marți, 14 iulie 2009

Chipuri de preotese: Eugenia Stoicescu (6): la parohia Aparatorii Patriei


"Cand ne-am mutat la Aparatori, eu aveam 27 de ani, iar Iulian 33. Am gasit acolo o maica, fusese calugarita in taina. Era la lumanari. La inceput, a venit oarecum tematoare si cu mare grija ca no s-o tina Iulian mai departe. Dar pentru Iulian era bine sa fie un om de incredere acolo. Pe urma cand s-a lamurit ea cum este el ca preot, a venit cu toate lucrurile ei si s-a mutat la noi, fara sa ne ceara consimtamantul. Si a zis:
- De aici numai arhanghelul ma mai scoate.
Sigur ca parintele i-a dat imediat o camera, chiar in casa cu noi. Ne era draga, fiindca era foarte credincioasa si devotata familiei. Si, intr-adevar, arhanghelul a scos-o , ca de l noi din casa ma inmormantat-o. Nu era Iulian acasa. Cand l-au arestat, ea era bolnava, se imbolnavise de cancer. El nici n-a fost la inmormantare." (E.S.)

"Biserica avea casa parohiala, dar statea acolo preotul dinainte, acum pensionar. Si cum sa csoti din casa un preot batran?. Avea 74 de ani. Avea el o alta casa in oras, dar, normal, nu puteam sa facem lucrul asta, sa-l scoatem. Am ocupat si noi un coltisor acolo, si i-a ramas si lui jumatate. Bineinteles, omul, plin de prejudecati, a facut la inceput atmosfera in cartier, ca vine un tanar, care-i insurat-el era vaduv de ani de zile-si diverse alte vorbe de-astea, facandu-i greutati lui Iulian. Ei, dar pe urma, cand a vazut ce frumos se poarta Iulian cu el, cata consideratie ii dadea, ca il lasa sa conduca slujba-ce mai, asa cum stia Iulian sa se poarte!-bineinteles ca a ajuns preotul acela sa-l iubeasca atat de mult, incat venea la noi in casa asa, ca in casa lui. S-a atasat foarte tare de Iulian si tot timpul cauta sa-l sfatuiasca. El avea vreo trei fete si un baiat. Si la toti le-a facut cate o casa in Bucuresti. Vazand cum Iulian nu era preocupat deloc de asa ceva, desi, de-acum, Liana avea vreo trei ani si ceva, ii zicea:
- Ma, Iuliane, ma, creste bobocica asta... Tu ce-i dai ei? Tu nu te gandesti ca trebuie sa-i faci si ei o casa? (E.S.)"

"La Aparatorii Patriei, este drept ca Iulian era mai tanar si avea mai multa energie de consumat. Avea si Biserica de construit, care i-a luat foarte mult timp... Pe urma, avea programul de slujba, pe care si l-a facut singur, asa cum dorea el, ceea ce nu era posibil la manastire.
Se scula in fiecare dimineata la ora patru si isi facea o frectie cu apa rece. fie vara, fie iarna, asta era programul lui. Apoi se imbraca si se ducea la Biserica. Cand porneau tramvaiele, el era deja in slujire. Era un grup de credinciosi care stateau la usa si-l asteptau. Mai ales femei care cantau la strana. De cate ori n-am stat si eu acolo, cu ele impreuna! Facea asta in fiecare zi. Voia sa stie oamenii care plecau la serviciu ca este un preot care se roaga pentru ei, pentru munca lor, pentru sanatatea lor. De multe ori obosea sa mai stea in picioare si se aseza in genunchi. Ii erau genunchii tot o rana. Se scula la patru si la cinci incepea slujba. Linia de tramvai trecea prin fata Bisericii, si oamenii vedeau lumina in Biserica, dimineata devreme, cand plecau la slujba. Si stiau ca parintele se ruga in Biserica. Miercurea si vinerea seara era, de asemenea, slujba. In timpul zilei raspundea la felurite solicitari. Anul Nou il petrecea intotdeauna in Biserica. Sarbatorile, nu mai vorbesc! (E.S.)"

"Cantam la strana, citeam psalmi la Liturghia Darurilor mai inainte sfintite, tocam, trageam clopotul... (E.S.)"

"In fiecare duminica mergeau crestine la spitalul de boli sociale, le insoteam si eu... Bolnavii stateau in baraci. Le duceau hrana, le cantau un "Tatal Nostru", o "Nascatoare", parti din slujba... nu era ceva organizat, părintele nu trimitea pe nimeni, dar te facea sa te duci... (E.S.)"

"La azilul "Amicele tinerelor fete" faceam repetitii cu corul bisericii, pentru a le antrena si pe fete, pentru ca nu puteau primi invoire sa iasa in grup in oras. (E.S.)"

"Odata am intrebat-o pe fiica noastra, pe Liana, pe cand mergeam pe strada, vorbind de una si de alta - avea atunci cam 14 ani - daca ar vrea sa se faca preotesa. S-a uitat atunci la mine - n-a respins ideea - si a zis: "Mama, daca n-ar fi ca tata, nu l-as putea respecta. Dar daca ar fi ca tata, eu ce ma fac?!" (E.S.)"

"Am stat la Aparatorii Patriei vreo 17 ani. Din '44 pana'n '60, cand parintele a fost inchis. (E.S.)"

(Eugenia Stoicescu)
Fragment din cartea "Un preot de foc – Parintele Iulian" – Costion Nicolescu
A consemnat: Andreea-Tatiana

5 comentarii:

Denisa spunea...

Doamne ajuta! Ma impresioneaza fiecare istorioara a parohiei, a vietii de familie 0:) Ma bucur ca am dat de acest blog "din greseala";) Dumnezeu sa va binecuvanteze si sa va dea putere multa, alaturi de bucurii duhovnicesti nelipsite! Sunt si eu "putin" curioasa:Oare doamnele preotese au visat din copilarie ca vor ajunge preotese?Sau s-a intamplat totul, ca un simplu lucru firesc???Asta e mai degraba o nelamurire decat o curiozitate...multumesc anticipat! o zi binecuvantata!

Slujirea preotesei spunea...

Doamne ajută, Denisa! Mulţumim mult, asemenea!
Eu personal nu am visat niciodată că voi ajunge preoteasă. Nici măcar atunci când ne-am căsătorit, pentru că soţul meu nu îşi dorea să ajungă preot, sub nici o formă. Am fugit amândoi de această răspundere până în ultima clipă. Dar... Domnul a vrut altfel, slavă Lui pentru toate!
Un praznic binecuvântat şi ţie!
Pzb.Natalia

matuşka Eufemia spunea...

Bucurie!
Draga Denisa, eu am visat sa devin arheolog si sa descopar comorile dacilor:-). Sfinta Treime a rinduit, in pronia Sa altfel. Acum, nu pot decit sa Ii dau slava si multumire pentru aceasta slujire si pentru ca am fost, intr-un fel, aleasa pentru aceasta. Multumim de gindurile bune! Fie ca Prea Sfinta Nascatoare de Dumnezeu sa ne fie vesnic acoperamint!

Denisa spunea...

Stiu prea bine ca pentru a fi o preoteasa vrednica(desi toate se invrednicesc la afierosirea preotului) e nevoie de o chemare launtrica...De unde sa ne dam noi seama ca aceasta chemare(sau chemarile din noi, pe care le simtim adeseori) e una potrivita pentru o astfel de misiune, de apostolat crestin, sau e doar o chemare normala de ajutorare a aproapelui?Mari sunt Tainele Domnului si greu foarte de inteles...Ma gandeam ca poate ma lamuriti cu cate ceva...Va multumesc anticipat!

Slujirea preotesei spunea...

Denisa dragă, am făcut o postare separată cu întrebarea ta, e o invitaţie la dialog pentru cititoarele blogului.
http://slujireapreotesei.blogspot.com/2010/09/intrebari-si-raspunsuri-avem-sau-nu.html
O să răspund şi eu de îndată ce am puţin timp.