J.Schmemann, Bucuria de a sluji. Impresii (2) - "O aşteptam fără să ştiu că o aştept"

Juliana Schmemann, Bucuria de a sluji

 

Nefiind un rețetar, cartea Iulianei Schmemann este mai degrabă o confesiune care ne face bine. O așteptam fără să știu că o aștept. Nu savant, dar măsurat, fără brizbizuri, tonic, scrisul autoarei are darul de a limpezi înțelesuri și rosturi cărora, altminteri, cu greu le-aș fi găsit un contur potrivit, cu toate că multora nu ne sunt străine nici experiențele, nici trăirile din spatele rândurilor neașteptat de viguroase - dar nelipsite de o foarte fină tandrețe - ce ne sunt încredințate spre lectură și bun folos. Cine se așteaptă să găsească în cele 76 de pagini un fel de breviar plicticos ce înșiră cu morgă didactică reguli de comportament standard, rețete de „supraviețuire” destinate preoteselor, va fi izbit de suflul irezisibil de libertate care animă mărturisirea și povața scriitoarei. Descoperi imediat că ai de-a face cu o înțelepciune de matericon diortosită contemporan; un duh de veche predanie în veșmânt la zi. De aceea primești toate fără să simți vreo inadecvare, fără ca vreo împotrivire să te cerceteze în adânc. Ești ca în fața unui duhovnic în care ai încredere. Și ar mai fi ceva: Iuliana Schmemann, maica preoteasă Iuliana, pune mărturie simplu, dar ferm, că nu feminismul contemporan, ci Bunavestire poate spune ceva esențial, nobil, mântuitor, despre femeie.

Ai nevoie din când în când să te remontezi, să te încarci tocmai pentru că nu puține sunt împrejurările care te demobilizează, te secătuiesc, îți contrazic ceea ce părea până atunci de necontrazis. O carte ca aceasta îți poate readuce pofta de a reîncepe lupta, de a găsi și re-găsi „bucuria de a sluji”. 

Preoteasa Maria 

J.Schmemann, Bucuria de a sluji. Impresii (1) - "M-a hrănit, m-a încurajat..."

Juliana Schmemann, Bucuria de a sluji

"Pe nerasuflate am citit cartea. M-a hranit si cu siguranta trebuie sa revin asupra ei si sa rumeg mai pe indelete asupra unora dintre sfaturi, fie pentru a intelege mai bine cum ar trebui sa ma port in unele situatii, fie pentru a avea mangaierea ca am actionat bine intr-o situatie tensionata, chiar daca ma invinovateam la acel moment de lipsa de tact sau rabdare.

Ma incurajeaza faptul ca ni se cere sa fim noi insene, sa fim libere (cu toata complexitatea indemnului), sa nu uitam sa fim femei si sotii, m-a incurajat perspectiva minunata asupra maternitatii extinse dincolo de nasterea de copii. Sunt cateva persoane in parohia noastra care au varsta sa imi fie bunici, dar care spun atunci cand lipsim un weekend ca au fost ca "fara tata si mama". Nu o data m-au vazut si pe mine ca pe o mama, iar preoteasa Schmemann m-a facut sa inteleg mai bine cum este posibil sa fie asa.

Inca o data remarc universalitatea limbajului femeii ortodoxe, fie ea preoteasa sau nu, si ma refer aici la faptul ca desi ei sunt originari din Rusia si au trait asa de mult in SUA, deci practic in doua lumi complet diferite, fiecare vorbulita ni se potriveste si noua, celor care traim in Romania. Pe cat de diferite si complexe sunt situatiile din parohii, pe atat de potrivita este abordarea dnei preotese, care evita sa intre in detalii, dar nu este nici atat de generala incat sa nu atinga puncte delicate.

Este posibil ca dupa ce o recitesc, sa simt nevoia sa mai impartasesc ce simt."

Preoteasa Cristina