SursA FotO: orthphoto.net
Se cuvine să ţinem minte întotdeauna şi să înţelegem: cîntarea bisericească este o rugăciune şi cîntarea rugăciunilor trebuie să se facă cu evlavie, pentru însufleţirea spre rugăciune a celor aflaţi în biserică. Nu sunt îngăduite intonările şi cîntatul doar pentru îndulcirea auzului şi care, prin conţinut sau prin modul de execuţie, nu îndeamnă la rugăciune, precum şi dacă sunt necorespunzătoare slujbei respective sau evenimentului celebrat de Biserică, zilei sau canonului bisericesc. De asemenea, comportamentul cîntăreţilor trebuie să fie cucernic şi potrivit înaltei chemări a cîntăreţilor bisericeşti, care îşi unesc vocile lor cu vocile îngerilor.
Grija pentru aceste lucruri stă în sarcina conducătorilor corului şi a preotului care săvîrşeşte dumnezeiasca slujbă, ale cărui indicaţii trebuie îndeplinite întocmai.
SursA: Sfîntul Ioan Maximovici, Arhiepiscopul Bisericii Ruse din exil, Făcătorul de minuni a toată lumea – Predici şi îndrumări duhovniceşti, Traducere Elena Dulgheru, Editura Sophia, Bucureşti, 2001, p. 275
Grija pentru aceste lucruri stă în sarcina conducătorilor corului şi a preotului care săvîrşeşte dumnezeiasca slujbă, ale cărui indicaţii trebuie îndeplinite întocmai.
SursA: Sfîntul Ioan Maximovici, Arhiepiscopul Bisericii Ruse din exil, Făcătorul de minuni a toată lumea – Predici şi îndrumări duhovniceşti, Traducere Elena Dulgheru, Editura Sophia, Bucureşti, 2001, p. 275
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu