…Cred că ar trebui avute în vedere două lucruri, în mod special. Să avem o elită preoţească adevărată. Adică nişte preoţi care să se intereseze şi să nu le pară rău că sunt preoţi, chiar dacă sînt mai săraci decît dacă ar fi ingineri, doctori etc. Aici, de exemplu, s-a spus cîndva că un preot nu are atîţia bani cîţi i-ar trebui să-şi crească copiii, să cumpere pampers – nici nu ştiu cum le zice - , nişte lucruri pe care, într-adevăr, oamenii de mai de mult nu le cumpărau, că se dădeau chinului şi spălau. Acuma e şi o modernitate dintr-asta. Nu am nimic împotrivă. Dacă are omul posibilitatea să trăiască mai bine, atunci să trăiască mai bine, dar să nu-i pară rău că-i preot şi nu are atîţia bani cîţi ar avea dacă ar fi altceva. El şi-a ales să fie preot.
După aceea, în ceea ce priveşte familia preotului... Sigur că preotul trebuie să fie, şi prin familia lui, reprezentativ. A venit cineva la mine la mănăstire, cîndva, s-a spovedit la mine, am constatat că era o femeie cînd i-am pus epitrahirul, că nu are batic pe cap şi am zis: „Dragă, îţi mai lipseşte ceva. Ar fi bine, totdeauna la slujbă, să ai batic pe cap.” Şi, mă rog, n-a zis nimic, dar a venit după vreo doi ani cu un grup, de la Cluj era grupul. Şi zice: „Părinte, eu, să ştiţi că atunci cînd mi-aţi spus dumneavoastră că să am un batic pe cap măcar la slujbă, mi-am luat batic pe cap. Dar, cînd m-am dus la biserică, şi m-am dus de mai multe ori, că-s în corul bisericii, este şi o preoteasă în corul bisericii, iar ea e fără batic. Şi atunci m-am gîndit: Dacă nu-i preoteasa cu batic, ce să-mi mai iau şi eu batic?”
Oamenii nu-s oameni de convingere. Dacă ar fi oameni de convingere nu s-ar uita la ăla de lîngă el, şi atunci ar trebui să-i dai şi posibilitatea să-şi formeze o convingere prin exemplul tău, prin exemplul familiei tale, prin exemplul copiilor tăi, că dacă nu-i dai, omul se clatină repede, renunţă. Mai demult oamenii mergeau la biserică, dar să ştiţi că nu ştiau şi nu trăiau religia pe linia slujbelor, ci o trăiau pe linia prezenţei...
(Din cartea Gîndiţi frumos. Cuvîntări la ocazii speciale – părintele Teofil Părăian, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2006)
5 comentarii:
Trebuie oare sa imbrac vesmant randuit anume pentru slujba Liturghiei, sau sa sa-mi acopar cu o haina pana la calcaie? Agoniseste-ti mai degraba hlamida duhovniceasca care ii face placere lui Dumnezeu. Haina pana la calcaie inseamna omorarea madularelor. Spune-mi frate, daca omul poarta o porfira intreaga din matase si este desfranat, il curateste cumva vesmantul de curvie sau de alte patimi? Deci ce va fi cu cei vrednici de Sfintele Taine dar sunt lipsiti de vesminte? O singura haina ne-a poruncit Domnul sa purtam - pe cea a curatiei.
sursa> http://bizantin.co.nr/
Draga Dani, cred si incerc sa pun cit mai mult in valoare si in practica urmatoarele indemnuri ale sfintului apostol Pavel. De aceea, iti si raspund la acest comentariu cu ele: pentru ca incerc sa le dau viata, dupa putinta.
"5.Iar orice femeie care se roaga sau proroceste, cu capul neacoperit, isi necinsteste capul; caci totuna este ca si cum ar fi rasa.6.Caci daca o femeie nu isi pune val pe cap, atunci sa se si tunda. Iar daca este lucru de rusine pentru femeie ca sa se tunda ori sa se rada, sa-si puna val.7.Caci barbatul nu trebuie sa-si acopere capul, fiind chip si slava a lui Dumnezeu, iar femeia este slava barbatului.8.Pentru ca nu barbatul este din femeie, ci femeia din barbat.9.Si pentru ca n-a fost zidit barbatul pentru femeie, ci femeia pentru barbat.10.De aceea, femeia este datoare sa aiba (semn de) supunere asupra capului ei, pentru ingeri. 11.Totusi, nici femeia fara barbat, nici barbatul fara femeie, in Domnul.12.Caci precum femeia este din barbat, asa si barbatul este prin femeie si toate sint de la Dumnezeu.13.Judecati in voi insiva: Este, oare, cuviincios ca o femeie sa se roage lui Dumnezeu cu capul descoperit?14.Nu va invata oare insasi firea ca necinste este pentru un barbat sa isi lase parul lung?15.Si ca pentru o femeie, daca isi lasa parul lung, este cinste? Caci parul i-a fost dat ca acoperamint.16.Iar daca se pare cuiva ca aici poate sa ne gaseasca pricina, un astfel de obicei (ca femeile sa se roade cu capul descoperit)noi nu avem, nici Bisericile lui Dumnezeu.17. Si acestea poruncindu-va, nu va laud, fiindca voi va adunati nu spre mai bine, ci spre mai rau" (I Corinteni, 11:5-17)
Hristos a înviat!
M-ai înţeles greşit matuşka Eufemia. Nu aşteptam un răspuns, sau un contraargument, deoarece cele scrise în primul comentariu nu au fost menite să contrazică cele spuse de către părintele Teofil Părăian, doar erau o întărire a lor.
Se spunea că doamna în cauză şi-a găsit o scuză în greşeala altcuiva. Nici dacă preoteasa ar fi fost exemplul corect nu era suficient dacă nu ar fi înţeles motivul real, doar ar fi copiat-o pe preoteasă. Atunci sărmana preoteasă nu era mai mult decât un "top-model".
Acestea au fost spuse pentru cei ce dau îndemnuri de genul"puneţi o pălărie sau o eşarfă că aşa se poartă/aşa-i moda la noi la biserică".
Nu ajunge doar îmbrăcarea trupului, ci trebuie să căutăm şi la veşmântul curăţiei lăuntrice, a smereniei şi a frângerii inimii.Cred că aşa ar trebui să înţelegem-"O singura haina ne-a poruncit Domnul sa purtam - pe cea a curăţiei."
Mai există şi alt risc pe care trebuie să-l amintim la acest articol, cel al mândriei.
Dacă privim cu ochi critic la cel ce nu respectă "aspectul exterior", cădem în păcatul mândriei. Ceva în genul"Mulţumesc Doamne că nu-s ca el".
"Simplitatea si voinţa de a nu te măsura pe tine însuţi curăţeşte inima de toate relele."
Sunt convinsă că un duhovnic prezintă toate aspectele acestea, aici am avut prezentate doar o parte din multele poveţe necesare spre o mai bună înţelegere.E un fragment doar din "Gândiţi frumos".
Iartă-mă dacă te-am necăjit. Vroiam doar să nu lăsăm lucrurile spuse pe jumătate.
Adevarat a inviat Domnul!
Iertare pentru ne-intelegere si bucurie pentru impreuna-intelegere :)
Ca să vedeţi cât adevăr a grăit spunând "Oamenii nu-s oameni de convingere", citiţi aici http://emilia-corbu.blogspot.com/2010/04/ce-obicei-ce-lume.html
La început sună cam aşa:"Azi-noapte am fost la Inviere in biserica unde merg de obicei.Fericită de sărbătoare. Purtam o fustă şic, parfum franţuzesc, cât se poate de dichisită. M-am aşezat în aglomeraţia de la uşa bisericii şi aşteptam să iasă preotul cu lumina."
Nu v-am propus articolul pentru a judeca persoana, ci mentalităţile pe care un duhovnic le cunoaşte mult mai bine şi de aici se naşte necesitatea transmiterii corecte a învăţăturii lui Dumnezeu.
Pentru că persoana în sine poate avea multe calităţi, doar că trebuie să le transforme în virtuţi, aşa cum şi eu sânt încă departe de ele.
Trimiteți un comentariu