"Uneori credem că prin cuvinte putem face mare lucru." (Părintele Zaharia Zaharou)
Întrebarea 9: Noi preoții avem o parohie și o familie. Cum putem noi, ca familie, să ne găsim un refugiu duhovnicesc în viața monahală?
Răspunsul 9: Nu cred că dumneavoastră puteți
duce o viață monahală. Cred că e o greșeală atunci când unii duhovnici
monahi impun ascultare oamenilor care trăiesc în lume. Ascultarea este
numai pentru monahi, în mânăstiri, unde toată viața este rânduită în
numele lui Dumnezeu și în vederea slujirii Liturghiei. Nu poți aștepta
ascultare de la oamenii care trăiesc în lume. Acolo există alte reguli.
Dar toți avem datoria ascultării de poruncile lui Dumnezeu.
Trebuie să vă cinstiți soția și soția trebuie să vă cinstească, la
rândul ei. Trebuie să fiți deschiși și sinceri, neținând nimic tăinuit
unul față de celălalt; și puteți să vă luați la întrecere: cine va face
mai mult voia celuilalt. Atunci viața e minunată. În ceea ce privește
copiii, eu nu cred că prin cuvinte se învață sau primesc ei duhul lui
Dumnezeu. Am să vă spun o întâmplare. Știu un preot care are trei fii.
Niciodată nu le-a ținut "predici" și toți sunt în Biserică acum, unul
dintre ei este chiar cleric. Iată cum făcea acest preot: aștepta până se
duceau toți la culcare și după ce adormeau, mergea, îngenunchea lângă
patul lor și se ruga o vreme și astfel, duhul rugăciunii tatălui se
împărtășea fiilor săi. Niciodată nu le-a ținut lecții, ci vorbea cu
Dumnezeu și Dumnezeu grăia inimilor lor. Acum unul dintre ei este diacon
și ceilalți doi sunt cântăreți în parohia lui. Uneori credem că prin
cuvinte putem face mare lucru. Însă când vrem să-i ajutăm pe oameni, de
multe ori aduce mai multă roadă dacă vorbim cu Dumnezeu și Îl lăsăm pe
El să găsească o cale de a grăi inimii lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu