Soţii de preot din SUA, despre slujirea preotesei (4): Este important să legăm prietenii cu alte familii de clerici

Ce le-aţi transmite celor care se pregătesc să devină soţii de clerici?

Matushka Mary: Eu le-aş încuraja să se roage şi să caute voia Domnului. Dumnezeu nu va chema un soţ să devină preot sau diacon fără a o chema de asemenea pe soţie să devină o preoteasă. Sunt multe feluri de a fi o preoteasă; ele sunt la fel de diverse ca femeile însele. Dar, pentru fiecare dintre noi , este important să cultivăm puternic comunicarea în căsniciile noastre, să formăm prietenii cu alte familii de clerici, spre a ne sprijini şi sfătui în perioadele dificile, şi să ne străduim mai ales să fim mame bune pentru copiii noştri.

Să creşti ca şi copil de preot este o experienţă unică şi cere eforturi speciale din partea părinţilor. Mă simt atât de norocoasă că pot întotdeauna să mă uit la propria mea mamă pentru a mă inspira şi ghida în acest mediu. Copiii preoţilor pot fi foarte sensibili la aşteptările celorlalţi în ceea ce-i priveşte. Ei simt adesea o imensă presiune de a fi perfecţi, chiar dacă părinţii lor sunt cât se poate de relaxaţi în legătură cu asta. Este important să fixăm aşteptări clare şi rezonabile pentru ei, să-i încurajăm să fie ei înşişi şi  să conştientizeze faptul că-i iubim necondiţionat. Când dorim să-i disciplinăm, trebuie să avem grijă să evităm expresii de genul „m-ai făcut de râs la biserică astăzi”, care transmit mesajul că ne pasă mai mult de imaginea noastră decât de comportamentul în cauză.  Este de asemenea foarte important să ne facem timp pentru copiii noştri, mai ales în zilele în care acest lucru este dificil, când îndatoririle bisericeşti par nesfârşite.

Noi Îl numim pe Dumnezeu „Tatăl nostru”, iar copiii învaţă despre dragostea lui Dumnezeu observându-şi părinţii. Asta este cu atât mai adevărat pentru copiii clericilor. Dacă avem întotdeauna timp pentru enoriaşi, dar nu şi pentru ei, reacţia lor naturală va fi cea de a-L învinui pe Dumnezeu şi a respinge Biserica. Dacă permitem mereu stresului pregătirilor duminicale să ne aducă proastă dispoziţie, ei vor învăţa să urască Duminicile. Copiii din familiile clericale observă inevitabil munca grea şi stresul din viaţa părinţilor lor; este responsabilitatea noastră să ne asigurăm că ei văd de asemenea şi dragostea pe care o avem în a-L sluji pe Hristos. Ca preoteasă, să cresc copii care să-L iubească pe Dumnezeu şi care să ştie că sunt la rândul lor iubiţi, este cea mai importantă datorie pe care o am.

Câteodată oamenii, foarte bine-intenţionaţi şi evlavioşi, se pot aştepta ca noua preoteasă să devină un mic „poliţist” în biserică, să meargă de colo-colo corectându-i pe toţi în legătură cu modul în care se îmbracă, în care îşi fac cruce etc. Sfatul meu în ceea ce priveşte asta este refuzul respectuos, dar ferm. Deseori se întâmplă ca atunci când oamenii vin la biserică, în special noii vizitatori, aceştia să fie foarte, foarte sensibili. Acesta reprezintă un nou început pentru ei , şi se simt, bineînţeles, vulnerabili intrând într-un loc nefamiliar, cu intenţia de a-şi deschide inimile şi vieţile în faţa lui Dumnezeu. Întâlnesc adesea oameni care, la un moment dat în trecut, au fost atât de ofensaţi sau jenaţi când cineva le-a criticat comportamentul în biserică, încât a fost nevoie să treacă  ani întregi ca într-un final să se reîntoarcă. Dacă chiar e neapărată  nevoie să corectezi pe cineva, asigură-te mai întâi că acele persoane se simt cu adevărat binevenite, şi că ştiu cât de mult îţi pasă de ele! Oamenii vor în general să facă lucrurile corect şi să se conformeze, şi am observat că, doar aşteptând câteva săptămâni, noii vizitatori încep de obicei să se îmbrace corespunzător din proprie iniţiativă, sau să ceară cuiva să le arate cum să-şi facă cruce etc.

Matushka Mary: Câteodată cred că femeile nu sunt în întregime pregătite pentru schimbările care vor avea loc în unitatea familiilor lor. Chiar dacă hirotonia soţului va fi probabil una dintre cele mai fericite zile din viaţa ta, şi una din cele mai pline de har, este de asemenea începutul unei noi poziţii pe care o vei ocupa în familie. Deşi toată lumea ştie că Dumnezeu ar trebui să ocupe primul loc în viaţa fiecăruia, ca şi soţie de cleric trebuie să accepţi că nevoile tale sunt secundare celor ale Bisericii. Asta poate reprezenta uneori o dificultate, dar răsplata este pe măsură. Cred de asemenea că este important să ai printre prietene soţii de clerici, femei care pot înţelege şi oferi sprijin şi sfaturi în situaţiile noastre particulare.

Traducere de Petruţa Suciu, după

Clergy Wives on Sharing the Grace and Cross of Ordination

Episoadele acestui interviu: 

• Soţii de preot din SUA, despre slujirea preotesei (1): Bucuriile unei preotese 
• Soţii de preot din SUA, despre slujirea preotesei (2): Cât de mult se schimbă viaţa după hirotonia soţului?
•   Soţii de preot din SUA, despre slujirea preotesei (3): Probleme şi griji 
• Soţii de preot din SUA, despre slujirea preotesei (4): Este important să legăm prietenii cu alte familii de clerici  
• Soţii de preot din SUA (5): Despre educarea copiilor