duminică, 20 ianuarie 2013

Soţii de preot din SUA (5): Despre educarea copiilor



Aţi putea vă rog oferi nişte sfaturi mamelor ortodoxe, nu neapărat preotese, care încearcă să crească copii evlavioşi într-o lume seculară?
Matushka Mary: Eu sunt încă o mamă tânără, dar voi împărtăşi câteva din bunele sfaturi pe care le-am primit de la părinţi mai experimentaţi, în special chiar de la ai mei. În primul rând, fă în aşa fel încât rugăciunile în cadrul familiei să fie o prioritate în casa ta. Ele pot fi mai scurte sau mai lungi, depinde de vârsta copiilor tăi şi de momentul (sau momentele) zilei care se potriveşte cel mai bine cu programul familiei tale. Ora de culcare ar putea fi un timp potrivit pentru a începe. Lasă ăsta să fie un lucru din rutina voastră zilnică ce nu se schimbă niciodată. Dacă tata trebuie să lucreze până târziu, atunci spuneţi rugăciuni doar cu mama, dar nu săriţi peste ele. Fă ca aceste rugăciuni în familie să fie ceva la care copiii tăi să poată participa. Copiii mai mari s-ar putea să se bucure să fie ei cei care citesc Psalmii sau Evanghelia cu voce tare. Pentru copiii mai mici, care se străduiesc să memoreze rugăciuni având cuvinte nefamiliare lor, cântatul poate fi de foarte mare ajutor. Încearcă să-ţi ajuţi copiii să înţeleagă cuvintele rugăciunilor încetul cu încetul, potrivit vârstei lor. În familia noastră, cu copiii cei mici, găsim foarte folositor să adăugăm la sfârşit câteva rugăciuni foarte scurte şi simple, pe care ei să le poată înţelege şi exprima cu propriile lor cuvinte. Ceva precum: „Doamne, Te iubesc. Îţi mulţumesc pentru mami şi tati, şi flori, şi tigrii, şi… Ajută-mă să cresc puternic, curajos şi bun precum Sfântul Gheorghe (sau un alt sfânt favorit).”  Poţi rosti tu cuvintele pentru copiii tăi, până când se vor simţi pregătiţi să o facă ei înşişi.
Câteodată, ca şi părinţi, ne străduim atât de tare să-i învăţăm virtuţi precum a împărţi cu ceilalţi sau a spune „Îmi pare rău”, încât neglijăm să-i învăţăm iertarea, care este inima trăirii creştine. Modelează această virtute creştină esenţială în familia ta pur şi simplu prin a ierta şi a-ţi cere iertare de la soţul şi copiii tăi. Dacă cineva din familie te-a supărat, nu te pune în pat înainte de a te împăca cu ei. Faceţi-vă o regulă ca toată lumea să-şi ceară iertare, chiar dacă fiecare crede că are dreptate.
În sfârşit, du copiii la biserică cât se poate de des. Asta cere mult efort, dar e cel mai bun dar al tău pentru ei şi pentru Dumnezeu. Chiar şi bebeluşii care nu pot înţelege primesc har participând la slujbe. Lumânările, tămâia, icoanele, clopotele – ei absorb toate aceste lucruri şi învaţă despre închinare şi iubirea de Dumnezeu fiind în biserică. Fă tot ce poţi să te asiguri  că cei mici nu sunt foarte înfometaţi, obosiţi sau morocănoşi când mergeţi la biserică. Vei putea să-i înveţi să postească treptat, când vor creşte puţin mai mari. Dacă ai copii timizi, ei s-ar putea să se simtă copleşiţi de mulţime la început. Pentru aceşti copii, să ajungeţi puţin mai devreme, când  oamenii sunt mai puţini, ar putea ajuta, la fel cum aţi putea veni mai des, dar să rămâneţi pentru mai puţin timp la început, până când cadrul le devine mai familiar. Învaţă câte ceva despre slujbe, astfel încât să le poţi şopti copiilor la ureche explicaţii despre ceea ce se întâmplă. Ei vor învăţa de asemenea mult doar observând atitudinile tale faţă de orice. Arată-le copiilor că tu consideri biserica cel mai minunat loc de pe pământ.  La urma urmelor, acolo este Dumnezeu! Dacă pe tine te emoţionează frumoasa icoană a lui Hristos pe Cruce („Priveşte, iată cât de mult ne iubeşte Dumnezeu pe noi!”), atunci ei, deopotrivă, vor considera acest lucru emoţionant. Şi mai presus de toate: du-i la Sfânta Împărtăşanie cât de des cu putinţă.

Traducere de Petruţa Suciu, după

Un comentariu:

Alina-Nicoleta spunea...

Îmi place articolul, pentru că sfaturi practice, la obiect. La noi se vorbește mult despre cât de important este să-ți duci copiii la Biserică, dar greu găsești niște îndrumări practice, care să te ajute să faci asta. Cum ar fi: ia niște cărticele pe care să se uite, ca să stea liniștit, cât e mic, sau explică-i în șoaptă ce se întâmplă, ca să înțeleagă la ce asistă etc.
Mulțumim pentru articol, chiar e nevoie de astfel de îndrumări.
Doamne ajută!