Preoteasa, o viață de dăruire asumată #secventetrinitas

 

 

 

Grupul de preotese „Maria Stăniloae” din reportajul de mai sus s-a reunit la Zell am See în perioada 17-19 noiembrie 2023. Acest eveniment organizat cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Serafim, Mitropolitul Germaniei, Europei Centrale și de Nord, sub genericul  „O călătorie în culisele vieții emoționale” a constituit prima întrunire în format fizic a preoteselor din Grupul „Maria Stăniloae“, la care au participat peste 50 de preotese şi părinţi slujitori.

Detalii și imagini, aici.

Idei de activități în parohie

Foto: parohia-tuebingen.de

 

Idei de activități împărtășite cu mult drag de doamna preoteasă Adina Gilla:

 Activitățile pe care noi le săvârșim in parohie

• - Duminica: predica pt copii. După Tatăl nostru copiii ies afară și ne adunăm cu ei în cortul copiiilor unde ori părintele, ori eu, ori un absolvent de teologie (care participă regulat la activitățile școlii parohiale) le explică copiiilor predica pe înțelesul lor. Astfel părinții pot asculta în liniște predica și copiii sunt bucuroși că participă cu alți copii și înțeleg și ei despre ce este vorba. Acasă fac schimb de păreri cu părinții (unii😉)
• - Șezători în perioada de iarnă (am cumpărat și un razboi de țesut vechi din România și ne adunam în jurul lui, fiecare cu lucrul ei, eu citindu-le ceva)
• - Ateliere de creație: copiii pregătesc acum de exemplu lucrușoare pt târgul de Crăciun pe care îl facem în fiecare prima duminică din Decembrie, la biserică. Din fondurile strânse jumăte se dăruiesc celor nevoiași iar jumătate din sumă este alocată excursiilor cu copiii parohiei, ei având voie să-și exprime opțiunile
• - Școala românească: unde avem lecții de gramatică a limbii române, lecții de religie și istorie a poporului roman. Adesea acestea le organizam online pt a participa copiii și care stau mai departe
• - Serbări de Crăciun, hram sau alte sărbători
• - Excursii la parcuri de distracții, muzee, castele, mănăstiri în apropiere, mitropolie
• - Întâlniri cu tema “Întreabă-l pe parintele” din când in când, rămânem după slujba și părintele stă la dispoziția copiiilor. Fiecare poate să adreseze ce întrebare dorește.

Activități cu părinții

• - Ateliere cu Maica Sofronia pe marginea diferitelor teme
• - In fiecare a treia duminica din lună: Școala Părinților. După Sf Liturghie parintele se întâlnește cu părintii prezentându-le și discutand despre diferite aspecte ale consolidării relațiilor in familie, ghidându-se după materiale didactice de specialitate dar și folosindu-se de experiența de la spovedaniile multor familii. El poartă multe conversații (chiar terapie de cuplu) cu părinții împreună, după spovedanie. Îi preia adesea pe părinți de la catehezele pt botez si mulți dintre ei rămân apoi aproape de Biserica. Copiii sunt împărțiți și ei pe grupe de vârstă și facem și cu ei un anumit program
• - Excursii, ieșiri la iarba verde unde parintii sunt implicați la pregătiri
• -  Concerte de colinde unde și părinții cânta alături de copii, având colinda părinților

Activități pt doamnele și domnișoarele din parohie

• - Întâlniri de suflet cu diferite teme, doar între noi femeile😉
• - “Plimbare și cultură”, facem o mică drumeție, câteodată și doar o plimbare prin pădurea de lângă biserica și povestim ce am mai citit
• - După-amieze de literatura unde citim toate aceeași carte și discutam pe marginea ei, sau fiecare vine cu o propunere de carte și o prezintă
• - Am invitat și o doamna cosmeticiana din România și am organizat un sfârșit de saptamana cu masaj și un pic de cosmetica atât a feței cât și a sufletelor, discutand despre frumusețea interioară și cea exterioara
• - Pelerinaje doar cu femeile, de ex la mănăstirea românească din Elveția
• - După-amieze la o ceașca de ceai și la taifas la mine acasă sau in grădina bisericii
• - Mici prezentări despre femei însemnate  
• - Vizite împreună la concerte sau diferite expoziții
• - Organizarea de agape
• - Întâlniri cu “gospodinele vesele” unde vorbim despre hrana sănătoasă și hrană tradiționala (învățam cu ex cum se face borșul…) având invitata o doamna nutriționist
• - Grup pe Whatapp doar pt femei unde in fiecare saptamana încercam sa ne ocupam de o tematica. Fiecare poate sa posteze pe marginea acelei tematici, însă nu mai mult de 2-3 materiale pe zi pentru a le putea acorda atenția cuvenita.  
• - cerc biblic (săptămânal, in fiecare miercuri seara, la biserica( dar îl transmitem și online pt cine dorește sa intre de acasă)  și seri filocalice ( o data pe luna, ultima miercuri din lună) pentru cei mici și mari, doamne și domni, începători și avansați

Alte activități

• - Sf Maslu (în prima zi de vineri din lună) după care este o mică seară duhovnicească. Părintele stă la dispoziția credincioșilor răspunzând întrebărilor lor sau îi provoacă el la discuții pe o anumită temă. Adeseori sunt impulsuri din textele de la Sf Apostoli sau Evangheliile de la Sf Maslu.
• - Pelerinaje: regulat cu grupuri mici la Mănăstirea Essex, in Israel, Grecia și România cu grupuri mai mari și doar cu parohia pentru a se consolida relațiile între credincioși
• - Seminarii (atât online cât și în direct) de creștere duhovniceasca și de vindecare a rănilor trecutului cu măicuțele de la Centrul de Consiliere și Formare Sf Arhangheli din Iași

Adina Gilla (Tübingen, Germania)

Sfaturi și îndrumări utile pentru preotese - aparitie 2021

 Volumul este alcătuit de doamna preoteasă Liliana Lupu și este adresat în principal preoteselor de pe tărâmurile americane, însă este foarte de folos și pentru cele din întreaga lume.

Drepturile de autor aparțin Episcopiei Ortodoxe Române din America, însă cartea poate fi descărcată pentru folos personal de pe site-ul episcopiei, aici:

https://roea.org/files/Sfaturi-Hints-Preotese/Sfaturi-pentru-Preotese-final-ROM.pdf

O poveste din Paparnița (Negrești - Vaslui)

Părintele Vasilică Paraschiv (36 de ani)

„este preot într-una dintre cele mai sărace comunităţi din România, o suburbie a oraşului vasluian Negreşti, şi de şapte ani încearcă să-i salveze pe copiii din zonă de la analfabetism şi de la abandon şcolar.
Mulţi dintre copiii din sat au renunţat la şcoală, după ce au terminat clasele primare, tocmai din cauza navetei sau pentru că familiile sunt prea sărace pentru a-i susţine. Din 2010, în curtea bisericii din satul Paparniţa funcţionează un centru social unde copiii din sat vin să-şi facă lecţiile şi preotul încearcă să le insufle o educaţie sănătoasă.”

„Construcţia a fost gata în 2010, iar de atunci până în prezent a fost amenajată şi utilată. În cadrul centrului au fost amenajate o bucătărie cu sală de mese, o sală de conferinţe, un muzeu şi o bibliotecă. Acest centru încearcă să sprijine nevoile sociale ale celor aflaţi în dificultate, dar un sector important îl reprezintă activităţile culturale si educative pe care le fac voluntarii care vin la centru. 

„Preoteasa face lecţii cu cei mici sau organizează activităţi creative alături de voluntari. 

Puteți citi povestea părintelui și a doamnei preotese în ediția online a  ziarului Adevărul.

Clubul mămicilor, coordonat de preoteasă

La biserica Talapalari din Iaşi mămicile au un "club" al lor, de împărtăşire şi susţinere reciprocă. Întâlnirile sunt coordonate de doamna preoteasă Cristina Sturzu.

Clubul mămicilor creştine

Au în comun dragostea de Hristos şi binecuvântarea de a fi mame. Sunt mame tinere. Iar pruncii lor sunt cei ce le oferă, neîncetat, zâmbet şi provocări. Experienţele acestea, bucuriile şi, deopotrivă, frământările - stau de multe ori ascunse într-un cotlon de suflet. Dar ele merită a fi rostite! Împărtăşite! Eliberate! În acest context, ce poate fi mai frumos decât să înfiinţezi un club al mămicilor şi al copiilor - iar locul întâlnirii să fie, nici mai mult, nici mai puţin, decât înăuntrul unei biserici?!

În fiecare săptămână, joia, de la ora 10:00, Biserica Talpalari se umple de viaţă. Mame şi prunci - de la câteva zile până la câţiva ani - se întâlnesc. Vorbesc, se joacă, povestesc. Dezvăluie parte din greutăţile şi din nelămuririle lor, dar şi din cele mai mari realizări. Se ajută, se încurajează, se sfătuiesc. Cei mici se joacă, nestingheriţi, în casa Domnului şi se simt bine. Clubul a luat fiinţă la iniţiativa unor mame din parohie, iar ideea a fost primită cu bucurie de către prezbitera Cristina Sturzu. „Când am născut pentru prima dată, nu existau grupuri din acestea. Eram o mamă tânără, destul de singură, căci prietenele încă mai copilăreau. Nu aveam exemple, nu  cunoşteam persoane care să treacă atunci prin aceleaşi momente“, îşi aminteşte Cristina Sturzu.

Fiecare mamă are povestea sa

Şi mai povesteşte că primul gând pe care l-a avut, atunci când a venit la parohie, era să se ocupe de copii. „Dar singurii copii erau fetele mele - de care oricum mă ocupam în casă - şi încă vreo doi. Între timp, au început să apară foarte mulţi tineri la biserică şi, implicit, foarte mulţi copii. Dar am zis că am să fac ceva, să ne întâlnim şi să povestim, în momentul în care o să existe cererea. Şi chiar aşa s-a întâmplat. Mamele au luat iniţiativa, eu am venit să le fiu alături“, spune, cu modestie, prezbitera Cristina.

Iar întâlnirile au un farmec aparte. Legătura strânsă dintre mame - prietene, de acum şi micuţii care învaţă să socializeze pare să iasă din tiparele lumii agitate, plictisite, surde şi mute în care, de multe ori, ne afundăm. „Vin joia aici cu drag, pentru că suntem mămici toate, avem aceeaşi preocupare, schimbăm impresii, păreri, temeri, frământări... cerem sfaturi una alteia. Ne e de ajutor în momentele astea pentru că, uneori, fiind în situaţii noi, poate nu ştim cum să reacţionăm. Dar, dacă le mai ceri părerea şi lor, altfel te descurci“, a explicat Mihaela, mămica lui Albert.

Când simţi că celuilalt îi pasă 

Celelalte membre ale Clubului o susţin. Căci fiecare dintre ele ştie cât de încărcate de pozitivism şi de energie pleacă, mai apoi, de la întâlniri. „Este important să vorbim despre diversificare, despre experienţa fiecăreia, cum a născut, cum face faţă creşterii, educaţiei copilului. Este relaxare, în primul rând, şi chiar simţi că celorlalte le pasă de durerea, nelămurirea sau bucuria pe care o transmiţi. Chiar ai cui s-o spui! Te simţi ascultat“, a subliniat Irina, mama lui Serafim.

Numeric, nu sunt multe mame şi nici n-ar fi indicat ca întâlnirile să-şi piardă din intimitate şi din căldura unui grup restrâns. Cu toate acestea, porţile bisericii sunt mereu deschise, pentru oameni noi. „Este a doua oară când vin. Prima dată a fost mai mult din curiozitate, să văd ce se discută. Acum, am venit în cunoştinţă de cauză. Realizez că e o atmosferă minunată, copiii socializează. Îi pregătim, astfel, pentru creşă şi grădiniţă. Acasă, Damian este singur, doar cu noi, cei mari. Aici se împrieteneşte cu micuţi de seama lui, învaţă să se joace şi să împartă“, susţine Elena.

Acasă - în biserică

Cele două ore petrecute la Clubul mămicilor oferă momente de relaxare şi de evadare, un prilej numai bun de întâlnit persoane speciale. „Pe mine mă ajută mult, în sensul că mă linişteşte. Aici găsesc oameni care-mi plac. Mame şi prieteni pentru copilaşul meu. Plus că întâlnirea are loc în biserică. Asta îmi place în mod deosebit! Mă simt acasă. Şi Robert Cristian se simte ca acasă, slavă Domnului! Iar asta nu poate decât să mă bucure!“, a exclamat Camelia.

Dacă mare parte dintre mămici au doar unul, cel mult doi copii, Maria a sărit deja din tipar. Ea are o altă Maria, de câteva săptămâni, dar şi un Serafim, de doi ani şi cinci luni, şi o Ana, cu un an mai mare. Contrar a ceea ce am putea crede, Maria este toată numai un zâmbet şi poveste cu bucurie despre fiecare clipă din viaţa copiilor ei. Nu pare epuizată, nici nu se plânge, nu caută motive inutile pentru a-L mânia pe Dumnezeu. „Lumea mă mai căinează, dar nu are de ce. Copiii mei sunt foarte cuminţi, e foarte uşor cu ei, dorm noaptea în pătuţ, mănâncă, sunt sănătoşi. Astea sunt problemele mamelor, în general, pe care eu nu le-am avut - şi, atunci a fost uşor. Mi se mai spune, uneori, că sunt mamă eroină. Mamă eroină era mama mea, cu şase copii, cu naşteri neasistate, cu plecat direct la praşilă. Mie mi-a fost uşor. Viaţa de oraş îţi acordă alte facilităţi“, zâmbeşte Maria.

Colac de salvare, în lumea asta mare

De la colegele din Club spune că are multe de învăţat, chiar dacă familia ei este mai numeroasă. „În ciuda uşurinţei cu care îmi cresc copiii şi a liniştii din familia noastră, copiii tot te solicită. Uneori ai nevoie să vorbeşti despre asta, să împărtăşeşti, să mai afli lucruri noi. Mamele de aici sunt prietene pentru mine şi au prieteni pentru copiii mei. E bine să fie un grup, o comunitate în care să te desfăşori, pentru că lumea este aşa de mare, că te pierzi. Şi e tragic să te pierzi în lumea asta! De aceea, consider că este foarte frumos ce a făcut doamna preoteasă, aducându-ne împreună“, este de părere Maria. 

Una dintre cele care a avut iniţiativa înfiinţării grupului este Gianina, mama Sofiei. Ea priveşte acum întâlnirile ca pe o dorinţă împlinită. Iar planurile nu i se opresc aici. „Venim într-o lume în care mamele împărtăşesc aceleaşi valori, în speranţa că şi copiii vor avea lucruri în comun şi vor dezvolta lucrurile astea, pe care noi încercăm să le scoatem la lumină şi să le rezolvăm. Pe viitor mă gândesc şi la un club al copiilor, pentru că ei au nevoie“, a atras atenţia Gianina. 

Exemplul de la Biserica Talpalari ar putea fi preluat şi multiplicat oricând, de către alte parohii. Poate că realizările nu se vor vedea într-o săptămână sau două. Cu toate acestea, ele vor înflori în vieţile celor implicaţi în proiect. Căci, nimic nu este mai important în familie decât o mamă liniştită. O mamă care să mai iasă din casă, să mai întâlnească oameni noi, să se umple de energie. Şi să aducă, apoi, în familie - pentru copii şi pentru soţ - linişte, siguranţă, stabilitate şi credinţă în ziua de mâine.

Nicolae Pintilie, Ziarul Lumina, Joi, 11 iulie 2013

Începutul campaniei "Misiunea preotesei în parohie"

Aflu cu bucurie că la Iaşi a fost iniţiată o campanie a arhiepiscopiei, numită: "Misiunea preotesei în parohie". O primă iniţiativă este deschiderea unui centru educativ de către preoteasa Alina Bădiliţă din Satu Nou - Fântânele. Să dea Domnul să fie un început bun, mult spor în cele bune tuturor celor implicate!

cu drag şi bucurie

preoteasa Natalia

 Un fragment din Ziarul Lumina:

Centrul pentru activităţi misionar-educative din parohia Satu Nou - Fântânele face parte din Campania "Misiunea preotesei în parohie", iniţiată de Sectorul de Misiune, Statistică şi Prognoză Pastorală al Arhiepiscopiei Iaşilor. Prin intermediul acestei campanii se doreşte încurajarea şi susţinerea activităţilor misionare iniţiate de doamnele preotese în cadrul parohiilor. "Pentru început am identificat o astfel de iniţiativă care are o poveste frumoasă. În urmă cu un an a fost hirotonit pr. Ioan Bădiliţă pe seama parohiei Satu-Nou - Fântânele. Parohia este formată din creştini ortodocşi în proporţie de 97%, restul fiind catolici. Ajunşi cu mult entuziasm în parohie, părintele Ioan Bădiliţă şi preoteasa Alina Bădiliţă au găsit o biserică mică, plină de oameni cu dragoste de Dumnezeu. În urma unei statistici la nivel naţional, aşezarea rurală Satu-Nou din comuna Fântânele, judeţul Iaşi, a fost declarată ca fiind localitatea cu populaţia cea mai tânără. Cu toate acestea, în biserică nu erau prezenţi tineri şi copii. Plecând de la această constatare dureroasă, preoteasa Alina Bădiliţă a început să organizeze săptămânal în bisericuţa parohiei vizionări de filme religioase pentru copii. Numărul participanţilor la aceste iniţiative a fost din ce în ce mai mare (de la 6-7 copii cât au fost iniţial, până la câteva zeci cât sunt în prezent). Astfel, sfântul lăcaş a devenit neîncăpător pentru copii. Energia copiilor trebuia consumată şi în alt mod, simţindu-se nevoia unui spaţiu mai mare", a explicat Antoneta Negru, coordonatorul campaniei. 

Întregul articol, aici.

Preoteasa de azi, văzută de presa laică

În limbajul specific, adesea ironic şi plin de greşeli, dar... intersant de văzut şi această perspectivă:

Preoteasa Rodica Socolan

• Ce fac preotesele din ziua de azi
• Preoteasa Rodica Socolan a îmbrăcat preoţii din tot Ardealul
• Veşmânt brodat de preotese pentru ÎPS Iustinian
• Sibiu: Alina Negrea - doamna preoteasă este medic stomatolog
• Antidot la feminism (cu o notă finală puţin misogină?)

Semnalări primite de la... Andreea Tatiana :). Mulţumim!

Preoteasa Natalia

Despre preoteasă...

 "Preoteasa trebuie să fie o soţie pe deplin ascultătoare întru toate, supusă, smerită, evlavioasă, să-l respecte pe soţ ca şi femeile din sat să ia exemplul ei şi să le îndemne ca să-şi iubească soţii; să fie respectuoasă şi să-i caute cinste întotdeauna preotului. Nici un fel de ieşire să nu aibă, mai ales fiind de faţă cineva străin, chiar şi servitorul din casă. Preoteasa trebuie să aibă de exemplu pe Sarra, care pe soţul ei îl numea „Domnul meu”. Să aibă de exemplu pe Rebeca şi Rahila şi pe Sfânta Ana, care au fost ascultătoare întru toate soţilor şi numai aşa au putut dobândi de la Dumnezeu binecuvântarea de naştere de prunci.

Preoteasa trebuie să-şi dea seama întotdeauna că preotul este slujitorul lui Dumnezeu şi are de dus la mântuire toate sufletele din enoria sa precum şi sufletul ei şi al copiilor.

Preoteasa nu trebuie să-l supere pe preot cu diferite ambiţii personale atunci când se pun în calea lui obligaţii parohiale care privesc sufletele credincioşilor, Biserica şi Persoana Dumnezeirii. La astfel de ocazii, preotul trebuie să fie ajutat de către ea, şi nu împiedicat, şi nici supărat.

Preoteasa trebuie să fie convinsă religios, ca să poată convinge pe cei reci în credinţă şi să dea exemplu tuturor prin faptele credinţei: prin post, prin rugăciune, prin participare la biserică în fiecare duminică.       

           
Preoteasa trebuie să fie o bună mamă şi cu dragoste de a avea prunci, pe cât îi este dată binecuvântarea de sus, şi astfel va putea da sfaturi celor tinere de a fi mame bune, de a naşte şi de a creşte prunci, iar celor bătrâne dacă au ucis prunci şi nu s-au căit pentru acest mare păcat, să le arate greşeala şi ce pedepse le aşteaptă.

Preoteasa poate să fie o bună îndrumătoare a moaşelor, care adesea ucid copii, cât de mare păcat este şi să renunţe la astfel de păcate. Să întoarcă de la păcat pe femeile care practică: vrăjitoria, descântatul, ghicitul, arătându-le ce pedeapsă le aşteaptă. Stârpirea acestor păcate ar aduce foloase nespus de mari, în munca şi misiunea preotului.

Preoteasa trebuie să ştie cum să-şi educe şi cum să îndrume pe copiii pe care-i are: de a fi respectuoşi cu toată lumea, de a fi smeriţi şi cuminţi, dând exemplul cel bun copiilor din parohie.

Preoteasa trebuie să ştie rugăciunile ce trebuie să le zică copiii şi să-i înveţe a se închina seara şi dimineaţa, de a mulţumi la masă, de a-i pregăti să meargă în sărbători şi duminici la biserică. Să-i înveţe să postească, să se spovedească şi să se împărtăşească în posturi.

Preoteasa trebuie să fie o grabnică ajutătoare a celor sărmani, orfani, văduve, cerşetori. În casa ei să stea la masă împreună cu preotul şi copiii ei şi aceşti oameni, ori de câte ori vor veni. Atunci va arăta adevărata dragoste faţă de ei. Să nu se îngreţoşeze de nimeni, căci aceştia vor fi arătătorii faptelor noastre la judecata de apoi, şi plată potrivită după faptă vom lua (Matei 24.)

Preoteasa trebuie să îngrijească de curăţenia Sfântului Locaş, a lucrurilor Sfinte şi de starea veşmintelor. Odată pe săptămână să aibă în program aşa ceva antrenând şi pe femeile din sat. Iar cele ce lipsesc prin femeile de bine, să le procure. Şi astfel să facă din Sfântul Locaş un loc sfânt şi frumos împodobit, la care cu drag să vină poporul la slujbă. De asemenea şi de cimitir să se îngrijească, de florile dimprejurul bisericii şi de pe morminte să fie tot în grija ei.

Preoteasa trebuie să se facă cunoscută ca fiind o femeie harnică şi o bună gospodină. Să fie model de curăţenie, de hărnicie şi de dăruire pentru învăţarea tuturor. Căci învăţând lucrul, poate învăţa şi pe cele religioase şi astfel va ajuta pe preot în misiunea sa.

Preoteasa se poate informa de la femeile din sat despre abaterile de la credinţă, despre trecerea enoriaşilor la alte secte, despre săvârşirea unor păcate mari şi grele: desfrânarea, furtul, vrăjitoria, uciderea pruncilor, trăirea în concubinaj, divorţuri, şi să caute să îndrepte, să anunţe şi pe preot de a lua măsuri din vreme pentru a nu se înmulţi răul.

Preoteasa să caute să cunune şi să boteze la oamenii săraci dând daruri şi mai ales, să fie prezentă între cei necăjiţi cu ajutorul şi între cei avuţi cu sfatul, de a fi pe această cale de ajutor şi curăţenie sufletească.

Preotul să-i dea preotesei cinstea cuvenită, s-o apere, s-o îmbrace, s-o hrănească, s-o ajute în munca ei, s-o îndrume ca pe o fiinţă mai slabă şi să-i dea întotdeauna atenţie. Astfel făcând şi unul şi altul, rodul muncii va fi cel aşteptat de pe urma unei astfel de familii."

din Pr. Ioan V. Argatu  - "Ne vorbește părintele Ilarion Argatu - PE TREPTELE SUIRII CĂTRE CER", tipărită cu binecuvantarea IPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, Editia a 3-a, Editura "Mila Crestina", 2011 

Sursa: http://www.parinteleilarionargatu.ro


(Notă)

Cuvântul "trebuie" mi se pare inutil împovărător în ceea ce priveşte slujirea preotesei, mai ales că această slujire nu este primită printr-un act liturgic, cum este hirotonia preotului. Poate ar fi mai degrabă potrivit un "ar putea să...". De exemplu, în cazul: "Preoteasa trebuie să îngrijească de curăţenia Sfântului Locaş...". Eu nu cred că "trebuie". Poţi să faci asta şi e foarte bine dacă poţi. Poţi să încerci să împlineşti acest lucru renunţând la alte lucruri nefolositoare. Dar dacă ai 6 copii pe care îi creşti singură sau un serviciu care abia îţi lasă timp pentru îngrijirea casei, nu cred că trebuie să ai coşmaruri că nu dai tu cu aspiratorul prin biserică. Curăţenia în biserică poate fi rodul colaborării femeilor din parohie sau se poate găsi o altă soluţie, în funcţie de situaţia din fiecare parohie.

Ca să împlineşti TOATE cele scrise mai sus ca obligaţie mi se pare că nu este posibil decât dacă eşti casnică şi nu ai foarte mulţi copii. Or, astăzi, majoritatea preoteselor au serviciu; dacă nu au, au destul de mulţi copii; multe sunt departe de părinţi sau socrii şi nu au ajutor în creşterea copiilor. Etc.
E nevoie să discernem între moralitatea cerută preotesei, care este aceeaşi cu cea cerută oricărei femei creştine (şi ţine de iubirea de Dumnezeu cu tot ceea ce decurge din aceasta), şi diversele activităţi pe care preoteasa le poate întreprinde în parohie.
Preoteasa Natalia

Un coş plin cu daruri pentru bebeluşii nou-botezaţi din biserică

„Acum câteva luni, în parohia noastră s-a format un grup de femei, care se întruneşte o dată pe lună pentru o masă comună (la care aduce fiecare câte ceva) şi pentru comuniune de joacă pentru cei mici, înainte de Vecernia de sâmbătă seara. Grupul nostru a vrut să găsească un mod pentru a-i sărbători pe copiii noi din biserica noastră. Odată cu naşterea unei fetiţe, la începutul lunii aprilie, am fost nevoite să găsim ceva foarte repede. Una dintre doamne a sugerat să punem un coş în partea din spate a bisericii, după naşterea unui copil şi pentru cele 40 de zile când mama şi copilul se odihnesc acasă, membrii comunităţii noastre să pună un mic cadou anonim în coş. Astfel, când ar veni timpul pentru Botez, coşul plin ar putea fi prezentat familiei ca un dar de bun venit.

Am fost atât de încântată să descopăr acest coş de răchită la un magazin local, în timpul cumpărăturilor din această săptămână! Nu este frumos? Cred că va fi locul perfect pentru a plasa aceste cadouri mici. Am de gând să caut prin cutia mea de panglici pentru a găsi câteva roz, pentru a le lega la mâner. Atunci când coşul nu va fi utilizat, cred că va fi folosit pentru a stoca lenjerii de pat în dormitorul nostru. Şi dacă vom fi cândva binecuvântaţi cu un alt prunc, voi fi în căutarea unor aşternuturi pentru această bijuterie!“

SursA: Matushka Emily

Traducere din limba engleză: Andreea-Tatiana

Cum putem sărbători Ziua Femeii Creştine?

Ca şi cu alte ocazii, încerc să adun aici moduri în care se poate organiza ceva. De data aceasta, cum a fost (sau poate fi) sărbătorită Duminica Femeilor Mironosiţe - Ziua Femeii Creştine în diferite parohii, plus alte idei sau experienţe pe care le aştept de la voi, vizitatoarele acestui site. Iată ce am găsit până acum:

• Hristos a inviat de Duminica Mironositelor! - primenirea mormintelor neîngrijite din cimitirul parohial, în sâmbâta din ajun
• Duminica Femeilor Mironosiţe în Parohia Ortodoxă din Coslada, Spania - încurajare, daruri, agapă
• Ziua femeii creştine în Parohia Sfântul Ierarh Nicolae - Podu Iloaiei, Protopopiatul Iaşi I - sfinţirea icoanei femeilor mironosiţe, expoziţie de flori în ghiveci

Mesajul Părintelui patriarh pentru femeile creştine:
Duminica închinată Femeii Creştine

Preoteasa Natalia

PS Ştiţi când anume a hotărât Sf. Sinod ca Duminica Mironosiţelor să fie serbată ca zi a femeii creştine? Am tot dat peste această afirmaţie, dar nu găsesc hotărârea de sinod în acest sens.



Idei despre pastoraţia tinerilor

Preoteasa Alina ne provoacă la o împărtăşire a ideilor legate de pastoraţia tinerilor în parohie. Un subiect dificil, în legătură cu care ne-am bucura să ne împărtăşiţi din experienţele şi ideile voastre.

În urma răspunsurilor (care sperăm să vină), vom încerca să alcătuim o listă comună de idei, din care fiecare poate prelua ce se potriveşte parohiei, pentru că grupurile sunt foarte diferite.

Preoteasa Natalia

Idei de activităţi cu tinerii:

•  "Organizarea de întâlniri săptămânale cu tinerii parohiei în cadrul cărora aceștia să-și deschidă inima curajos, fără complexe, preotului, inițierea de pelerinaje, favorizarea alegerii unor tineri în structura consiliilor și comitetelor parohiale, implicarea în predarea religiei în școală, organizarea unor coruri parohiale de tineri, ajutorul acordat unor tineri cu probleme sunt câteva din aspectele misiunii preotului în sânul generației tinere." (ÎPS Teofan)

• "Pastoraţia tinerilor poate începe cu prezenţa efectivă în mijlocul tinerilor și dialogul cu aceștia, fapt ce le conferă speranță și încrederea de a pune întrebări. Ascultarea atentă a intereselor și preocupărilor specifice acestei vârste, permite celui care se ocupă de activitățile cu tinerii să înțeleagă mai profund nevoile și nivelul vieții spirituale a acestora." (Ionuţ Bursuc)

• o idee minunată, dar destul de greu de pus în practică, mai ales la ţară, este organizarea (sau participarea) unor tabere special pentru tineri, cum este cea de aici: 

Tabăra creştină „Dragoste şi prietenie”

• implicarea tinerilor în acţiuni de caritate, vizite în spitale azile etc. 

• "Ceea ce am observat eu la fata mea ce merge la cateheză: le place foarte mult atunci când pregătesc serbările să facă probe pentru un teatru.
  În fiecare săptămână au o temă şi discută pe baza ei.Citesc un pasaj şi il explică.
  Şahul, spre sfarsitul orei, este o activitate ce unora le place, de asemeni.
  Schimbul de cărţi se face cu entuziasm şi discuţia pe baza cărţii citite de fiecare. Işi fac nişte fişe pe care le ţin intr-un dosar ce le-a fost dat cadou de catre doamna ce se ocupa de Cateheza inca de la începutul anului. Le dă cadou un dosar in care este un pix, o gumă si un carton frumos cu o iconiţă lipită si pe care sunt scrise zilele când va fi ora, pe tot anul şcolar. La fiecare oră la care merg işi lipesc un fluturaş pe ziua respectiva. Aşa, nu uită să meargă.
  Uneori au invitaţi personalităţi dintr-un anumit domeniu şi le vorbesc (despre telefoanele mobile, de exemplu, sau despre responsabilitatea de a fi parinte, sau alte teme "actuale". ). Ei pot pune intrebari. (MariaM, Grecia)

Lecturi:

• ÎPS Teofan - Parohia - element esenţial al pastorației tinerilor  

• Pr. Ionel-Constantin Maloş - Pastoraţia, între întrebările tinerilor şi răspunsul Bisericii

• Ionuţ Bursuc - Pastoraţia tinerilor ca misiune a Bisericii - foarte multe aspecte teoretice, dar şi câteva idei practice. Ideea principală este aceea că tinerii au nevoie de o pastoraţie şi o atenţie deosebite, prin metode diferite. 

• Trezirea spre valorile creştine prin întâlnirile catehetice de la parohie : Dragostea de semeni a unor tineri din Titan

Activităţi de Crăciun

Dragele mele,
M-am gândit că ar fi de folos să împărtăşim, să punem la comun ideile de activităţi pe care le punem în practică (sau le-am pus deja, cu folos, în anii trecuţi) fiecare în parohiile noastre. Nu ştiu cât de potrivit este cuvântul "activităţi", dar eu, lucrând cu copiii, îl folosesc foarte des, şi altceva nu îmi vine în minte :).
Mie mi-au fost de mare folos ideile care au fost cândva împărtăşite pe acest blog, de aceea m-am gândit să facem acest lucru şi pentru perioada Postului şi a Naşterii Domnului.
O să încep eu, cu câteva lucruri mărunte, mărunte, şi aştept şi experienţele voastre.

• - anul acesta voi merge la colindat cu copiii din grupa mare de la Hristos împărtăşit copiilor (9-11 ani) la persoanele din sat care sunt singure. Pentru că mergem să le vestim Naşterea şi să dăruim bucurie (problemele lor nu sunt neapărat financiare, ci sunt legate de singurătate), copiii nu vor să primească bani (m-a surprins f. plăcut această remarcă a lor), iar la întâlnirile noastre din fiecare sâmbătă pregătim diverse obiecte pe care să le ducem în dar;

• - într-una din zilele de Crăciun vom avea la biserică un mic concert de colinde, împreună cu câţiva prieteni;

• - un grup de săteni pregătesc o şezătoare, cu care vom fi prezenţi la un târg de tradiţii populare de la Bran; şezătoarea va fi reluată apoi şi pentru săteni, tot în una din zilele de Crăciun, la căminul cultural;

Aşteptăm cu drag idei şi experienţe!

pzb. Natalia

UPDATE:

Ioana:

• O sa povestesc despre craciunul de acum 2 ani, cand am organizat la biserica seara de ajun. Au venit aproape toti copii din sat la vecernie cu lumanari. In biserica nu s-au aprins luminile ci doar lamarile din mainile copiilor. Am pus noi bradul iar fiecare copil a adus de acasa globuri, ghirlande sau mici desene sau alte podoabe. Bradul l-am impodobit inainte de slujba iar la sfarsit a venit un Mos Craciun care, impreuna cu parintele, a impartit dulciuri si fructe copiilor. Intentia a fost sa impartim doar copiilor dar pentru ca au ramas pungute cu dulciuri si batranele venite la slujba aveau ochii umezi am impartit la toata lumea. Dulciurile si fructele au fost donate de cativa sponsori cu suflete mari. A fost emotionanta bucuria tuturor.

Ce am făcut de Ziua Femeii Creştine

De câţiva ani le-am vorbit oamenilor despre Duminica Mironosiţelor ca zi a femeii creştine. La început au fost destul de sceptici, dar anul acesta m-am bucurat că mai multe persoane au ţinut minte ce sărbătorim. Iar noi am reuşit să facem ceva mai mult decât în alţi ani şi m-am gândit să împărtăşesc bucuria acestei zile. Nu a fost mare lucru, sigur în alte parohii se întâmplă lucruri mult mai bine organizate (m-aş bucura mult să primim şi alte idei!), dar pentru satul nostru mic a fost important. Iar pentru că mie mi-ar fi prins tare bine să cunosc astfel de experienţe mai demult, m-am gândit să le împărtăşesc şi eu la rândul meu, poate folosesc cuiva.

Iată lucrurile simple pe care le-am făcut în această zi:

- la predică părintele le-a vorbit oamenilor despre femeile mironosiţe şi femeia creştină, despre argumentele pentru care sărbătorim Ziua Femeii Creştine (şi nu 8 martie).

- După predică am cântat cu toţii De ziua ta şi La mulţi ani (la anul ne-am gândit că ar fi frumos să ne organizăm astfel încât să cânte doar bărbaţii :))

- prin dragostea matuşkăi Eufemia am putut face şi un mic dar, la miruit părintele oferind fiecărei femei câte o iconiţă cu imaginea alăturată, având pe spate un text explicativ (mulţumim, Eufemia, au fost de mare efect!)

- potrivindu-se a fi şi duminica în care am distribuit Apostolatul, eu a trebuit să stau la uşă, la pangar, având astfel ocazia să îmbrăţişez fiecare doamnă la ieşire, urându-ne reciproc La mulţi ani!

- după amiaza, la ora 16, am convocat comitetul parohial de femei (este prima dată când ne organizăm concret şi am ales special pentru prima întâlnire această zi), pentru a alege un coordonator al comitetului şi pentru a discuta activităţile pe care le putem desfăşura anul acesta. A fost o atmosferă tare caldă, de comuniune, care m-a surprins într-un mod foarte plăcut.

- Am încheiat seara cu participarea la Acatistul Sfântului Nectarie, pe care îl avem în programul slujbelor duminica seara.

Per ansamblu o zi minunată, aş putea spune una din cele mai frumoase din cei 6 ani de pastoraţie.

Pzb. Natalia

[editare ulterioară]

• Concert consacrat femeilor creştine 
• Manifestări religioase, culturale şi pastorale dedicate Duminicii Mironosiţelor

“Jumătate din preoţia soţului o poartă preoteasa”

(interviu realizat de Sanda Nicola cu Gabriela Mavrichi, fiica Părintelui Nicoale Tănase şi soţie de absolvent de teologie)


Gabriela Mavrichi este o tânără de 27 de ani care a înţeles devreme ce presupune vocaţia de preoteasă şi a îmbrăţişat-o fără reserve. Cunoaşte toate nuanţele unei “meserii” la care puţine femei s-ar înhăma, pentru că soţiile de preoţi trăiesc după o deontologie a lor care, nu odată, implică multe renunţări. O are drept exemplu pe mama ei, preoteasă, şi aşteaptă momentul în care soţul va începe să slujească.



Nu-mi amintesc de nicio prietenă din copilărie care, atunci când ne întrebam ce-o să fim când vom creşte mari, să răspundă: “eu vreau să mă fac preoteasă”. Cele mai multe dintre fete se visează doctoriţe, profesoare sau, mai nou, prezentatoare de televiziune. Şi totuşi, peste cinsprezece mii de femei din România au căpătat acest statut şi responsabilităţile ce derivă din acesta, prin căsătoria cu un teolog.
Gabriela Mavrichi este fiica preotului Nicolae Tănase, cel care a creat în Valea Screzii din judeţul Prahova, un asezământ pentru copiii pe care mamele consiliate de el au ales să nu-i avorteze ci să-i aducă pe lume şi să-i lase în grija Asociaţiei Pro Vita.


Gabriela a studiat limbi străine la Sibiu unde l-a cunoscut pe Ionuţ Mavrichi, student la teologie, pe care l-a luat de soţ imediat după absolvire. Fără să-şi fi propus asta, Gabriela calcă pe urmele mamei sale şi duce mai departe munca tatălui său.

- Ţi-ai dorit dintotdeauna să urmezi modelul mamei tale, preoteasă, şi să-ţi întemeiezi o familie cum e cea din care provii tu?

- Mi-am dorit întotdeauna o familie cu mulţi copii dar nu mi-am dorit neapărat să fiu preoteasă. Asta nu-i o hotărâre care-ţi vine într-un moment în care zici “gata, îmi place coliva, hai să mă fac preoteasă” sau ca să-ţi zică femeile “sărumâna”. Abia când te îndrăgosteşti de un teolog întrezăreşti posibilitatea. Apoi înveţi, te modelezi. În cazul meu a fost mai simplu pentru că o aveam pe mama drept exemplu. Ea l-a susţinut foarte mult pe tata în tot ce a făcut deşi poate că el şi-ar fi dorit şi mai mult. Tata ar fi vrut ca mama să renunţe la serviciu.

- Ce serviciu are mama ta?


- Educatoare. Pe lângă vocaţia de preoteasă, mama a avut şi o ambiţie profesională, ăsta nu-i un lucru rău.

- Ce presupune vocaţia de preoteasă?

- Înainte de toate, trebuie să faci toţi copiii pe care ţi-i dă Dumnezeu. Nu se pune problema reţinerii de la naştere. Trebuie să fii un model de virtute, de moralitate. Sunt canoane care spun că o virtuală preoteasă trebuie să fie fecioară când se mărită. Asta e cam delicat în ziua de azi.

- Eşti pregătită să ai oricât de mulţi copii îţi va dărui Dumnezeu?

- Asta da. Deocamdată am unul şi îmi doresc să vină şi alţii

- Ce privaţiuni implică statutul de preoteasă?

- Ca soţie a preotului, tu trebuie să duci o viaţă în conformitate cu ceea ce predică el. Dacă tu ieşi din cuvântul lui, atunci ce aşteptări să ai de la ceilalţi enoriaşi. Apoi, e foarte important să nu îl presezi cu solictări care să-l abată de la treburile lui şi să-l îndepărteze de la menirea lui.

- BOR are de gând să înterzică divorţul preoţilor. Tu ce părere ai? Practic dacă tu ai o toană şi nu mai vrei să fii soţia lui Ionuţ îi distrugi întreaga carieră.

- Cred că este bine că Biserica s-a ponunţat în sfârşit în privinţa divorţurilor la preoţi dar mai cred că se pune o presiune foarte mare pe tânărul teolog când se însoară. Adică el trebuie să ştie foarte bine ce fel de femeie îşi ia de soţie.

- Ce schimbă asta?

- Schimbă un pic dimensiunea sacrificiului…

- Nu simţi că ai fi într-o competiţie cu Dumnezeu pentru dragostea soţului tău? O competiţie pe care tu o pierzi, pentru că îndatoririle lui faţă de Biserică vor prima întotdeauna.

- Nu neapărat. Este o vorbă din popor care zice că jumătate din preoţia soţului o poartă preoteasa. Nu e o concurenţă. Te dăruieşti cuiva. Dacă o luăm ca pe o altă profesie, sigur că are deontologia ei. Faci ce trebuie să faci ca să îndeplineşti ce ţi se cere şi pentru ce te-ai dedicat. Statutul de preoteasă nu e o povară, e o dragoste pe care trebuie ţi-o asumi. Adică este dragostea pentru soţul tău şi a soţului tău pentru biserică. Implicit şi a ta pentru biserică. O fi prea mult?

- Eşti împotriva contracepţiei?

- Total împotrivă. Timpul nostru şi ştiinţa a progresat atât de mult încât rămâi uimit câte se mai pot face ca să te împotriveşti voinţei lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu a vrut să fii femeie, şi ca femeie să te măriţi şi să ai copii, cine eşti tu să spui nu?

- Femeia de azi îşi inventează propria viaţă şi lasă prea puţin “în voia Domnului”. Ea îşi duce viaţa încercând să atingă nişte obiective pe care ea singură şi le fixează. Copiii nu mai vin pe lume în mod surprinzător ci programat de mamă, în funcţie de propriul plan de viaţă. Cum vezi tu toate astea?

- Când îţi faci tu asemenea planuri şi proiecţii despre tine, există posibilitatea ca, la un moment dat, Dumnezeu să intervină şi nu pe placul tău. El intervine spre binele tău sigur dar nu şi pe placul tău. De ce ar trebui să fie neapărat doi copii. De ce nu trei? Sau poate că tu îţi propui să ai doi copii şi, Doamne fereşte, nu poţi să ai. Şi planul tău se dă peste cap. Adică proiecţia din capul tău ar trebui să se limiteze la altfel de dorinţe.

- Din ce în ce mai multe femei tinere sunt infertile, şi când se hotărăsc în sfârşit să aibă un copil, nu mai pot. De ce crezi că se întâmplă asta?

- Poate fi o consecinţă a faptului că aunci când Dumnezeu a vrut să-ţi dăruiască, tu ai făcut tot ce ţi-a stat în putere să te împotriveşti prin contracepţie. Când Dumnezeu a dorit pentru tine să fii mamă şi soţie, tu ai găsit că e mai important să faci carieră şi să câştigi mulţi bani decât să alăptezi şi să schimbi scutece. Mai e desigur si s6tresul la care fem6eia modernă se supune. Nu ne mai hrănim cum trebuie, nu ne mai pregătim organisnul pentru o sarcină. Ne preocupă doar să arătăm cât mai bine. Condiţia de femeie presupune să fii, înainte de toate, soţie şi mamă…

- Într-o epocă în care femeia e din ce în ce mai emancipată, puţine se mai mulţumesc să mai fie doar soţii şi mame. Multe femei muncesc azi mai mult decât soţul, câştigă mai bine decât el, asta a modificat raporturile dintre ei.

- Da. Revoluţia sexuală şi feminismul au învins şi au început să-şi arate deja roadele. Nu toate sunt sănătoase. Un prim efect este o populaţie foarte îmbătrânită în vestul Europei dovadă că atunci când creşte nivelul de trai, nu creşte şi natalitatea, aşa cum ar fi de aşteptat.

- Tu ai o ambiţie profesională?

- Da, o urmez pe mama şi în acest exemplu. M-am pregătit pentru meseria de traducător şi aş vrea să traduc cărţi religioase. Însă deocamdată, atât eu cât şi soţul meu ne străduim să continuăm munca pe care a început-o tatăl meu aici, la PRO VITA. Încercăm să oferim tinerelor care consideră că nu-şi permit să aibă un copil, fie din motive financiare, fie de teama părinţilor, o alternativă la avort. Le convingem să păstreze sarcina, să aducă pe lume copilul şi să-l lase în grija noastră. Iar dacă la un moment dat lucrurile se schimbă în viaţa ei, se poate întoarce după copil.

- Altfel spus, daţi unei tinere femei şansa să-i vină mintea la cap …

- …si să îndrepte o greşeală din tinereţe. Încercăm să apărăm dreptul la viaţă al copiilor nenăscuţi iar pe mame le sprijinim în aşa fel încât să nu fie nevoie să săvârşească cel mai mare păcat, sa-şi ucidă pruncii.

- Câţi copii au fos salvaţi de la avort de PRO VITA până acum?

- Din 1994 până acum, peste o mie de suflete. Cea mai mare are acum 19 ani, i-am făcut zestre pentru căsătorie şi ne lăudăm că avem deja şi primul student. Un băiat care a intrat la facultatea de geodezie. Meritul n-aş spune că este numai al familiei noastre, ci mai degrabă al enoriaşilor din sat pentru că tata n-ar fi putut face niciodată atâta fără oameni care să-l susţină. Mulţi copii au fost daţi în plasament în sat şi oamenii îi tratează pe copiii de la Asociaţia Pro Vita ca pe copiii lor.

- Câte mame s-au întors după copiii lor când le-a venit mintea la cap?

- Câteva sute.

- Cum se comportă atunci când vin, vă arată recunoştinţa lor?

- Sigur că da. Sunt momente emoţionante în care se reuneşte o familie, mama îşi ţine copilul în braţe şi e fericită că i se mai acordă o şansă.

- Ce se întâmplă cu cei după care nu se întoarce nimeni?

- Îşi găsesc aici familia, alături de ceilalţi, de noi şi de oamenii din sat, cresc, iar atunci când se însoară fetelor le facem zestre iar băieţilor încercăm să le facem case.

- Rămân în zonă?

- Da, cei mai mulţi.

- Din ce bani trăieşte Asociaţia Pro Vita?

- Din donaţii. Oameni cu stare care ne ajută cu bani ca să mai construim câte ceva. Aşa am ridicat toate casele, dispensarul, biblioteca şi bisericuţa copiilor. Iar ajutorul de bază vine de la credincioşii de rând care aud despre noi din presă, la predică, din vorbă în vorbă… De la ei primim alimentele pentru hrana zilnică, vin la sfârşit de săptămână cu ulei, cartofi, fructe, ce poate şi vrea să doneze fiecare.

- V-aţi îngrijorat vreodată că săptămâna viitoare nu mai vine nimeni să vă ajute?

- Mereu există stresul ăsta. Mai puţin acum, de Paşti, şi la Crăciun. Acum avem din abundenţă şi împărţim adesea şi oamenilor din sat pentru că e păcat să se priseze alimentele. Dar în restul anului ne e foarte greu să hrănim zilnic două sute de copii în creştere.

- Ai studiat limbi moderne aplicate la Sibiu. Ai trăit viaţa de student, în cămin, cu sesiune grea şi chefuri deopotrivă?

- Nu chiar… Am trăit viaţa de student intens, eram fericită pentru că l-am cunoscut pe soţul meu, eram prieteni şi petreceam mult timp împreună. Însă noi mergeam la cinema, în excursii la mânăstiri, nu ieşeam prin cluburi.

- Viaţa de cămin aduce cu ea toată gama de ispite posibile, de la beţii, parteneri multipli, până la consum de droguri uneori. Tu cum ai reuşit să te ţii departe de toate lucrurile rele, de “anturaj”?

- Am nimerit şi în anturaj dar nu pot spune că am făcut eforturi să mă integrez sau că anturajul a pus presiune pe mine să mă corupă. Faptul că eu nu fumam, nu ieşeam în discoteci, nu mă îmbrăcam foarte “la modă” a făcut să fiu dată un pic la o parte. Ţin minte că la şcoală rămâneam mereu singură cu o fată protestantă în sala de curs. Restul erau la fumoar sau prin baruri. (râde) Am căutat să-mi fac prieteni la teologie, cu care să merg la capelă, şi n-am râvnit niciodată la viaţa “cealaltă”. M-am întrebat adesea cum ar fi, am fost să văd cum e într-o discotecă dar nu mi-am dorit niciodată un alt stil de viaţă.

- N-am înţeles niciodată de ce un păcat să dansezi?

- Sfinţii părinţi îl consideră un păcat pentru că dansul duce la mişcări lascive şi induce bărbatul în tentaţie….

- Deci discoteca e loc al pierzaniei?

- Nu discoteca în sine trebuie demonizată. Problema e că acolo totul converge spre sex. De la ritm, vestimentaţie, siluete, alcool. Totul converge spre un exces al simţurilor. Dacă tu crezi că te poţi controla, şi că nu e vreun pericol să cedezi, nu este neapărat o problemă. Dansul are ceva sacru în el. Spre exemplu, la cununie şi la hirotonie, se intră într-un dans la care participă şi sacerdotul. Adică există şi valenţe sacre ale dansului, numai că există şi valenţe desacralizate total.

- Îţi mulţumesc mult, Gabriela, pentru discuţia asta. Şi-ţi urez un Paşte Fericit în mijlocul copiilor de care aveţi grijă la Pro Vita!

- Multumesc! Paşte Fericit şi ţie! Şi sper să ne mai întâlnim. Dumnezeu nu vrea de la noi toţi, şi preoţi şi preotese, să fim nişte baticoşi, retraşi, cocoţaţi într-un vârf de munte cu relaţii exclusive în mediile creştine. (râde) Dumnezeu vrea să ne bucurăm de viaţă, binecuvântează asta, avem libertatea să facem tot ceea ce ne dorim. Însă nu tot ceea ce facem ne şi foloseşte.



Sursa: www.cotidianul.ro

Hristos împărtăşit copiilor

În toamna anului trecut am început cu o grupă de 4 copii de 9-10 ani nişte ore de cateheză, în cadrul proiectului Hristos împărtăşit copiilor. Începutul a fost greu mai ales pentru că îmi era teamă de necunoscut (am lucrat în învăţământ 3 ani, însă nu am predat religie), dar în scurt timp a devenit o plăcere, pentru că, spre deosebire de şcoală, copiii vin de bunăvoie, deci îşi doresc să fie acolo.
M-am gândit de multe ori la o bază de resurse în limba română, care să ne ajute în educaţia ortodoxă, iar de curând am reuşit să pun această idee în aplicare. Este vorba despre blogul „Hristos împărtăşit copiilor”.
http://hristosimpartasitcopiilor.blogspot.com/

Scopul pentru care l-am creat este de:

• - a împărtăşi unii altora din experienţa în educarea ortodoxă a copiilor, fie că ea se desfăşoară în cadrul proiectului de mai sus, fie în cadrul familiei, dar se poate extinde;
• - a pune la un loc resurse, idei şi materiale care să vină în sprijinul educatorului (fie cateheţi, fie părinţi)

Rugăminte
Dacă vă bucuraţi de resursele găsite aici, vă rugăm să ne împărtăşiţi şi din experienţa dumneavoastră de educator, sau să ne semnalaţi şi alte resurse.
pzb. Natalia

Idei pentru a “revigora” o parohie îmbătrânită de la ţară

Anul 2010 este un an benefic absorbţiei de fonduri europene, mai ales că s-au “reportat” cele neabsorbite din 2009. Parohiile, având un statut de organizaţie nonprofit prestatoare de servicii sociale se pot încadra ca eligibile în cadrul acestor proiecte. În urma unor discuţii cu o firmă ce se ocupă de elaborarea şi implementarea unor astfel de proiecte (puteţi găsi astfel de firme pe site-ul www.finantari.ro) am obţinut câteva informaţii pentru ceea ce cred eu că se potriveşte zonei din care provin. Am structurat aceste informaţii în 2 categorii: informaţii despre proiecte şi idei de proiect.

Informaţii despre proiecte:

1. valoarea poate fi cuprinsa între 185.000 şi 1.850.000 lei
2. valoarea construcţiei aferente nu trebuie să depăşească 10% din valoarea proiectului
3. contribuţia proprie (cofinanţarea) este de 2% din valoarea proiectului şi terenul aferent proiectului
4. se poate obţine o prefinanţare de 35% pentru demararea proiectului, iar decontările se fac lunar sau la 3 luni
5. proiectul poate avea o durată între 6 luni şi 2 ani
6. se finanţează construcţia, dotările, taxe aferente proiectului, burse sociale pentru familii sărace, burse de studii pentru copii proveniţi din familii sărace ce vor să înveţe, salariile personalului pe durata proiectului şi tot ce înseamnă cheltuielile aferente proiectului pe durata acestuia, inclusiv promovarea lui.
7. este necesară menţinerea proiectului pe o durată de 2 ani după încetarea finanţării (de preferat ca în cei doi ani în care există susţinere financiară proiectul să înceapă să se autofinanţeze)
8. preotul paroh trebuie să urmeze un curs de Manager de proiect.
9. în cadrul organigramei trebuie să existe un jurist şi un contabil angajat (cheltuielile sunt eligibile)

Idei de proiecte:

1. cantină pentru săraci – proiectată corespunzător poate avea mai multe roluri:
• casă prăznicală
• after-school
• atelier de bucătărie pentru fetele din parohie
• centru de zi (şezătorile de altădată)
• sală de curs şi instruire (agricultură, zootehnie, pomicultura, viticultură, apicultură, instalaţii, construcţii)
• bibliotecă

2. atelier de fete: croitorie, ţesătorie, broderie, tricotaje (avem multe tradiţii care se pierd de la o generaţie la alta şi aşa am reuşi să le dăm şi bătrânilor sentimentul că încă mai sunt utili, iar tinerelor noi preocupări)

3. atelier de fete pentru ajutorarea bătrânilor: spălătorie – călcătorie, brutărie (se pot face diferite acţiuni în Postul Paştilor şi al Crăciunului legate de curăţenie, tot cu dublu rol: ajutarea bătrânilor şi educarea tinerei generaţii)

4. atelier de băieţi: lemnărie, mecanică, confecţii metalice şi tot felul de activităţi necesare în gospodărie

5. sală de calculatoare (poate fi combinată cu biblioteca)

6. ziar sătesc (mai mult o foaie de informare despre activităţile din parohie, despre lucrările agricole şi de zootehnie într-o anumită perioadă, despre activitatea primăriei, reţete culinare, reţete naturiste şi multe altele)

7. atelier de terapie – plante medicinale, meloterapie, art-terapie, masaj etc.

8. cabinet de consultanţă duhovnicească sau psihologică – fiind un proiect aferent parohiei acest lucru îl poate face preotul sau preoteasa (e nevoie de o diplomă de formator)

9. punct farmaceutic şi de prim ajutor (cunoscut fiind că medicii de sat sunt mai greu de găsit)

10. atelier agricol – dotat cu personal aferent şi un set complet de utilaje agricole mai performante ce vor fi folosite pentru a lucra pământul celor cu venituri mici (nu ar mai rămâne teren nelucrat, iar cu produsele obţinute bătrânii îşi pot rotunji veniturile)

11. magazin de promovare şi valorificare a produselor micilor meşteşugari.

12. mic muzeu de promovare a tradiţiilor (icoane, costume populare, obiceiuri)

Cu o promovare adecvată (cheltuielile sunt eligibile indiferent de modalitatea aleasă – pliante, mape de prezentare, fluturaşi, reclame audio, reclame radio locale sau naţionale) se pot atrage mulţi turişti în zonă. Se poate merge pe varianta turism rural – la noi, fiecare casă de lut are “odaia” sau camera de bună, de regulă nefolosită. Începutul e greu, dar oamenii pot fi convinşi şi ajutaţi să îşi amenajeze puţin acea cameră pentru a primi oaspeţi contra cost.

Idei pot fi multe şi variate, iar proiectele pot fi făcute în etape. Din ce mi s-a spus e mai uşor de implementat o variantă simpla (cantina şi spălătoria de exemplu) pentru început, iar din 2 în 2 ani să mai faci câte un nou proiect. Ideea e ca în prima fază să se ştie unde se va ajunge, pentru a lăsa posibilităţi de extindere. Pentru ca costurile construcţiei să fie mici (acel 10%), ea poate fi din lemn (sistemul american cu OSB şi vată minerală).
Pot fi prevăzute şi camere la mansardă (acest lucru se poate face doar din fonduri proprii) cu băi proprii sau comune în vederea organizării de seminarii, întâlniri, schimburi de experienţă sau chiar tabere tematice pentru copii.
Cred eu că asta ar fi o modalitate de a revigora o parohie din mai multe puncte de vedere: cel financiar nu e de neglijat pentru că e o problemă spinoasă pentru bătrâni, cel de promovare a zonei e colateral pentru că avem o ţară şi nişte tradiţii fantastic de frumoase, iar cel mai important e promovarea şi cultivarea valorilor umane atât în cadrul parohiei cât şi în afara ei.

Pzb. Ionela

Activitati in parohie: un mod de a contracara Halloween-ul

Am găsit pe blogul unei preotese ortodoxe din America prezentarea unei serbări organizate în duminica dintre Halloween şi Sfinţii Arhangheli. Mi-a plăcut ideea şi m-am gândit să v-o semnalez, poate vă foloseşte. Găsiţi informaţiile aici.

Natalia

Pregătirea (educatia) preotesei

"În trecut, soţia preotului, ca şi celelalte femei, nu aveau acces la educaţie. În mod tradiţional, în multe culturi, căsătoria şi maternitatea erau considerate suficiente pentru ca o femeie să îşi găsească împlinirea. Astăzi educaţia este într-o mult mai mare măsură accesibilă femeilor. Cu toate acestea oamenii din societate şi parohie se aşteaptă ca preotesele şi celelalte femei cu studii să se ridice la înălţimea rolului şi obligaţiilor tradiţionale de soţii şi mame.
Preotesele îşi pot îndeplini mai bine rolul în slujirea soţilor lor dacă au studii. De exemplu, ele îşi pot folosi pregătirea religioasă pentru a se ocupa de educarea altora, în special femei, în credinţa Bisericii Ortodoxe. De asemenea, pot mărturisi credinţa ortodoxă în faţa grupurilor de tineri, în adunările femeilor, sau diferite tabere. Pot de asemenea participa şi contribui la asistenţa pastorală ca îndrumător pentru tineri sau consilier pastoral.
Chiar dacă nu are timpul şi posibilitatea de a urma o şcoală teologică, o preoteasă poate participa la ore de educaţie religioasă, pentru a se familiariza cu învăţăturile şi practicile credinţei ortodoxe. Ar fi de folos pentru slujirea preotului dacă ea ar şti îndeajuns pentru a putea răspunde unor întrebări de bază pe care le-ar avea enoriaşii. Pentru întrebările dificile poate recurge la preot sau la un alt teolog, dacă este cazul, mai ales dacă subiectul este controversat."

Athanasia Papademetriou - "Presbytera" The Life, Mission, and Service of the Priest's Wife, traducere de N.C.

Magazinul 12 Praznice din Sankt Petersburg

În noiembrie 2007 s-a deschis primul magazin de îmbrăcăminte pentru femeile ortodoxe la Sankt Petersburg. Magazinul preotesei Nadezhda Belkova doreşte să creeze vestimentaţie potrivită pentru preotese şi pentru femeile creştine. Magazinul se numeşte 12 Praznice, după numărul celor mai importante sărbători ortodoxe din timpul unui an. Acesta face parte din OOO Aksamit, un magazin foarte mare, în care se comercializează diferite accesorii pentru biserici şi preoţi.

“Ideea de a deschide un asemenea magazin ne-a venit atunci cînd am auzit că preoţii au întrebat la magazinele de obiecte bisericeşti cînd vor începe să vîndă îmbrăcăminte pentru soţiile lor" a mărturisit matuşka Nadezhda, care este şi directorul general al noului magazin. Aceasta a mai spus că în noul magazin se vor găsi fuste lungi, bluze şi eşarfe modeste, dar elegante; în nici un caz nu se vor găsi pantaloni. Îmbrăcămintea va acoperi o arie variată de culori şi de stiluri, începînd de la roz şi ajungînd la negru, fără culori puternice sau stiluri "deschise". Preţul pentru fuste variază între 700 ruble (28$) şi 1500 ruble (61$). Ele sînt confecţionate din diferite materiale, dar pentru cele de iarnă se foloseşte lîna.


SursE: Anuar de Obiecte Bisericeşti, Ortodox Market 2009
The Sankt Petersburg Times

tacuti insa multumiti sufleteste ca am putut darui din putinul nostru...

Va promiteam ca va voi impartasi cate ceva din experienta traita de doamnele din parohia noastra in Postului Craciunului, in urma vizitei facute la un azil de batrani din judet. Profesor fiind am propus in mai multe randuri elevilor mei vizite cu scop filantropic la batrani si copii. Ne-am organizat foarte bine; elevii au fost profund impresionati de bucuria traita de batranii si copiii pe care i-au vizitat si carora le-au oferit mangaiere, hrana, haine, medicamente. Impreuna cu parintele Cristian (sotul meu) ne-am gandit sa organizam in fiecare post asemenea actiuni si in parohia noastra . Asa sa ne ajute Bunul Dumnezeu.

Credinciosii din parohie au raspuns cu dragoste apelului nostru. Bune gospodine, doamnele au pregatit o oala mare de sarmale, au copt cozonaci de post, au prajit soia, i-au adaugat si un sos care te imbaia cu mirosul ademenitor, i-au alaturat si o salata de cartofi cu masline si o iahnie de fasole cum numai ele stiu sa faca. Si pentru ca stim ca batraneii iubesc dulciurile au gatit pentru ei si o bunatate de prajitura cu mere. Si cum puteam sa uit de fructe? Portocale dulci si zemoase si-au facut si ele loc langa aceste bunatati.

Ora de plecare: 9 dimineata din fata bisericii noastre, Sf. Cuvioasa Parascheva. O rugaciune inainte de plecare si binecuvantarea parintelui ne-au fost de ajuns pentru a porni la drum: 50 de km aveam de parcurs. Stiam ca batraneii ne asteptau, anuntasem cu ceva vreme inainte ca vom sosi pe 20 decembrie. Inghesuiti intr-un microbuz si doua masini mici am pornit... Iata-ne ajunsi, simteam priviri indreptate spre noi si eram nerabdatori sa-i cunoastem. Parintele-asistent social ne-a binecuvantat si am intrat cu totii in Sf. Biserica. Dupa Parastas si o rugaciune de multumire ne-am indreptat spre azil.

Si fiindca se apropia ora mesei, ne-am zis ca trebuie mai intai sa punem masa mare. Batraneii au coborat la masa, fiecare avea locul sau, farfuria sa...darul sau...In privirea lor regaseam pe bunicii nostri, plecati dintre noi dincolo...zambetul lor ne mangaia sufletul... Bogdaproste... bogdaproste... lacrimi de bucurie, de mangaiere...

I-am ajutat sa urce in camera lor, fiecare avea coltisorul sau de rugaciune, de amintiri. "Uite, aici e nepotelul meu, si aici nepotica mea... fiul meu...Nu i-am mai vazut de ceva vreme, sa fi fost vreo 5 ani, sau 7... cine mai stie... Eu sunt aici, aici e casa mea... de fapt am avut o casa pe care mi-au luat-o... aici e casa mea, aici imi este locul... " lacrimi de dor, mare dor... dor de nepoti si de copii... ii poarta in suflet... mare dor... Ne-au depanat amintiri, le-am strans mâna... le-am impartit daruri, am plans impreuna cu ei, ne-am bucurat cu ei... le-am promis ca vom mai veni . La intoarcere, toti eram tacuti insa multumiti sufleteste ca am putut darui din putinul nostru si am primit mangaiere... ar fi putut fi bunicii nostri, parintii nostri, noi insine peste ani...
Multumim Tie, Doamne, pentru tot.

Cu pace in Hristos, prezb. Aura