Întâlnirea preoteselor la Sâmbăta de Sus

 

După opt ani, la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus a avut loc din nou o întâlnire a preoteselor, dedicată soțiilor de preot din Arhiepiscopia Sibiului. Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Laurențiu, Mitropolitul Ardealului, am avut parte de momente pline de bucurie și comuniune.

 

Binecuvântarea ÎPS Laurențiu și cuvântul părintelui Mihoc

Surorile preotese au fost așteptate cu multă căldură sufletească vineri, 23 mai, în holul Academiei de la mănăstire, care ne-a găzduit cu multă grijă.

La deschiderea evenimentului au fost prezenți Pr. Prof. Vasile Mihoc, delegatul Înaltpreasfințitului Laurențiu Streza, Mitropolitul Ardealului, și pr. protopop Iulian David, din partea protopopiatului gazdă.

Părintele Vasile Mihoc ne-a transmis binecuvântarea Părintelui Mitropolit pentru doamnele preotese și pentru această întâlnire, apoi ne-a pus la inimă câteva repere de viață și împărtășiri din experiența personală de preot, paroh și tată a 13 copii. (Am consemnat câteva idei, care poate sunt de folos și altora, la finalul acestui articol.)

Părintele protopop Iulian David și-a exprimat prețuirea pentru slujirea doamnelor preotese și recunoștința pentru această întâlnire a celor care, deși au o misiune atât de dificilă, nu au parte de o școală în acest sens, așa cum au viitorii preoți.

Ziua s-a încheiat cu o sesiune de activități și jocuri de cunoaștere, urmată de Rugăciunile de seară.

 

Provocări și împărtășiri

A doua zi, după împreuna-participare la Dumnezeiasca Liturghie, întâlnirea a continuat cu tema: ÎNSOȚIREA ADOLESCENTULUI – ca mamă/ educator/ îndrumător/ preoteasă. Aceasta a fost abordată de doamnele preotese Alina Negrea, medic stomatolog, om de afaceri, mamă a 4 copii, și Maria Zuba, psiholog clinician, învățătoare, mamă a 5 copii, și completată de alte experiențe ale participantelor.

În cadrul atelierelor de discuții au fost discutate bucuriile și provocările vieții de preoteasă, cu împărtășiri, posibile soluții și sprijin reciproc.

Ne-am bucurat și de o expoziție de lucruri făcute de mâinile câtorva preotese sau în parohiile lor, precum și de întâlnirea cu sfinții locului, canonizați recent: Sf. Serafim cel Răbdător și Sfântul Cuvios Arsenie, precum și de Părintele Teofil Părăian.

 

Bucuria sprijinului reciproc

În încheiere, participantele au urmărit filmul întâlnirii și au avut o sesiune de feedback în care și-au prezentat impresiile și dorințele pentru viitor.

 „M-am simțit entuziasmată să cunosc și alte preotese, cu care am împărtășit aceleași gânduri, m-a bucurat sinceritatea și deschiderea între noi și îmi doresc să se continue acest obicei al întâlnirilor între preotese.”

„Am simțit că nu sunt singură, că aparțin unui grup, că sunt susținută, încurajată și apreciată.”

„Mă simt bucuroasă, emoționată și mai bogată. Mă bucur că am întâlnit persoane la care știu că pot apela.”

„Întâlnirea a fost eficientă, plăcută, folositoare, iar eu mă simt liberă și încrezătoare.”

„M-am simțit valorizată și înțeleasă, am simțit că fac parte dintr-o comunitate, nefiind singură în dificultățile slujirii. Îmi doresc să ne mai întâlnim și să discutăm și alte aspecte și provocări ale slujirii noastre.”

 

Mulțumiri:

• Părintelui nostru mitropolit, pentru dragostea cu care a binecuvântat această întâlnire;
• Părintelui Vasile Mihoc, care l-a reprezentat, dăruindu-ne cuvânt de bună mângâiere și întărire;
• Părintelui stareț Atanasie și Mănăstirii Brâncoveanu, pentru grija și atenția cu care am fost găzduite;
• Surorilor preotese Maria Zuba și Alina Negrea, care au pregătit tema întâlnirii;
• Surorilor preotese din comitetul de organizare: Adriana Stan, Vera Piț și Raluca Șerban;
• Tuturor participantelor, care au asigurat prin prezența lor înfăptuirea acestei întâlniri.

Natalia Corlean

 

Zidiți dragostea! Spicuiri din cuvântul Părintelui Vasile Mihoc către preotese:

 ·         Biserica este și instituție organizată național, centralizată, dar puterea Bisericii este mai ales comunitatea locală. Poate să se întâmple orice la nivel macro; dar dacă comunitatea merge bine, credincioșii se bucură de biserica lor, de slujbe, de cuvântul lui Dumnezeu, de Spovedanie, de Împărtășanie, lucrurile merg bine. Asta e puterea Bisericii: comunitatea! Deci e foarte importantă construcția comunității și în privința asta preotesele pot avea un rol foarte mare atunci când sunt implicate în viața Bisericii, când încep să îi cunoască pe oameni, să îi iubească, să pună la inimă situațiile lor, și când toate lucrurile se fac în conlucrare.

·      ·       Dragostea nu este un impuls. Dragostea adevărată se zidește! Dacă vrei să ai o familie și o comunitate frumoasă, trebuie să faci ceva pentru asta, să faci cele ce zidesc dragostea. În tot ceea ce faci și ce spui, în toate atitudinile tale, să zidești dragostea – atât în familie, cât și în parohie.

·       ·       Să construiești un nucleu sănătos, de oameni care vin la biserică, care cântă, care ajută. Să fie un nucleul în jurul căruia ceilalți să se afilieze și comunitatea să se întărească și să se construiască nu pe dăscăleală, căci dăscăleala nu place nimănui, ci pe dragoste.

·       ·       Cât de frumos se zidește comuniunea, dacă ai o familie cu duh bun! Dacă nu avem un duh bun în familie/parohie, încep să apară ipocrizii. Se fățărnicește soțul, se fățărnicește soția, se fățărnicesc și copiii și e o adunare de farisei fățarnici – cei mai disprețuiți de Mântuitorul. Mântuitorul nu a condamnat pe nimeni cum i-a condamnat pe fățarnici.

·     ·         Iubirea este marea învățătoare. Ea te învață ce ai de făcut de fiecare dată. Să zidești iubirea! Iar iubirea nu e instinct, ci este o virtute teologică, adică se zidește cu ajutorul harului dumnezeiesc. Cu ajutorul harului construim iubirea.

·    ·          Poruncile sunt viață. Păcatul te aruncă în afara sferei harului lui Dumnezeu. Dacă încalci porunca, alegi calea morții.

·      ·        Să rețineți 2 lucruri:

1.      Zidiți dragostea!

2.      Iubirea e marea învățătoare. Iubirea ne învață. Totdeauna să te lași învățat de iubire. Să-i iubești pe credincioși, căci toți au nevoie de iubire.

·     ·         Curaj! Să îți cunoști chemarea și calea! Viața e tare frumoasă, viața e foarte frumoasă, viața este un mare Dar! Viața e minunată! Câte frumuseți vedem și aici, în natura din jur! Ce frumoasă-i viața! Și ce frumoasă e viața în comuniune! Ce minunată! Fiecare om cu valențele, cu frumusețile, cu calitățile lui, cu eforturile, cu idealurile lui! Ce frumoasă-i viața! Să vă bucurați de viață deplin, s-o prețuiți!

 

 

„Port cu mine pacea, bucuriile, cunoștințele și recunoștința din tot ce am trăit zilele acestea împreună”. Întâlnirea preoteselor la Mannheim

 Statutul de preoteasă este unul plin de provocări, care cel mai adesea nu sunt înțelese decât de cele care se află în această slujire. De aceea, întâlnirile între preotese sunt surse extraordinare de întărire pe Cale, infuzii de putere, nădejde și curaj. Așa a fost și întâlnirea preoteselor din Arhiepiscopia Germaniei, Austriei și Luxemburgului care a avut loc în Germania, la Mannheim, în 8-10 noiembrie 2024 și i-a avut invitați speciali pe părintele arhidiacon Sorin Mihalache și soția lui, Georgiana. Pe lângă bucuria comuniunii cu alte preotese, în întâlnirile regionale participantele se bucură și de împărtășirea provocărilor și soluțiilor specifice aceluiași spațiu cultural, în cazul acesta cel german.

 

Bucuria (re)întâlnirii

Clopoțelul de adunare a fost stabilit pentru vineri seara. Cu multă emoție, preotesele s-au adunat la biserica ortodoxă din Mannheim, având parte de găzduirea plină de ospitalitate a doamnei preotese Claudia Podașcă, a mamei acesteia, doamna preoteasă Maria, precum și a părintelui Cristian Podașcă, parohul bisericii.

Extrem de importantă a fost și atenția acordată întâlnirii de către cei doi ierarhi ai arhiepiscopiei, Înaltpreasfințitul Serafim și Preasfințitul Sofian. Cuvintele lor pline de prețuire, adresate în deschiderea evenimentului, au fost primite cu recunoștință. ÎPS Serafim a reamintit cuvântul părintelui mitropolit Teofan al Moldovei de anul trecut: preoteasa este cea care, slujind 100% lui Dumnezeu, poate sluji simultan și 100% familiei, și 100% serviciului. PS Sofian a pus la inima celor prezente exemplul Sfintei Gorgonia, despre care fratele ei, Sf. Grigorie de Nazianz, spunea că slujea în familie de parcă nu ar fi avut vreun răgaz pentru rugăciune; și se ruga de parcă ar fi uitat cu totul de grijile lumii.

În continuare, cei doi invitați speciali ai întâlnirii, părintele arhidiacon Sorin Mihalache și soția lui, Georgiana, au organizat o sesiune de prezentare în care participantele și-au exprimat și așteptările, alegând subiectele puse la dispoziție pentru atelierul de a doua zi.

 

Pași spre o viață mai atentă

Ziua principală de lucru, desfășurată la un centru de conferințe, a venit cu workshopul „O viață mai atentă”. După fiecare sesiune de lucru în grupuri, cei doi invitați au oferit îndrumări esențiale pentru sporirea atenției și trăirea unei vieți conștiente în scopul slujirii aproapelui. Iată câteva idei care au fost reținute ca marcante în feedbackurile finale:

·           Asertivitatea înseamnă să fii autentic, să ai puterea de a refuza, chiar dacă asta te scade în ochii celuilalt, să fii sincer și deschis, să recunoști ceea ce gândești.

·           Reziliența înseamnă a rezista indiferent de intemperii. Este conduita creștinului care are nădejde în Dumnezeu. Este cea care stă în spatele marilor biografii și al marilor realizări.

·           Dacă nu ești asertiv, nu poți fi rezilient. Dacă nu poți niciodată să refuzi, nu vei putea duce sarcinile cu adevărat importante.

·           Plusul este cruce +. Iar plusul fără verticală este minus -.

·           Omul este prosocial, interacțiunea cu ceilalți oameni îl crește, îl întărește. Omul este făcut să fie îmbrățișare, iar gestul îmbrățișării are multiple efecte terapeutice.

·           E necesar să învățăm cultura pauzei. 3 minute de pauză (în care te poți ruga, respira și detașa de ritmul alert) au un impact puternic asupra eficienței următoarelor 30 de minute de lucru.

·           „A răbda fără tulburare cele ce vin asupra noastră – naște blândețea” (Filocalia 8, Calist și Ignatie). Răbdarea virtuoasă este cea fără tulburare. Dacă e cu tulburare, e doar o amânare a exploziei.

·           Dorința de control este un mare dușman al omului și este generatoare a stresului, care ne îmbolnăvește.

·           Omul în viață are câteva figuri de atașament, de unde primește sprijin și se încarcă. În copilărie, principala figură de atașament este în general mama, iar pentru un adult poate fi soțul/soția, prietenii, părinții. Să nu uităm însă că figuri de atașament pot fi și Domnul, Maica Domnului, sfinții și părintele duhovnic. Astfel noi putem să ne întărim în greutăți fără să depindem de ajutorul omenesc. Să nu uităm că, pentru a ne dărui, avem nevoie să ne încărcăm și noi rezervorul personal, care nu este sursă inepuizabilă. Singurul Izvor veșnic este Domnul. Doar conectându-ne la El putem fi izvoare de folos pentru cei din jurul nostru.

·           „Orice faci, să iei aminte la starea lăuntrică. Pentru că starea lăuntrică e de patru ori mai importantă decât ceea ce faci.” (Ava Dorotei)

·           Oboseala este dușmanul nr. 1 pentru luciditate, rugăciune, dragoste, discernământ. Studiile arată că nesomnul este modificator de comportament și ne face mai egoiști. Odihna se face fie prin somn, fie activ, prin activități odihnitoare. Dar nu prin divertisment, care nu odihnește, ci doar distrează.

·           Oamenii se schimbă în 10-15 ani din momentul în care se apucă de lucru. Deci educația se face cu multă răbdare și perseverență. Pentru copii, intervalele de educație se stabilesc pe 10 ani; societatea virusează zilnic mesajele noastre, de aceea avem nevoie de mult timp pentru a reuși să le transmitem valorile.

·           Progresul în viața duhovnicească presupune mai multe aspecte: încordare și nevoință, vulnerabilitate, jertfă, odihnă și echilibru, dorință și uimire, sărbătorire.

·           Psalmul 22 – efect terapeutic pentru creșterea nădejdii, eliberarea din povara grijilor care ne blochează creșterea duhovnicească.

 

Discuțiile pe grupuri au fost prilej de împărtășire a problemelor și provocărilor, dar și de întărire, pentru că ascultarea și suportul celorlalți ne fac mai puternici.

Spiritul de comuniune a continuat și în timpul plimbării de vizitare a orașului, într-un scurt traseu care a vizat Turnul de Apă (simbol al orașului), Universitatea din Mannheim (una din cele mai mari clădiri baroce din Europa, situată într-un palat impunător, având 450 de încăperi) și Conservatorul, unde Mozart a fost respins în 1777.

Ziua s-a încheiat cu ultima sesiune, urmată de concluzii și feedbackurile finale.

 

Comuniunea deplină în Liturghie

Ultima zi a adus comuniunea deplină în Dumnezeiasca Liturghie. Aceasta a fost oficiată de Preasfințitul Sofian împreună cu un sobor de preoți în frumoasa biserică ortodoxă din Mannheim, împodobită atât cu o pictură impresionantă, cât și cu slujitori jertfitori și o comunitate râvnitoare. Răspunsurile la strană au fost date de doamnele preotese gazdă împreună cu câțiva tineri din ATORG.

Daruri de prețuire au fost oferite părintelui diacon Sorin Mihalache și soției sale, precum și celor care s-au ocupat cu multă dăruire de găzduirea evenimentului.

După prânz, drumurile au început să se îndrepte către casă, către întoarcerea în comunitățile parohiale. Greul și nostalgia despărțirii au fost depășite însă de bucuria întâlnirii, de foloasele și inspirația primită, de întărirea prieteniilor și de nădejdea în Domnul și în suportul reciproc.

 

Ecouri în inimi

·           „Îmi dați putere și încredere că împreună vom reuși să facem ceva frumos și să ne sprijinim reciproc. Fiecare poate oferi și poate primi ceva.”

·           „Ajunsă deja acasă, port cu mine pacea, bucuriile, cunoștințele și recunoștința din tot ce am trăit zilele acestea împreună.”

·           „Sunt recunoscătoare tuturor din inimă pentru bunătatea voastră, care ne-a încălzit și luminat sufletele! A meritat tot efortul!”

·           „Am fost pentru prima dată la o întâlnire cu voi și vă mulțumesc din toată inima pentru darurile neprețuite pe care mi le-ați oferit! Am cunoscut OAMENI care sunt, prin natura lor, LUMINOȘI, CALZI, alinători de suflete prin simpla prezență, cu o energie care îmi pare inepuizabilă și am înțeles exact ce îi susține, ce îi mobilizează și de unde își încarcă  bateriile.”

·           „Mi-ați umplut inima de  multă bucurie, dragoste si de recunoștință! Vă mulțumesc din tot sufletul ca mi-ați oferit onoarea să vă cunosc și să  petrecem câteva zile minunate împreună.”

·           „Vă mulțumesc pentru dragostea și căldura pe care am primit-o zilele acestea.  Această întâlnire e o adevărată încărcare emoțională, care îmi dă putere să duc cu bucurie binecuvântarea de a fi preoteasă. Vă aduc recunoștință fiecăreia în parte pentru deschidere și împărtășirile voastre. Comunitatea noastră ,,Maria  Stăniloae" are un rol important în viața mea,  simt că fac parte dintr-o familie mare și frumoasă.”

·           „Vă mulțumesc tuturor, pentru că am simțit că ați avut inima deschisă și ați împărtășit fiecare crâmpeie din viața voastră emoțională si spirituală, crâmpeie care ne-au îmbogățit prin comuniune. Vă doresc să puneți în practică ceea ce v-ați propus la workshop și să rămâneți perseverente și atunci când vă va fi greu!”

·           „Slavă lui Dumnezeu! M-am bucurat mult că am putut să petrecem acest timp de calitate împreună! Nu am realizat cât de dor mi-a fost să vă revăd! Căldura acestei întâlniri o voi pune la suflet!”

·           „Pentru mine această întâlnire a fost ziditoare şi revigorantă, într-un moment în care aveam mare nevoie de căldură şi împărtășire. Poveștile de viață ale fiecăreia dintre voi mă fascinează şi îmi dau puterea să continui...”

·           „Mulțumesc pentru această doză de dragoste și putere ce am simțit că am primit-o de la fiecare dintre voi! Să ne ajute Domnul pe toate să punem în lucrare ceea ce ne-am propus!”

 

Întâlnirea preoteselor de la Mannheim a fost organizată de Grupul de Preotese „Maria Stăniloae”. Acesta a luat ființă în 2022, este coordonat de doamna preoteasă Adina Gilla din Tübingen și își propune să organizeze întâlniri pentru doamnele preotese din Arhiepiscopia Germaniei, Austriei și Luxemburgului, dar și a familiilor lor, având ca obiective formarea continuă, comuniunea și sprijinul reciproc, spre folosul comunităților în care slujesc.

A consemnat Natalia Corlean

Articol publicat pe Doxologia.ro.