselor la Sâmbăta de Sus

 

După opt ani, la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus a avut loc din nou o întâlnire a preoteselor, dedicată soțiilor de preot din Arhiepiscopia Sibiului. Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Laurențiu, Mitropolitul Ardealului, am avut parte de momente pline de bucurie și comuniune.

 

Binecuvântarea ÎPS Laurențiu și cuvântul părintelui Mihoc

Surorile preotese au fost așteptate cu multă căldură sufletească vineri, 23 mai, în holul Academiei de la mănăstire, care ne-a găzduit cu multă grijă.

La deschiderea evenimentului au fost prezenți Pr. Prof. Vasile Mihoc, delegatul Înaltpreasfințitului Laurențiu Streza, Mitropolitul Ardealului, și pr. protopop Iulian David, din partea protopopiatului gazdă.

Părintele Vasile Mihoc ne-a transmis binecuvântarea Părintelui Mitropolit pentru doamnele preotese și pentru această întâlnire, apoi ne-a pus la inimă câteva repere de viață și împărtășiri din experiența personală de preot, paroh și tată a 13 copii. (Am consemnat câteva idei, care poate sunt de folos și altora, la finalul acestui articol.)

Părintele protopop Iulian David și-a exprimat prețuirea pentru slujirea doamnelor preotese și recunoștința pentru această întâlnire a celor care, deși au o misiune atât de dificilă, nu au parte de o școală în acest sens, așa cum au viitorii preoți.

Ziua s-a încheiat cu o sesiune de activități și jocuri de cunoaștere, urmată de Rugăciunile de seară.

 

Provocări și împărtășiri

A doua zi, după împreuna-participare la Dumnezeiasca Liturghie, întâlnirea a continuat cu tema: ÎNSOȚIREA ADOLESCENTULUI – ca mamă/ educator/ îndrumător/ preoteasă. Aceasta a fost abordată de doamnele preotese Alina Negrea, medic stomatolog, om de afaceri, mamă a 4 copii, și Maria Zuba, psiholog clinician, învățătoare, mamă a 5 copii, și completată de alte experiențe ale participantelor.

În cadrul atelierelor de discuții au fost discutate bucuriile și provocările vieții de preoteasă, cu împărtășiri, posibile soluții și sprijin reciproc.

Ne-am bucurat și de o expoziție de lucruri făcute de mâinile câtorva preotese sau în parohiile lor, precum și de întâlnirea cu sfinții locului, canonizați recent: Sf. Serafim cel Răbdător și Sfântul Cuvios Arsenie, precum și de Părintele Teofil Părăian.

 

Bucuria sprijinului reciproc

În încheiere, participantele au urmărit filmul întâlnirii și au avut o sesiune de feedback în care și-au prezentat impresiile și dorințele pentru viitor.

 „M-am simțit entuziasmată să cunosc și alte preotese, cu care am împărtășit aceleași gânduri, m-a bucurat sinceritatea și deschiderea între noi și îmi doresc să se continue acest obicei al întâlnirilor între preotese.”

„Am simțit că nu sunt singură, că aparțin unui grup, că sunt susținută, încurajată și apreciată.”

„Mă simt bucuroasă, emoționată și mai bogată. Mă bucur că am întâlnit persoane la care știu că pot apela.”

„Întâlnirea a fost eficientă, plăcută, folositoare, iar eu mă simt liberă și încrezătoare.”

„M-am simțit valorizată și înțeleasă, am simțit că fac parte dintr-o comunitate, nefiind singură în dificultățile slujirii. Îmi doresc să ne mai întâlnim și să discutăm și alte aspecte și provocări ale slujirii noastre.”

 

Mulțumiri:

• Părintelui nostru mitropolit, pentru dragostea cu care a binecuvântat această întâlnire;
• Părintelui Vasile Mihoc, care l-a reprezentat, dăruindu-ne cuvânt de bună mângâiere și întărire;
• Părintelui stareț Atanasie și Mănăstirii Brâncoveanu, pentru grija și atenția cu care am fost găzduite;
• Surorilor preotese Maria Zuba și Alina Negrea, care au pregătit tema întâlnirii;
• Surorilor preotese din comitetul de organizare: Adriana Stan, Vera Piț și Raluca Șerban;
• Tuturor participantelor, care au asigurat prin prezența lor înfăptuirea acestei întâlniri.

Natalia Corlean

 

Zidiți dragostea! Spicuiri din cuvântul Părintelui Vasile Mihoc către preotese:

 ·         Biserica este și instituție organizată național, centralizată, dar puterea Bisericii este mai ales comunitatea locală. Poate să se întâmple orice la nivel macro; dar dacă comunitatea merge bine, credincioșii se bucură de biserica lor, de slujbe, de cuvântul lui Dumnezeu, de Spovedanie, de Împărtășanie, lucrurile merg bine. Asta e puterea Bisericii: comunitatea! Deci e foarte importantă construcția comunității și în privința asta preotesele pot avea un rol foarte mare atunci când sunt implicate în viața Bisericii, când încep să îi cunoască pe oameni, să îi iubească, să pună la inimă situațiile lor, și când toate lucrurile se fac în conlucrare.

·      ·       Dragostea nu este un impuls. Dragostea adevărată se zidește! Dacă vrei să ai o familie și o comunitate frumoasă, trebuie să faci ceva pentru asta, să faci cele ce zidesc dragostea. În tot ceea ce faci și ce spui, în toate atitudinile tale, să zidești dragostea – atât în familie, cât și în parohie.

·       ·       Să construiești un nucleu sănătos, de oameni care vin la biserică, care cântă, care ajută. Să fie un nucleul în jurul căruia ceilalți să se afilieze și comunitatea să se întărească și să se construiască nu pe dăscăleală, căci dăscăleala nu place nimănui, ci pe dragoste.

·       ·       Cât de frumos se zidește comuniunea, dacă ai o familie cu duh bun! Dacă nu avem un duh bun în familie/parohie, încep să apară ipocrizii. Se fățărnicește soțul, se fățărnicește soția, se fățărnicesc și copiii și e o adunare de farisei fățarnici – cei mai disprețuiți de Mântuitorul. Mântuitorul nu a condamnat pe nimeni cum i-a condamnat pe fățarnici.

·     ·         Iubirea este marea învățătoare. Ea te învață ce ai de făcut de fiecare dată. Să zidești iubirea! Iar iubirea nu e instinct, ci este o virtute teologică, adică se zidește cu ajutorul harului dumnezeiesc. Cu ajutorul harului construim iubirea.

·    ·          Poruncile sunt viață. Păcatul te aruncă în afara sferei harului lui Dumnezeu. Dacă încalci porunca, alegi calea morții.

·      ·        Să rețineți 2 lucruri:

1.      Zidiți dragostea!

2.      Iubirea e marea învățătoare. Iubirea ne învață. Totdeauna să te lași învățat de iubire. Să-i iubești pe credincioși, căci toți au nevoie de iubire.

·     ·         Curaj! Să îți cunoști chemarea și calea! Viața e tare frumoasă, viața e foarte frumoasă, viața este un mare Dar! Viața e minunată! Câte frumuseți vedem și aici, în natura din jur! Ce frumoasă-i viața! Și ce frumoasă e viața în comuniune! Ce minunată! Fiecare om cu valențele, cu frumusețile, cu calitățile lui, cu eforturile, cu idealurile lui! Ce frumoasă-i viața! Să vă bucurați de viață deplin, s-o prețuiți!

 

 

Preoteasa, o viață de dăruire asumată #secventetrinitas

 

 

 

Despre slujirea preoteselor în diaspora, dar nu numai. Și chipuri de preotese: Bianca Deaconu (de la Munchen) și Adina Gilla (de la Tubingen, coordonatoarea grupului).

Grupul de preotese „Maria Stăniloae” din reportajul de mai sus s-a reunit la Zell am See în perioada 17-19 noiembrie 2023. Acest eveniment organizat cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Serafim, Mitropolitul Germaniei, Europei Centrale și de Nord, sub genericul  „O călătorie în culisele vieții emoționale” a constituit prima întrunire în format fizic a preoteselor din Grupul „Maria Stăniloae“, la care au participat peste 50 de preotese şi părinţi slujitori.

Detalii și imagini, aici.

File de jurnal de la Întâlnirea Grupului Internațional de Preotese „Sfânta Nona” – Roma 2023

În perioada 1-4 septembrie 2023 am avut marea bucurie să fiu prezentă la Întâlnirea Grupului Internațional de Preotese „Sfânta Nona” ce s-a desfășurat în Italia. Aceasta a fost a doua ediție și a fost organizată de Episcopia Ortodoxă Română a Italiei, cu binecuvântarea PS Siluan. Au participat aproximativ 150 de preotese din România, Italia, Republica San Marino, Germania, Spania, Portugalia, Franța, Olanda, Belgia, Irlanda, Austria și Canada.

Într-un fel, în Germania (unde a avut loc prima ediție a Întâlnirii), prin inițiativa curajoasă a doamnei preotese Cristina Benga, s-a născut un proiect comunitar binevenit și necesar. Din când în când, preotese ortodoxe din mai multe țări se întâlnesc într-un cadru aparte, pentru un schimb de experiență. 

În fapt, schimbul de experiență este punctul de reper al acestor întâlniri, care, în mare parte, vizează realitatea parohiilor ortodoxe românești în diaspora, a rolului preotului slujitor și implicit, al preotesei. O realitate care se traduce de multe ori, așa cum s-a evidențiat și la actuala întâlnire, printr-un efort foarte mare de a adapta și a transpune în viața parohiei din diaspora temeiurile învățăturii noastre ortodoxe, întregul bagaj cultural și în același timp, de a răspunde multor și diferitelor exigențe pe care le presupune trăirea într-un context diferit ca etnie și confesiune. 

Doamnele preotese nu au un statut anume în spațiul occidental, după cum a subliniat și PS Siluan, episcopul Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, întrucât nu există această tradiție. Rolul lor este aici unul de susținere și de ajutor în parohii, un rol care ține de grija pentru educație, pentru lucrarea socială. PS Siluan a accentuat temeinicia credinței în viața doamnelor preotese, credința lucrătoare în familiile lor, în parohiile în care sunt stabilite, și în raportul cu ceilalți, în societățile în care se găsesc.

Bucuria de a sluji aproapelui, tema aleasă în acest an, este un îndemn la deschidere, cunoaștere, comunicare, comuniune, ajutor, înțelegere, răbdare. 

Cele două întâlniri, prin obiectivele lor, prin problematicile ridicate, și mai ales prin dorința de a expune într-un cadru toate aceste aspecte, exprimă o exigență izvorâtă din dorința de cunoaștere și nevoia de experiență împărtășită.  Nu întâmplător, întâlnirile o au ca patroană pe Sfânta Nona, al cărei temei în viață a fost iubirea pentru Hristos, pentru copiii ei și pentru cei din jur. Adică, tot ceea ce se împlinește – mult sau puțin – de către fiecare, acolo unde este, înseamnă o dăruire cu iubire, liberă, fără presiune, după cum aprecia maica Maria, stareța mânăstirii Adormirea Maicii Domnului din Roma, invitată la actualul Congres. Maica a evidențiat importanța trăirii cuvântului lui Dumnezeu, indiferent de spațiul în care ești chemat să slujești Bisericii.

Această întâlnire a preoteselor de la Castel Gandolfo și Roma are toate valențele unui proiect comunitar. Grija, atenția și ajutorul îndreptate spre cei care calcă pragul bisericilor unde se află fiecare și în comunitatea din care face parte. Și poate acest proiect nu ar fi existat, dacă el nu se impunea cu precădere la nivel de experiență sau căutare de soluții în întâmpinarea multor realități și provocări pe care le întâmpină soțiile de preot, în special cele din afara țării. 

Organizarea acestei întâlniri, cu o dăruire și o răbdare extraordinară a grupului de doamne preotese de la Roma, Monte Compatri – Pantano și Torino în a răspunde la fiecare gând, sugestie sau întrebare venite din partea participantelor, până la conținutul și mesajul acestei întâlniri, a demonstrat din plin capacitatea de  implicare și responsabilitate, lucru care a creat nu doar admirație, dar mai ales inspirație, pentru toate doamnele preotese, în a întreprinde și alte frumoase inițiative. 

Timpul scurt nu a permis, din păcate, să se facă auzită lucrarea misionară a fiecărei preotese participante în parte, lucru important (unele aspecte au fost dezvăluite la atelierele organizate), care ar fi însemnat un plus al acestei întâlniri din punct de vedere al experienței dobândite de fiecare. 

Duminica femeilor mironosițe dovedește că, inițiativa, curajul si responsabilitatea sunt aspecte ale vieții creștine de zi cu zi, pe care și femeile și le pot asuma, acolo unde se cere și este nevoie. În proiectul inițiat de grupul preoteselor se regăsesc inițiativa, curajul și asumarea.

Înainte să ajung la Roma, nu am realizat dimensiunea acestei întâlniri, și nici importanța ei din punct de vedere comunitar. Tot ceea ce am auzit și am ascultat în acele zile a fost o surpriză extrem de plăcută. Schimbul de experiență și dialogul creat, comuniunea, căldura, și empatia sunt cele mai importante lucruri care m-am îmbogățit și cred ne-au îmbogățit pe toate.

Întâlnirea de la Castel Gandolfo, conferințele, atelierele de lucru atât de instructive, participarea la Sfânta Liturghie la sediul de la Roma al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, și de ce nu, momentele minunate de cunoaștere (agapele împreună, excursia prin cetatea eternă) au scos în evidență faptul că grupul preoteselor „Sfânta Nona” este un grup al bucuriei și al mărturisirii credinței în Hristos în lucrarea cotidiană, indiferent unde se întâmplă aceasta – într-un oraș, într-un colț de țară, într-un sat sau într-o comunitate departe de țară. 

Soții, mame, cu îndatoriri de lucru și serviciu din cele mai diferite, purtând adânc dorul de Țară și casă în suflet, preotesele din Occident se împart între diferitele îndatoriri și responsabilități, se adaptează din mers (cu multe dificultăți, adeseori) la realități noi și transmit că nu pot exista granițe sau obstacole în trăirea în duhul evangheliei lui Hristos, ci doar iubire și dăruire.  

Preoteasa Violeta Popescu, 

Parohia Sfântul Apostol Ioan Iacob din Arcore, Italia  

Publiat pe Doxologia.ro

 

VIDEO - a doua intalnire online a preoteselor cu Staretul Efrem

A avut loc joi, 28 ianuarie 2021. Spre deosebire de prima, din noiembrie 2020, care a avut un caracter confidențial în partea de întrebări și răspunsuri, aceasta a fost integral publică și o puteți urmări în video-ul de mai jos.

De asemenea, preoteasa Eufemia a consemnat în scris câteva din zicerile Starețului Efrem, aici.

 

A doua sinaxă a Părintelui Stareț Efrem de la Vatoped cu soțiile de preoți din Patriarhia Română: ”Nu vă temeți de nimic! Mergem înainte ca ortodocși!”

A doua sinaxă a Părintelui Stareț Efrem de la Vatoped cu soțiile de preoți din Patriarhia Română, ce s-a desfășurat în această seară pe platforma elenă Pemtousia, și care a fost organizată de Grupul Preoteselor de pe FaceBook, mi-a adus din nou bucuria întâlnirii cu acest ”Gheronda” din zilele noastre. 

Am transcris mai jos câteva dintre povețele spuse de Părintele Stareț, care întotdeauna aduce un gând binecuvântat, un cuvânt bun. La el toate sunt ”kala”, adică bune. 

Un gând de mulțumire și părintelui Gavriil Vatopedinul, care a tradus în limba română și această sinaxă, la fel cum a făcut și cu prima, dar și cu toate celelalte sinaxe minunate, cu care Gheronda Efrem a ajutat ortodocșii din întreaga lume în aceste luni dificile.

1. ”Copiilor nu trebuie să le spui multe despre Dumnezeu, ci lui Dumnezeu trebuie să îi spui multe despre copiii tăi.

2. Este foarte bine ca, copiii să aibă duhovnic. Acesta poate să îi povățuiască și povețele lui pot fi salvatoare. De asemenea, este bine ca copiii de preot să aibă un alt preot duhovnic, nu pe preotul care este tatăl lor.

3. Pe copiii trebuie să îi povățuim cu binele și cu rugăciunea.

4. Sfântul Paisie Aghioritul spunea că dacă nu te înțelege soțul, să îl înțelegi tu pe el.

5. Cu mierea mâncăm mai multă pâine decât cu oțetul. (Cu alte cuvinte, este bine să vorbim frumos, să ne purtăm frumos.)

6. Sunteți femei răsăritene, nu apusene. De aceea, trebuie să puneți accentul pe inimă, nu pe rațiune.

7. Întotdeauna sfaturile pe care le dați, să fie din Evanghelie. Atunci va fi bine.

8. Pentru că preoteasa este prima femeie din parohie, se impune ca îmbrăcămintea ei să fie cuviincioasă.

9. Să credeți cu desăvârșire în Hristos. Așa cum magii vedeau steaua, care i-a dus până la Pruncul Iisus Hristos, tot așa și voi veți primi înger să vă însoțească în parohie. (Sfat pentru o familie de preot și preoteasă ce merg pentru prima dată într-o parohie.)

10. Nu vă temeți de nimic! Mergem înainte ca ortodocși. Noi nu depindem de Biden sau de alt președinte, ci de Hristos. Să nu vă temeți și să nu vă îngrijorați în privința viitorului!”

Father Zaharia de la Essex - ”Chiar și în lock down poți găsi o binecuvântare.”

Este vremea...sinaxelor on-line. Așa cum frumos spunea Father Zaharia de la Essex, la sinaxa din această seară, și aceste întâlniri virtuale sunt o binecuvântare. Mai mult, chiar și în lock down putem găsi o binecuvântare, un lucru care să ne dea speranță, mângâiere, bucurie.

Mănăstirea Sfântului Ioan Botezătorul din Essex organizează în fiecare duminică, în acest Post al Nașterii Mântuitorului, de la orele 17:30 (ora Angliei)/19:30 (ora României) câte o sinaxă unde conferențiază viețuitorii Mănăstirii. Cuvântul din această seară s-a intitulat ”Trăind în prezența lui Dumnezeu” și a fost susținut de Father Zaharia. Acest părinte, cipriot de origine, reușește de fiecare dată să actualizeze teologia și să ne facă ”să ne lărgim inimile”. Aceste sinaxe sunt în limba engleză.

Exact ca și Gheronda Efrem Vatopedinul, la întrebarea: ”Suntem căsătoriți de 10 ani și nu avem copii. Ce să facem să ne mântuim?”, Father Zaharia a răspuns că ”scopul căsătoriei nu este nașterea de copii. Bineînțeles că aceștia sunt o binecuvântare pentru familie. Dar, soțul și soția pot să se ajute reciproc, să crească virtuțile și calitățile pe care le au separat, dar și pe cele pe care le-au dobândit împreună și să încerce să trăiască cât mai mult în prezența lui Dumnezeu”.

Cele ce sunteți pe linia duhovnicească a Mănăstirii Essex și a viețuitorilor de acolo, puteți să scrieți pe adresa de e-mail: evphymia@gmail.com pentru a primi link-ul spre Conferințele organizate de Mănăstirea Ortodoxă de la Essex.

Post cu folos!

Preoteasa Eufemia