„A avut totdeauna o evlavie şi un cult deosebit pentru prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu, Fecioara Maria. Se ruga ei regulat, pentru ea, pentru familie și pentru alții.
Ne-a spus uneori următoarele: „Când am fost în chinurile naşterii cu fiul nostru Nicolae, m-am rugat Maicii Domnului să-mi ajute, că-l voi închina lui Dumnezeu”. Și aşa s-a întâmplat: acesta, fără să fie îndemnat, în cele din urmă a urmat teologia şi este preot, deşi a trebuit să treacă şi el prin multe încercări.
La fel s-a rugat şi pentru fiul Mihai şi fiica Tatiana, şi la naștere şi în tot timpul vieţii lor. Rugăciunea, citirea Psaltirii şi postul, precum şi educaţia religioasă a copiilor, au fost preocupări primordiale ale vieţii sale de familie. Instrucţia şi căsătoria lor, de asemenea.
A trebuit să treacă prin trei operaţii: prima, scoaterea amigdalelor, făcută de un chirurg orelist, la Sighişoara. Când s-a dus la control acesta a constatat că nu a tăiat bine şi i-a tăiat pe viu acel rest. A suferit îngrozitor.
Mai târziu, când eram încă la Albeşti, a trebuit să facă operaţia de Basedow. Aceasta, cu greutăţile inerente, a avut loc la București. În timp ce era pe masa de operație – operaţie delicată și dificilă – s-a rugat Maicii Domnului aşa: „Maica Domnului, ajută-mă să scap cu bine şi îţi voi cânta toată viața”.
Cântase şi până aici, în cinstea Maicii Domnului, dar de atunci a cântat mereu, în Biserică, în casă, în pelerinaje şi mai târziu chiar şi în cântări, izvorâte din evlavia faţă de Fecioara Maria, care a ajutat-o şi ocrotit-o toată viaţa. Dar nu s-a mulţumit cu acestea, ci a îndemnat mereu şi pe credincioase şi mai ales coristele de la Biserica de Piatră, să aibă mare evlavie faţă de Maica Domnului. Şi pe cei care veneau la casa parohială, pentru probleme duhovniceşti, stând de vorbă cu ei, îi îndemna la credinţa în Dumnezeu, la rugăciune, post şi milostenie, la îndreptarea vieţii, fapt pentru care mulţi o aveau în dragostea lor.”
(Pr. Nicolae Streza – „Femei biblice şi o preoteasă model” , Editura „Credinţa strămoşească”)
Ne-a spus uneori următoarele: „Când am fost în chinurile naşterii cu fiul nostru Nicolae, m-am rugat Maicii Domnului să-mi ajute, că-l voi închina lui Dumnezeu”. Și aşa s-a întâmplat: acesta, fără să fie îndemnat, în cele din urmă a urmat teologia şi este preot, deşi a trebuit să treacă şi el prin multe încercări.
La fel s-a rugat şi pentru fiul Mihai şi fiica Tatiana, şi la naștere şi în tot timpul vieţii lor. Rugăciunea, citirea Psaltirii şi postul, precum şi educaţia religioasă a copiilor, au fost preocupări primordiale ale vieţii sale de familie. Instrucţia şi căsătoria lor, de asemenea.
A trebuit să treacă prin trei operaţii: prima, scoaterea amigdalelor, făcută de un chirurg orelist, la Sighişoara. Când s-a dus la control acesta a constatat că nu a tăiat bine şi i-a tăiat pe viu acel rest. A suferit îngrozitor.
Mai târziu, când eram încă la Albeşti, a trebuit să facă operaţia de Basedow. Aceasta, cu greutăţile inerente, a avut loc la București. În timp ce era pe masa de operație – operaţie delicată și dificilă – s-a rugat Maicii Domnului aşa: „Maica Domnului, ajută-mă să scap cu bine şi îţi voi cânta toată viața”.
Cântase şi până aici, în cinstea Maicii Domnului, dar de atunci a cântat mereu, în Biserică, în casă, în pelerinaje şi mai târziu chiar şi în cântări, izvorâte din evlavia faţă de Fecioara Maria, care a ajutat-o şi ocrotit-o toată viaţa. Dar nu s-a mulţumit cu acestea, ci a îndemnat mereu şi pe credincioase şi mai ales coristele de la Biserica de Piatră, să aibă mare evlavie faţă de Maica Domnului. Şi pe cei care veneau la casa parohială, pentru probleme duhovniceşti, stând de vorbă cu ei, îi îndemna la credinţa în Dumnezeu, la rugăciune, post şi milostenie, la îndreptarea vieţii, fapt pentru care mulţi o aveau în dragostea lor.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu