SursA FotO: orthphoto.net24 decembrie 1951
Amintim şi clarificăm clerului şi păstoriţilor că scoaterea sfeşnicului în mijlocul bisericii în Ajunul praznicelor Naşterii lui Hristos şi al Botezului Domnului, după Vecernie, care este, de obicei, unită cu Liturghia Sfîntului Vasile cel Mare, semnifică venirea pe pămînt şi sălăşluirea printre oameni a Luminii celei Adevărate, a Soarelui Dreptăţii, cel vestit de stea, a Cărui Lumină a luminat oamenii (Troparul Naşterii Domnului şi Condacul Sfintei Cruci). În acest sens, însăşi sfeşnicul, închipuind tainic această Lumină Nevăzută, ascunsă sub trupul Dumnezeului-Om, este un fel de icoană şi nu este nevoie să îl aşezăm atunci în faţa altei icoane, ci trebuie să-l aşezăm în mijlocul bisericii şi, în faţa lui, să-L slăvim pe Hristos.
SursA: Sfîntul Ioan Maximovici, Arhiepiscopul Bisericii Ruse din exil, Făcătorul de minuni a toată lumea – Predici şi îndrumări duhovniceşti, Traducere Elena Dulgheru, Editura Sophia, Bucureşti, 2001, p. 270
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu