Părintele Gheorghios Metallinos: „colaboratorii preotului paroh sunt de fapt şi de drept prezbitera şi copiii lui”

Cu aceste rînduri, scrise de părintele Gheorghios Metallinos, care este decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Atena, deschidem o nouă rubrică a blogului nostru. Ea se va chema slujirea preotesei văzută de preoţi şi va încerca să creioneze un profil al preotesei, din prisma celor care trăiesc zi de zi cu o preoteasă. Cu alte cuvinte, vom încerca să aflăm răspunsul la întrebarea: „Ce aşteaptă preotul de la preoteasa lui?” De aceea, îi rugăm pe toţi cei care sunt interesaţi de acest subiect să ne scrie părerea lor, chiar dacă vor dori ca numele să le rămînă necunoscut. Vă mulţumim.

"De colaboratorii preotului paroh ţin de fapt şi de drept şi prezbitera şi copiii lui. Persoanele familiei lui pot juca un rol important în viaţa parohiei, fireşte nu cu tendinţe de nepotism, ci de colaborare smerită. Chiar şi numai prezenţa lor lîngă preotul paroh poate fie să ajute lucrarea lui, fie să o distrugă.

Înainte de toate prezenţa prezbiterei. Dacă este credincioasă şi luminată va constitui o forţă importantă pentru lucrarea personală. Altminteri, va fi primul „scandal” al parohiei. La fel de scandaloasă va fi prezenţa ei şi cînd ar vrea să intervină în toate, fără să aibă calităţile corespunzătoare. Cuminţenia şi evlavia ei sunt lucrurile de care are nevoie parohia. Cînd are şi harisme concrete, poate să le dezvolte cu smerenie şi cu blîndeţe. Nu ştiu de ce, atunci cînd mă refer la rolul prezbiterei, îmi vine neîncetat în minte prezenţa Maicii Domnului în Biserica veche. În tăcerea ei inspirată, Maica Domnului era lumina credincioşilor şi mîndria lor. Dacă avem în vedere că soţiile sfinţilor, ca aceea a Sfîntului Grigorie al Nyssei (Theosevia), au înaintat de la viaţa căsătorită la o viaţă de feciorie şi au slujit Biserica în calitate de diaconiţe, înţelegem şi care ar putea fi misiunea prezbiterei din parohie.

Copiii clericului sînt modelele celorlalţi tineri. Cunoscuta expresie „copil de popă” arată cîte greutăţi sînt în acest spaţiu. De multe ori preotul paroh trebuie să lupte cu greutăţile propriului său spaţiu familial, „duşmanii omului fiind casnicii lui” (Mt: 10 -36). Şi atunci credincioşii au nevoie de multă înţelegere ca să poată depăşi astfel de provocări".

Fragmente din cartea Parohia. Hristos în mijlocul nostru de părintele Gheorghios Metallinos, Traducere p. prof. Ioan I. Ică, Deisis, Sibiu, 2004

Slujirea unei preotese: doamna Argentina Galeriu

"E o mare datorie ca soţia preotului să-i fie alături în muncă, în gând şi în rugăciune."

Doamna preoteasă Argentina Galeriu

Slujirea unei preotese: doamna Argentina Galeriu


Cu ocazia unei aniversări a Părintelui Constantin Galeriu, doamna preoteasă ne împărtăşeşte amintiri şi evocări din viaţa şi slujirea dânsei ca preoteasă. O slujire grea, cu bune şi cu rele, cu multă jertfă.
Povestindu-i Maicii Siluana, care l-a cunoscut îndeaproape pe Părintele Galeriu, despre faptul că în acest interviu Doamna preoteasă îşi cere iertare creştinilor pentru că uneori, încercând să îl menajeze pe Părintele, era poate mai puţin primitoare cu ei, Maica a spus: "Noi suntem cei care îi cerem iertare!".

Natalia

Vezi şi:
Slujirea unei preotese: doamna Argentina Galeriu (2)

Pravila bisericească despre preoteasă

În slujirea pe care o îndeplineşte o preoteasă este necesară şi cunoaşterea legilor şi canoanelor bisericeşti privitoare la aceasta. Iată un astfel de fragment din Pravila bisericească:

PREOTEASA
1625. -Preoteasa este sotia legitima a preotului din prima, lui si a ei, casatorie, inainte de hirotonia in ipodiacon. Ea nu trebuie sa fi avut vreodata legatura cu alt barbat, (VI ce. 26; Sf. Vasile 27) ci trebuie sa fi fost fecioara. "Sa nu-si ia de sotie o curva sau spurcata, nici femeie lasata de baibat, caci ei sunt sfinti pentru Dumnezeu" (Lev. 21, 7). "Ea trebuie sa aiba o natura morala (Ap. 18) serioasa, modesta, (I Tim. 3, II) infranata si evlavioasa (Const. Ap. 1, 8-10). Incat sunt amandoi un trup, amandoi au aceleasi obligatii morale. Femeia este o parte a barbatului si din el luata si alcatuita si din aceasta pricina Dumnezeu, aproape in toate locurile din Sf. Scriptura, se adreseaza mai intai barbatului ca cel dintai zidit, fiindca sunt doi intr-un singur trup si impreuna cu barbatul se intelege si femeia". - Sf. Ciprian D.

1626. -"Voind noi ca toate sa se faca spre zidirea Bisericii am hotarat sa punem ordine in viata preotilor de la Bisericile ocupate de barbari. Astfel, daca ei socotesc ca pot calca dumnezeiescul canon (Ap. 5) care dispune a nu-si lasa propria sa sotie sub cuvant de evlavie si a face mai mult decat li s-a poruncit si din aceasta pricina se inteleg cu sotiile lor ca sa se retina de la impreunarea trupeasca (legitima). Hotaram (daca au facut aceasta fagaduinta) sa nu mai traiasca nicidecum impreuna cu ele (in aceeasi casa), ca prin aceasta sa se dea dovada de implinirea fagaduintelor lor. Si aceasta am facut-o, nu pentru altceva decat o iconomisire pentru socotinta lor mica de suflet si pentru moravurile lor straine (de adevarata intelegere) si slabiciunea lor". -VI, 30 (V. Monahismul).

1627. -"Preotul de-i va face muierea lui preacurvie, acela sa se calugareasca intr-o manastire". -PBG, (V. Hirotonia).

1628. -"Preoteasa careia ii va muri preotul, de nu va putea sa se tie de curatia ei, de va vrea sa se marite neoprita sa fie". -ILT,75.

1629. -"Cel ce va sa fie preot, trebuie sa fie in viata curata si imbunatatita, asa sa se caute sa fie si femeia lui cinstita si auzita". -ILT, 84.

1630. -"De va curvi femeia unui om si se va vadi de fapte dovedite, unul ca acela in slujba preotiei nu va putea veni. Iar de se va hirotonisi cineva si dupa hirotonie femeia lui va curvi, atunci sa o lase, iar de va vrea sa se afle cu dansa acela nu poate sa aiba sau sa tina vreun dar preotesc". -ILT, 84.

1631. -"Iar de va fi preot si de va curvi preoteasa lui, poruncesc dumnezeiestii parinti, de-i va fi voia sa tina preotia, sa se desparta de dansa de tot. Iar de va vrea sa tina pe dansa ca mai inainte, atunci se desparte de randuiala preotiei in care se afla, pentru ca acea preoteasa a lui a curvit, daca s-a spurcat este spurcata, pentru aceea preotul ei, de se va amesteca cu ea se face tot un trup, de aceea si el se amesteca intru spurcaciunea celuilalt si este spurcat. Drept aceea nu mai poate veni Sa fie intru slujba Bisericii". - ILT, 84 .

Magazinul 12 Praznice din Sankt Petersburg

În noiembrie 2007 s-a deschis primul magazin de îmbrăcăminte pentru femeile ortodoxe la Sankt Petersburg. Magazinul preotesei Nadezhda Belkova doreşte să creeze vestimentaţie potrivită pentru preotese şi pentru femeile creştine. Magazinul se numeşte 12 Praznice, după numărul celor mai importante sărbători ortodoxe din timpul unui an. Acesta face parte din OOO Aksamit, un magazin foarte mare, în care se comercializează diferite accesorii pentru biserici şi preoţi.

“Ideea de a deschide un asemenea magazin ne-a venit atunci cînd am auzit că preoţii au întrebat la magazinele de obiecte bisericeşti cînd vor începe să vîndă îmbrăcăminte pentru soţiile lor" a mărturisit matuşka Nadezhda, care este şi directorul general al noului magazin. Aceasta a mai spus că în noul magazin se vor găsi fuste lungi, bluze şi eşarfe modeste, dar elegante; în nici un caz nu se vor găsi pantaloni. Îmbrăcămintea va acoperi o arie variată de culori şi de stiluri, începînd de la roz şi ajungînd la negru, fără culori puternice sau stiluri "deschise". Preţul pentru fuste variază între 700 ruble (28$) şi 1500 ruble (61$). Ele sînt confecţionate din diferite materiale, dar pentru cele de iarnă se foloseşte lîna.


SursE: Anuar de Obiecte Bisericeşti, Ortodox Market 2009
The Sankt Petersburg Times

Parintele Staniloae: 'Sotia mea se roaga mai mult decat mine'

"Doamna Maria, sotia Parintelui Staniloae, era o femeie deosebita. Poate ca pe langa rugaciunea Parintelui Staniloae, lucrul care a contat cel mai mult a fost rugaciunea doamnei Maria, care era o postitoare si o femeie de evlavie profunda. Era o femeie care se ruga foarte mult, care l-a ajutat foarte mult pe Parintele profesor, care se ocupa de toate problemele administrative ale casei, pentru ca dansul sa se dedice scrisului. Dansul se destepta la orele cinci dimineata si pana la orele noua -zece scria. Dupa aceea, primea foarte multe vizite, incat era impresionant cum putea un om care scrie atat de mult sa primeasca atatea vizite in chilioara dansului, acolo, pe strada Cernica 6.
Eu va spun acest lucru pentru ca la Proscomidie, de fiecare data cand pomenesc pe Parintele Dumitru Staniloae pomenesc si pe preoteasa Maria. E foarte important sa se stie acest lucru pentru ca atat in viata preotului, cat si in viata profesorului si teologului, conteaza foarte mult daca familia il ajuta sau nu il ajuta, daca este o familie de rugaciune sau nu este, daca sotia este sau nu o persoana a rugaciunii. In cazul Parintelui Staniloae, chiar dansul spunea "sotia mea se roaga mai mult decat mine". Iar ea raspundea: "Zice Dumitru asa, dar dansul si cand scrie, se roaga". Era intre ei o comuniune spirituala foarte profunda, intarita de rugaciune".

Sursa: "Parintele Dumitru Staniloae in constiinta contemporanilor
Marturii, evocari, amintiri - Marturia unui discipol - PF Daniel"

A consemnat
Preoteasa Adina-Maria

Gânduri în Joia Mare

Am auzit zilele acestea din nou cuvintele Evangheliilor:

După ce le-a spălat picioarele şi Şi-a luat hainele, S-a aşezat iar la masă şi le-a zis: Înţelegeţi ce v-am făcut Eu? Voi Mă numiţi pe Mine: Învăţătorul şi Domnul, şi bine ziceţi, căci sunt. Deci dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul, v-am spălat vouă picioarele, şi voi sunteţi datori să ca să spălaţi picioarele unii altora; că v-am dat vouă pildă, ca, precum v-am făcut Eu vouă, să faceţi şi voi. Adevărat, zic vouă: Nu este sluga mai mare decât stăpânul său, nici solul mai mare decât cel ce l-a trimis pe el. Când ştiţi acestea, fericiţi sunteţi dacă le veţi face.

(Ioan 13, 12-17)

Dacă cineva vrea să fie întâiul, să fie cel din urmă dintre toţi şi slujitor al tuturor.

(Luca 9, 35)

Regii neamurilor domnesc peste ele şi se numesc binefăcători. Dar între voi să nu fie astfel, ci cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai tânăr, şi căpetenia ca acela care slujeşte. Căci cine este mai mare: cel care stă la masă, sau cel care slujeşte? Oare, nu cel ce stă la masă? Iar Eu, în mijlocul vostru, sunt ca unul ce slujeşte.

(Luca 22, 25-27)

Şi m-am dus cu gândul la cutremurătoarea poezie a lui Costache Ioanid:

Ştergarul

La Cina cea de Paşte, în camera de sus,
Înconjurat de-apostoli, S-a aşezat Iisus.
Se revărsă din sfeşnic o galbenă lumină
pe pâinile calde, pe mielul fără vină…
Era plăcut prilejul şi toate pregătite.
Dar, vai, uitase gazda o slugă a trimite,
un rob sau o copilă, ca, dup-a vremii lege,
cureaua de pe glezne pe rând să le-o dezlege,
să le aline talpa de colbul de pe drum.
Şi-acum cei doisprezece, sfielnici oarecum,
se întrebau în cuget: Cum vor şedea la rugă?
Sau cine îşi va pune ştergarul cel de slugă?
O, dar iată-i cum se-ncruntă, privind cu tulburare
când vasele cu apă, când praful pe picioare.
Şi Duhul îi întreabă, cu şoapta Lui uşoară:
- N-ai vrea să-ţi pui tu, Petre, ştergarul astă seară?
- Chiar eu?… Nu şade bine. - Eu doar sunt mai bătrân.
- Dar tu? Tu cel mai tânăr? - Eu stau lângă Stăpân…
- Dar tu? întreabă Duhul acuma pe Andrei.
- Chiar eu?… Sunt cel din urmă la Domnul între ei?
- Dar tu cel ce ţii punga? - Eu am făcut de-ajuns.
Am cumpărat merinde. Şi mielul l-am străpuns…
- Tu, Toma, nu vrei oare să fii tu cel ce spală?
- Sunt trist. Se luptă-n mine o umbră de-ndoială…
- Dar tu, Matei? Tu, Filip? Dar tu, Tadeu? Dar tu…?
Şi-n fiecare cuget răspunsul a fost: Nu.
Atunci, lăsându-Şi brâul şi haina-ntr-un ungher,
S-a ridicat Stăpânul cel coborât din cer
Şi-a-nfăşurat ştergarul, S-a aplecat uşor
Să-şi spele ucenicii, ca rob al tuturor!

De-atunci pe apa vremii, atâţia ani s-au dus.
Şi-acum a câta oară? - Se-aşează iar Iisus
Prin Duhul Sfânt să-ntrebe pe cei ce-L înconjoară:
- N-ai vrea să-ţi pui tu, Gheorghe, ştergarul astă seară?…
Tu, soră Mărioara? Tu, Radu? Tu, Mihai?…
Frumos va fi odată acolo sus în Rai!
Dar azi sunt mii de-amaruri. Necazul greu se curmă.
Nu vrei, în lumea asta, să fii tu cel din urmă?
E bun un vas de cinste, dar trebuie şi-un ciob!
Nu vrei să fii tu, frate, al fraţilor tăi rob?
Sunt răni neîngrijite, sunt mucuri ce se sting,
Batiste-n care lacrimi în taină se preling,
Sunt văduve bolnave, bătrâni fără putere,
Sunt oameni singuratici, lipsiţi de mângâiere,
Sunt prunci rămaşi acasă, cu-o mamă în spital,
Sunt suferinzi ce-aşteaptă al Cerului semnal.
Se cere osteneală si jertfă uneori.
Şi nopţi de priveghere şi iarăşi muncă-n zori.
Nu mânui Cuvântul, când harul nu ţi-e dat,
Cât mătura şi acul şi rufa de spălat,
Cât cratiţa, toporul şi roata la fântână,
Ciocanu-n tabla casei şi-n gard la vreo bătrână.
Să stai de veghe noaptea la câte-un căpătâi,
Să-ntorci cu greu bolnavul, să rabzi şi să mângâi;
Să-l scoţi apoi la soare şi să-i alini amarul.
Nu vrei cu Mine, frate, să-ţi înfăşori ştergarul?
- Chiar eu?… Nu şade bine. Eu doar sunt mai bătrân.
- Chiar eu?… Eu sunt prea tânăr. Eu stau lângă Stăpân…
- Chiar eu?… Eu nu am vreme. Eu am făcut de-ajuns.
- Chiar eu? - Chiar eu? Se-aude acelaşi trist răspuns.
Atunci, lăsând să-I cadă cununa Lui şi haina,
Iubirea fără margini trăindu-şi iarăşi taina,
Încet - a câta oară? – S-a ridicat Iisus
Şi, plin de-atâtea gânduri, ştergarul iar şi-a pus.
Aşa cum o mlădiţă se-apleacă lângă trunchi,
Stăpânul omenirii Se-apleacă în genunchi.
La jugul fără slavă Iisus din nou Se-njugă!
El, Împăratul Vieţii, din nou e rob şi slugă!
Veniţi, leproşi ai lumii, murdari de-ai ei ţărână!
Iisus vă spală astăzi cu propria Sa mână!
Veniţi, voi ce-n păcate nădejdea vi se frânge!
Iisus vă spală astăzi cu propriul Său sânge!…
*
Voi, fraţi, goniţi mândria, visările şi somnul!
Luaţi cu drag ştergarul alăturea de Domnul!
Şi nu uitaţi pe cale, orice lucrare-i bună,
Dar cine ia ştergarul, acela ia cunună!


Cât de real! De multe ori refuzăm şi noi ştergarul, părându-ni-se că trebuie ca alţii să ne slujească nouă, chiar şi în lucrurile cele mai simple: avem cel mai adesea pretenţia ca ceilalţi să ne salute mai întâi, să ne respecte, să ne vorbească frumos, să ne dea prioritate în diferite situaţii etc. etc…
Cât de departe suntem atunci de cuvintele Domnului: „Dacă cineva vrea să fie întâiul, să fie cel din urmă dintre toţi şi slujitor al tuturor“!

Preoteasa Natalia

Împreună lucrători cu Dumnezeu

„nici cel ce sădeşte nu e ceva, nici cel ce udă, ci numai Dumnezeu care face să crească. Cel care sădeşte şi cel care udă sunt una şi fiecare îşi va lua plata după osteneala sa. Căci noi împreună-lucrători cu Dumnezeu suntem.”

(I Corinteni 3, 7-9)

M-am regăsit mereu în aceste cuvinte şi cred că este un lucru pe care trebuie să îl avem mereu în minte în slujirea noastră: nu noi facem ceva bun, ci Dumnezeu lucrează prin noi.
Am trecut de-a lungul slujirii în parohie prin situaţii în care mi-am spus: Dacă noi vom face lucrurile aşa cum trebuie, şi oamenii se vor schimba! Nu este deloc aşa. În schimbarea unui om există 2 factori esenţiali: lucrarea lui Dumnezeu şi libertatea omului. Poţi să faci lucrurile „perfect”, ca să zic aşa, dacă Dumnezeu nu „face să crească”, cum zice Sfântul Apostol Pavel, sau dacă omul nu vrea să primească, nu rodeşte nimic.
Astfel, pentru a avea o slujire cu folos, trebuie să rămânem mereu „conectaţi” la Cel care „face să crească”. Doar El deschide inima omului, îi dă întâmplări în viaţă care îl pot sensibiliza sau lumina, îi poate lua vălul de pe ochi. Fără El noi nu putem face nimic, degeaba semănăm, degeaba udăm, degeaba ne ostenim. Dacă însă Îl punem pe El înainte, în tot ceea ce facem, se întâmplă minuni, iese apă din piatră seacă. Lucrarea este grea, însă dacă ne oferim pe noi înşine lui Dumnezeu, pentru ca El să fie Cel care lucrează prin noi, le facem pe toate cu bucurie şi nădejde.

Preoteasa Natalia

modele de reverende pentru preoţi la Athos Collection

Dragele mele surori întru slujire,

Vreau să vă prezint modele de reverende preoţeşti de la firma Athos Collection din Iaşi.
Nu o fac pentru a promova această firmă, ci pur şi simplu din dorinţa de a vă ajuta şi de a vă fi de folos cu această informaţie. Este primăvară şi se apropie Învierea Domnului nostru Iisus Hristos. Poate aveţi nevoie să cumpăraţi o nouă reverendă pentru părintele vostru, aşa cum este cazul meu :)

Eu am mai cumpărat reverende şi rase de aici. Şi au rezistat bine în timp, atît în ceea ce priveşte calitatea materialului, cît şi în ceea ce priveşte culoarea.
Dacă luaţi măsurile bine, comanda se poate face pe internet sau prin telefon.

O zi cu pace şi bucurie!
preoteasa Eufemia

reverendă - model grecesc

rasa pentru modelul grecesc

reverendă - model românesc

vesta pentru modelul românesc



Sursa fotografii: AthosCollection