miercuri, 24 august 2011

Despre preoteasă...

 "Preoteasa trebuie să fie o soţie pe deplin ascultătoare întru toate, supusă, smerită, evlavioasă, să-l respecte pe soţ ca şi femeile din sat să ia exemplul ei şi să le îndemne ca să-şi iubească soţii; să fie respectuoasă şi să-i caute cinste întotdeauna preotului. Nici un fel de ieşire să nu aibă, mai ales fiind de faţă cineva străin, chiar şi servitorul din casă. Preoteasa trebuie să aibă de exemplu pe Sarra, care pe soţul ei îl numea „Domnul meu”. Să aibă de exemplu pe Rebeca şi Rahila şi pe Sfânta Ana, care au fost ascultătoare întru toate soţilor şi numai aşa au putut dobândi de la Dumnezeu binecuvântarea de naştere de prunci.

Preoteasa trebuie să-şi dea seama întotdeauna că preotul este slujitorul lui Dumnezeu şi are de dus la mântuire toate sufletele din enoria sa precum şi sufletul ei şi al copiilor.

Preoteasa nu trebuie să-l supere pe preot cu diferite ambiţii personale atunci când se pun în calea lui obligaţii parohiale care privesc sufletele credincioşilor, Biserica şi Persoana Dumnezeirii. La astfel de ocazii, preotul trebuie să fie ajutat de către ea, şi nu împiedicat, şi nici supărat.

Preoteasa trebuie să fie convinsă religios, ca să poată convinge pe cei reci în credinţă şi să dea exemplu tuturor prin faptele credinţei: prin post, prin rugăciune, prin participare la biserică în fiecare duminică.       
           
Preoteasa trebuie să fie o bună mamă şi cu dragoste de a avea prunci, pe cât îi este dată binecuvântarea de sus, şi astfel va putea da sfaturi celor tinere de a fi mame bune, de a naşte şi de a creşte prunci, iar celor bătrâne dacă au ucis prunci şi nu s-au căit pentru acest mare păcat, să le arate greşeala şi ce pedepse le aşteaptă.

Preoteasa poate să fie o bună îndrumătoare a moaşelor, care adesea ucid copii, cât de mare păcat este şi să renunţe la astfel de păcate. Să întoarcă de la păcat pe femeile care practică: vrăjitoria, descântatul, ghicitul, arătându-le ce pedeapsă le aşteaptă. Stârpirea acestor păcate ar aduce foloase nespus de mari, în munca şi misiunea preotului.

Preoteasa trebuie să ştie cum să-şi educe şi cum să îndrume pe copiii pe care-i are: de a fi respectuoşi cu toată lumea, de a fi smeriţi şi cuminţi, dând exemplul cel bun copiilor din parohie.

Preoteasa trebuie să ştie rugăciunile ce trebuie să le zică copiii şi să-i înveţe a se închina seara şi dimineaţa, de a mulţumi la masă, de a-i pregăti să meargă în sărbători şi duminici la biserică. Să-i înveţe să postească, să se spovedească şi să se împărtăşească în posturi.

Preoteasa trebuie să fie o grabnică ajutătoare a celor sărmani, orfani, văduve, cerşetori. În casa ei să stea la masă împreună cu preotul şi copiii ei şi aceşti oameni, ori de câte ori vor veni. Atunci va arăta adevărata dragoste faţă de ei. Să nu se îngreţoşeze de nimeni, căci aceştia vor fi arătătorii faptelor noastre la judecata de apoi, şi plată potrivită după faptă vom lua (Matei 24.)

Preoteasa trebuie să îngrijească de curăţenia Sfântului Locaş, a lucrurilor Sfinte şi de starea veşmintelor. Odată pe săptămână să aibă în program aşa ceva antrenând şi pe femeile din sat. Iar cele ce lipsesc prin femeile de bine, să le procure. Şi astfel să facă din Sfântul Locaş un loc sfânt şi frumos împodobit, la care cu drag să vină poporul la slujbă. De asemenea şi de cimitir să se îngrijească, de florile dimprejurul bisericii şi de pe morminte să fie tot în grija ei.

Preoteasa trebuie să se facă cunoscută ca fiind o femeie harnică şi o bună gospodină. Să fie model de curăţenie, de hărnicie şi de dăruire pentru învăţarea tuturor. Căci învăţând lucrul, poate învăţa şi pe cele religioase şi astfel va ajuta pe preot în misiunea sa.

Preoteasa se poate informa de la femeile din sat despre abaterile de la credinţă, despre trecerea enoriaşilor la alte secte, despre săvârşirea unor păcate mari şi grele: desfrânarea, furtul, vrăjitoria, uciderea pruncilor, trăirea în concubinaj, divorţuri, şi să caute să îndrepte, să anunţe şi pe preot de a lua măsuri din vreme pentru a nu se înmulţi răul.
Preoteasa să caute să cunune şi să boteze la oamenii săraci dând daruri şi mai ales, să fie prezentă între cei necăjiţi cu ajutorul şi între cei avuţi cu sfatul, de a fi pe această cale de ajutor şi curăţenie sufletească.

Preotul să-i dea preotesei cinstea cuvenită, s-o apere, s-o îmbrace, s-o hrănească, s-o ajute în munca ei, s-o îndrume ca pe o fiinţă mai slabă şi să-i dea întotdeauna atenţie. Astfel făcând şi unul şi altul, rodul muncii va fi cel aşteptat de pe urma unei astfel de familii."

din Pr. Ioan V. Argatu  - "Ne vorbește părintele Ilarion Argatu - PE TREPTELE SUIRII CĂTRE CER", tipărită cu binecuvantarea IPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, Editia a 3-a, Editura "Mila Crestina", 2011 

Sursa: http://www.parinteleilarionargatu.ro


(Notă)
Cuvântul "trebuie" mi se pare inutil împovărător în ceea ce priveşte slujirea preotesei, mai ales că această slujire nu este primită printr-un act liturgic, cum este hirotonia preotului. Poate ar fi mai degrabă potrivit un "ar putea să...". De exemplu, în cazul: "Preoteasa trebuie să îngrijească de curăţenia Sfântului Locaş...". Eu nu cred că "trebuie". Poţi să faci asta şi e foarte bine dacă poţi. Poţi să încerci să împlineşti acest lucru renunţând la alte lucruri nefolositoare. Dar dacă ai 6 copii pe care îi creşti singură sau un serviciu care abia îţi lasă timp pentru îngrijirea casei, nu cred că trebuie să ai coşmaruri că nu dai tu cu aspiratorul prin biserică. Curăţenia în biserică poate fi rodul colaborării femeilor din parohie sau se poate găsi o altă soluţie, în funcţie de situaţia din fiecare parohie.
Ca să împlineşti TOATE cele scrise mai sus ca obligaţie mi se pare că nu este posibil decât dacă eşti casnică şi nu ai foarte mulţi copii. Or, astăzi, majoritatea preoteselor au serviciu; dacă nu au, au destul de mulţi copii; multe sunt departe de părinţi sau socrii şi nu au ajutor în creşterea copiilor. Etc.
E nevoie să discernem între moralitatea cerută preotesei, care este aceeaşi cu cea cerută oricărei femei creştine (şi ţine de iubirea de Dumnezeu cu tot ceea ce decurge din aceasta), şi diversele activităţi pe care preoteasa le poate întreprinde în parohie.
Preoteasa Natalia

17 comentarii:

Anonim spunea...

Doamne ajuta! E interesant blogul dvs, dar nu faceti atat incat sa fie cautat de doamnele preotese...fff multe preotese am auzit ca s+au uitat de cateva ori pe blog si apoi nu le+a mai captat interesul...
Dvs puneti niste articole...dar articole se gasesc peste tot...numai sa vrei sa le citesti...
Ar trebui puse niste aspecte reale din viata preoteselor...poate a celor moderatoare si, sau a celorlalte care vor sa trimita un articol despre simpla lor viata...nu luate de prin carti...ci asa....scris cu mana fiecaruia...din inima...si cu sinceritate...F multe preotese au nevoie de modele din viata actuala...PREZENT...si daca fiecare isi expune o particica din viata sa...fara sa stii poate deveni un model pt o alta tanara preoteasa...Cum ne crestem copiii, ce greutati intampinam...cu serviciul cum ne e, modul de a ne ruga...in genul acesta ma refer...
Puteti face si o adresa de email unde sa trimita daca vrea cineva ca gandurile sa ii fie citite si intelese de alte doamne asemenea ei...si de ce, poate scrie si cineva ce are nevoie de o incurajare...poate la rugaciune, poate in viata...etc
Sper sa ma iertati daca am indraznit prea mult, dar pur si simplu asta cred eu ca ne+ar ajuta pe noi, preotesele...un exemplu viu, real, din viata alteia, pusa in aceeasi postura...in anii 2011, cu parohie la oras sau sat, cu copii sau fara.
Nu zic ca nu e folositor sa citim si despre preotesele din 1950, de ex, dar acum e cu totul si cu totul alta imprejurare...si avem nevoie sa ne intarim intre noi in menirea noastra de preoteasa! Prezb.Mirela, Botosani

Anonim spunea...

Sa ma ierte Dumnezeu, dar ar trebui un pic de evitat articole scrise De pr ILarion Argatul...sunt ff multe lucruri controversate in cartile sfintiei sale si nu vrem sa ne tulburam duhovniceste, asa e?
iertare, sa ne dea Dumnyeu sanatate.

Slujirea preotesei spunea...

Doamne ajută!
Acest blog nu e decât o umilă încercare de a aduna la un loc lucruri legate de slujirea preotesei. Articolele adunate aici nu se găsesc în altă parte, şi majoritatea sunt fie transcrise, fie traduse, cu osteneala celor care şi-au jertfit din puţinul timp pentru a face acest lucru.

În ceea ce priveşte, experienţele personale, există afişată o adresă de mail. Până acum însă nu am primit experienţe personale, ci în general întrebări personale, pe care le-am discutat pe mail. Dacă au fost întrebări de genul "dezbatere", le-am postat şi am invitat la dialog.

Referitor la chipurile de preotese, părerea mea este că întotdeauna avem de învăţat de la înaintaşii noştri, iar cadrele generale ale slujirii preotesei nu s-au schimbat esenţial.
Avem şi un interviu cu o preoteasă destul de tânără, dacă aţi avut răbdarea să căutaţi prin arhivă. Noi însă nu avem binecuvântare de a vorbi prea mult despre noi, din varii şi întemeiate motive.

Pentru discuţii personale etc., folosim reţeaua
preoteasaortodoxa.ning.com
creată special pentru aşa ceva.
Mult spor în cele bune şi vă aşteptăm în continuare sugestiile, dar şi împărtăşirea din propria experienţă. Ne puteţi scrie şi pe mail.
Psa Natalia

Slujirea preotesei spunea...

Nu cred că fragmentele alese de Veronica sunt controversate. Sau dacă ni se pare că sunt, ar trebui să le discutăm. În ceea ce mă priveşte, am adăugat o notă la unul dintre ele.
Cred că ar trebui să avem discernământul de a învăţa din orice, iar cu rugăciune şi ajutorul duhovnicului trecem şi peste tulburarea duhovnicească, dacă e cazul.

MariaM spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Slujirea preotesei spunea...

MariaM a introdus un nou comentariu:

Doamne ajuta! Citind comentariul preotesei Mirela mi-am amintit ca nici de la mine mailul slujireapreotesei (arond)gmail.com nu merge apasand direct pe el aici pe site pentru ca imi tot apare o cheie dar apoi am copiat adresa in mailul meu de pe yahoo si trimitand de acolo a mers fara probleme.Incercati si asa daca nu puteti comunica cu administratorele site ului.Succes.
Cat despre pr. Argatu si eu mi-am limitat lectura la prima carte a dumnealui ce mi-a cazut in mana acum vreo 10 ani, dar poate exista lume ce se poate folosi si din ceea ce pe altii nu ii ajuta.Este un alt punct de vedere .Toate bune si o toamna rodnica va doresc.

Slujirea preotesei spunea...

MariaM, adresa de mail e afişată ca şi poză pentru ca să nu fie preluată automat de vânătorii de baze de date şi să ni se umple căsuţa de mesaje publicitare nedorite. Aşa că te rog să mă ierţi că ţi-am şters comentariul şi l-am repus cu adresa de mail puţin modificată, tocmai pentru a evita acest lucru.
Într-adevăr, modalitatea de a ne contacta este aceea de a rescrie adresa în căsuţa personală de mail, la destinatar. Mulţumim de ajutor!

Preoteasa Alexandra spunea...

Natalia,

asa este. TREBUIE e cam imperativ.
Cat despre cimitir, ingrijirea bisericii si primirea saracilor in casa, eu sunt mai circumspecta. In primul rand am observat ca diriginta ca elevii incep sa se traga de sireturi cu tine daca te vad spaland geamurile. Si oamenii au tendinta sa fie obraznici daca te vad muncind cot la cot cu ei, au impresia ca se pot trage de sireturi cu tine. Am maturat si eu prin biserica atunci cand am avut timp, am vazut ca oamenii pun si ei umarul la treaba sa ajute, dar prea putini. Depinde si de obiceiul locului. Cimitirul este insa al satului, nu al preotesei, de asta ma gandesc ca intretinerea lui este datoria consiliului si comitetului parohial cu ajutorul oamenilor, dar preoteasa se implica mult prea putin. Iar in casa parohiala trebuie respectata intimitatea preotului si a familiei sale. Daca ar manca oricine la masa noastra, ar avea acces nu neaparat la slabiciunile noastre, cat la intimitatea duhovnicului lor. Eu oricum am ajuns la concluzia ca unii oameni calca in picioare creditul pe care il oferi si este bine sa ocrotesc demnitatea preotului care este sotul meu prin faptul ca ii tin cu amabilitate mai la distanta.

Slujirea preotesei spunea...

Da, Alexandra, obiceiurile sunt foarte diferite de la o parohie la alta şi mai ales de la o zonă la alta. Pe la noi oamenii sunt mai delicaţi. Nu că n-ar fi curioşi, dar nu îndrăznesc dacă nu îi inviţi.
Şi la curăţenie e altfel, nu sunt deloc învăţaţi să meargă preoteasa la curăţenie. Mi-au tot zis, impresionaţi, că nu au mai văzut o preoteasă la curăţenie :). Deci e exact invers, le câştigi respectul. Eu însă nu pot merge tot timpul, avem două doamne care se ocupă mai des, iar la curăţeniile generale programăm una din grupele comitetului parohial.
De cimitir la noi se ocupă fiecare în parte, iar printre morminte coseşte părintele cu ajutoare din consiliu.

Andreea Tatiana spunea...

Faza cu curatenia in Biserica am patit-o si eu..chiar zilele trecute am fost trasa la raspundere de insasi femeile care au aceasta responsabilitate pentru ca nu le-am ajutat in acea zi, dar in ziua aceea chiar aveam multe de facut.
Legat de intimitatea familiei, nu stiu cum e cu casa parohiala stiu doar ca f multi oameni au indraznit sa intre cu bocancul in viata noastra particulara si sa puna intrebari indiscrete..
Alexandra ai tot dreptul (si responsabilitatea chiar, mie asa mi-a spus duhovnicul) sa-ti aperi sotul..

Anonim spunea...

Noi suntem de mai putin de un an in parohie, iar familia care a slujit aici inaintea noastra facea naveta si dna preoteasa venea foarte rar la slujbe. Noi locuim in sat si eu particip activ la evenimentele bisericii, nu numai la partea festiva. Am observat ca doamnele apreciaza acest lucru si nu simt ca au mai multa indrazneala, dimpotriva, parca ar vrea sa ma menajeze mai mult. Simt ca asa cum ne gospodarim propria locuinta, putem ajuta si la curatenia generala din Casa Domnului, ori sa fim atente sa inlocuim florile in glastre, sa spalam periodic vesmintele bisericii etc. Aici oamenii au ei insisi grija de mormintele familiei lor si fiind un sat tanar si activ, nu prea exista morminte parasite. In ceea ce priveste milostenia, si noi suntem de parere ca este bine sa oferim de-ale gurii pentru acasa si nu ii invitam pe cei saraci la masa cu noi, tot din motive de intimitate si vulnerabilitatea expunerii, plus faptul ca e suficient sa creezi un precedent pentru ca ulterior sa nu mai poti "schimba foaia". O anumita rezerva nu inseamna o lipsa de dragoste, ci echilibru pentru ca a da un deget si a-ti fi luata toata mana face parte din viata preotului si a familiei lui. Cu drag, psa Cristina

Natalia spunea...

Cristina, cam aşa e şi pe la noi. Dar, din câte am mai aflat de la alte preotese, în alte zone situaţia e mult, mult diferită, de la preoteasă există pur şi simplu PRETENŢIA de a îndeplini anumite sarcini. Din această cauză probabil le pune părintele Ilarion cu "trebuie".
Importantă este însă dorinţa de a sluji Domnului, şi El ne luminează ce avem de făcut şi ce am putea face acolo unde ne aflăm fiecare.
O săptămână binecuvântată tuturor!

Anonim spunea...

Doamne Ajuta !Am citit cele scrise de dumneavoastra doamnelor preotese,si tot ce pot sa spun din putina mea intelepciune este ca trebuie multa Credinta,Rugaciune si Rabdare ca sa finalizezi toate cu pace si dragoste.Astfel Duhul Sfant ne v-a lumina si calauzi pe fiecare in parte ca toata lumea sa fie multumita,bucuroasa si plina de dragoste!ADEVARAT..,trebuie multe sacrificii...Dar daca e sa ne gandim ca le facem in primul rand din dragoste pt.Hristos,primesti putere de a merge inainte si o pace sufleteasca o fericire de nedescris!Va doresc mult succesc in toate si Bunul Dumnezeu sa ne calauzeasca spre mantuire!
Cu multa dragoste si respect,ANA SIMION.

Natalia spunea...

@ Ana Simion
Mulţumim de gândurile bune, Domnul să ne dea tuturor mântuire!
Sunteţi preoteasă?

Unknown spunea...

Felicitări cine a scris acest articol.
Eu personal l-am cunoscut pe Părintele Argatu Ilarion când eram o copila și acum sunt Preoteasa asa cum mi a zis Părintele Ilarion ca voi fii. Am tot respectul și admirația fata de Sfinția Sa, un exemplu de Preot și Duhovnic alături de mari duhovnici Parintele Ilie Cleopa, Parintele Arsenie Boca, Parintele Sofian Boghiu, Parintele Arsenie Papacioc.... Dumnezeu mi a dat un mare dar pentru ca Mama mea Ecaterina când eram mica ma ducea în pelerinaje la Mănăstiri și ma ducea sa ma spovedesc și sa ma împărtășesc la acești mari duhovnici.
Referitor la acest articol care e destul de vechi dar cu toate acestea nimic nu se schimba referitor la atribuțiile preotese, difera totuși Preoteasa de la sat/comuna la oraș. În tot ceea ce spune acest articol noi ne putem implica cât ne sta noua în putință și depinde de la zona la zona cum au fost formați oamenii. Cu toate acestea ne implicam în toate dar uneori cu mare discreție și simplitate în asa fel încât sa fim alături de soțul nostru preot, de copii și de oamenii din Parohie.

Unknown spunea...

Mi as dori sa fac din toate câte pot/primează exemplul personal. Important e zic eu sa ne străduim în tot ceea ce facem. Nu e ușor deloc dar exemplul nostru e Maica Domnului ajutătoare noastră în toate.

Unknown spunea...

Am fost și dascăl, paraclisier, am ajutat și la curățenie, am pictat cu copii icoane pe sticla, pe lemn,pe piatra, am plantat flori, Concurs cu biciclete, diverse activități cu copii la Casa Parohiala.Sunt asistent medical generalist, restaurator de biserica, educator.
Preoteasa Petre Mihaela
Parohia Aricestii-Zeletin
Prahova