Una din slujirile preotesei poate fi şi întreţinerea veşmintelor părintelui, mai ales în parohiile mai mici, unde nu există nimeni care să se ocupe de acest aspect.
Întreţinerea veşmintelor necesită o îngrijire deosebită, din două motive:
- 1. Veşmintele liturgice sunt sfinţite.
- 2. Preoţii nu au voie să slujească cu veşminte murdare, mototolite sau rupte, acest lucru însemnând o lipsă de respect faţă de Dumnezeu:
„Pentru slujirea Dumnezeieştii Liturghii, preotul şi diaconul sunt datori a fi curaţi, atât cu sufletul cât şi cu trupul, şi, precum trebuie să aibă trupul curat, tot aşa şi veşmintele cele de pe dânşii se cuvine să le aibă curate şi întregi; iar dacă vor fi foarte pătate şi rupte şi va îndrăzni preotul a sluji cu ele, va greşi de moarte, deoarece înaintea lui Hristos Dumnezeu, Cel ce este cu adevărat în Sfintele Taine, se va arăta cu nebăgare de seamă. De aceea, slujitorii celor sfinte sunt datori să stăruiască în tot chipul ca veşmintele cele sfinte, chiar de vor fi din material simplu, să fie cuviincioase şi curate.”
Capitolul „Povăţuiri şi învăţături” din Liturghier
Veşmintele trebuie deci păstrate într-o stare bună, în biserică, ferite de praf şi murdărie. Atunci când se murdăresc ele se pot spăla, însă cu o rânduială deosebită de hainele obişnuite. Pentru spălarea veşmintelor şi acoperămintelor din Sf. Altar, care au fost sfinţite, se foloseşte un vas special, care este întrebuinţat doar pentru acest lucru. După spălare, apa folosită se aruncă într-un loc curat.
„Când se învechesc şi sunt prea uzate, încât nu mai pot fi folosite, dacă veşmintele respective nu reprezintă o valoare materială, documentară sau artistică, ele pot fi îngropate în loc ferit şi curat, ori pot fi arse şi cenuşa să fie îngropată.” (Liturgica generală – Pr. Prof. Dr. Ene Branişte)
Un comentariu:
Doamne ajuta! dar pentru reverendele de zi cu zi cum faceti? Multumesc!
Trimiteți un comentariu