Fragment din Cuvîntul "Schimbaţi-vă prin înnoirea minţii" rostit de părintele Teofil la Protopopiatul din Făgăraş, iunie 2003

luni, 12 octombrie 2009

…Cred că ar trebui avute în vedere două lucruri, în mod special. Să avem o elită preoţească adevărată. Adică nişte preoţi care să se intereseze şi să nu le pară rău că sunt preoţi, chiar dacă sînt mai săraci decît dacă ar fi ingineri, doctori etc. Aici, de exemplu, s-a spus cîndva că un preot nu are atîţia bani cîţi i-ar trebui să-şi crească copiii, să cumpere pampers – nici nu ştiu cum le zice - , nişte lucruri pe care, într-adevăr, oamenii de mai de mult nu le cumpărau, că se dădeau chinului şi spălau. Acuma e şi o modernitate dintr-asta. Nu am nimic împotrivă. Dacă are omul posibilitatea să trăiască mai bine, atunci să trăiască mai bine, dar să nu-i pară rău că-i preot şi nu are atîţia bani cîţi ar avea dacă ar fi altceva. El şi-a ales să fie preot.

După aceea, în ceea ce priveşte familia preotului... Sigur că preotul trebuie să fie, şi prin familia lui, reprezentativ. A venit cineva la mine la mănăstire, cîndva, s-a spovedit la mine, am constatat că era o femeie cînd i-am pus epitrahirul, că nu are batic pe cap şi am zis: „Dragă, îţi mai lipseşte ceva. Ar fi bine, totdeauna la slujbă, să ai batic pe cap.” Şi, mă rog, n-a zis nimic, dar a venit după vreo doi ani cu un grup, de la Cluj era grupul. Şi zice: „Părinte, eu, să ştiţi că atunci cînd mi-aţi spus dumneavoastră că să am un batic pe cap măcar la slujbă, mi-am luat batic pe cap. Dar, cînd m-am dus la biserică, şi m-am dus de mai multe ori, că-s în corul bisericii, este şi o preoteasă în corul bisericii, iar ea e fără batic. Şi atunci m-am gîndit: Dacă nu-i preoteasa cu batic, ce să-mi mai iau şi eu batic?”

Oamenii nu-s oameni de convingere. Dacă ar fi oameni de convingere nu s-ar uita la ăla de lîngă el, şi atunci ar trebui să-i dai şi posibilitatea să-şi formeze o convingere prin exemplul tău, prin exemplul familiei tale, prin exemplul copiilor tăi, că dacă nu-i dai, omul se clatină repede, renunţă. Mai demult oamenii mergeau la biserică, dar să ştiţi că nu ştiau şi nu trăiau religia pe linia slujbelor, ci o trăiau pe linia prezenţei...

(Din cartea Gîndiţi frumos. Cuvîntări la ocazii speciale – părintele Teofil Părăian, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2006)