Preoteasa Ersilia Sturza, cetăţean de onoare al comunei

Preoteasa Ersilia Sturza (1853-1937), soţia preotului Mihai Sturza din Şepreuş, judeţul Arad, se află pe lista celor patru cetăţeni de onoare ai comunei (un altul fiind medicul Marius Sturza, cunoscut balneolog, profesor universitar, unul din cei cinci copii ai familiei).

Preoteasa Ersilia a rămas în memoria comunităţii ca o femeie implicată în viaţa comunităţii, animată de credinţa în Dumnezeu şi o puternică dragoste de ţară.

Iată motivaţiaacordării titlului de cetăţean de onoare:

„Ersiliei Sturza i se datorează colecta făcută pentru ostaşii de la Plevna din timpul Războiului de Independenţă din anul 1877, în care intrase România.

După modelul apelului lansat de femeile din Sibiu, această preoteasă de ţară din Şepreuş a publicat în presa arădeană un apel intitulat „Adresă filantropică către femeile române", în care arată că „lupta o ţin românii şi noi suntem române"

„Adresă filantropică către femeile române”, în care arată că „lupta o ţin românii şi noi suntem române”, îndemnând aşadar „pe fiecare română adevărată să facă sacrificii şi să ofere după putinţă pentru ajutorarea bravilor ostaşi din România. ”

Pentru gestul ei, în semn de recunoştinţă, la aniversarea a 120 de ani de la războiul de independenţă, a fost bătută o medalie cu chipul Ersiliei Sturza.

În spatele acestui patriotism românesc al Ersiliei, inoculat în casa părintelui ei, preotul Magdu din Şoimoş, se ascundea însă şi o mamă care, rămasă în 1891 văduvă, s-a luptat, din puţina-i avere, să-i ridice şi să le dea o educaţie românească. Fiul ei cel mare, Marius Sturza îşi amintea, peste ani : „Iubirea de neam şi jertfa pentru neam era temelia pe care se baza toată educaţia noastră de acasă (... ) mama ne alinta, liniştea, îi încuraja, când nu mai putea cu cântece şi poveşti din popor”.”

Preoteasa Ersilia a rămas văduvă la 38 de ani, cu cinci copii. Pentru a le asigura acestora un acces mai bun la educaţie, se mută la Braşov. A plecat la Domnul la vârsta de 84 de ani, după 45 de ani de văduvie. Iată ce scrie autorul necrologului ei, care a cunoscut-o în această perioadă:

„Ca văduvă a dus o viaţă  plină de virtuţi creştineşti. Toată lumea o privea în Braşov pe doamna Sturza ca pe o adevărată mironosiţă, care nu lipsea nicicând de la serviciile divine şi care ţinea toate posturile cu cea mai mare stricteţe.

Sufletul ei nobil şi inima ei plină de bunătate a picurat mângâiere şi ajutor asupra multor orfani şi oropsiţi. Cel ce scrie acest necrolog s-a împărtăşit intens de bunătatea răposatei, fapt pentru care îi este profund recunoscător.” (articol apărut în publicaţia „Biserica şi Şcoala”, Arad, 16 august 1936)

(A consemnat, cu recunoştinţă şi preţuire,

preoteasa Natalia C.)