"Preoteasa ocupă un rol important în hirotonirea soţului ei. Mai întâi de toate, ea trebuie să consimtă în scris că este şi dorinţa ei ca soţul ei să fie hirotonit. (...)
În ceea ce mă priveşte, am o amintire vie a hirotonirii soţului meu. În acea zi specială, visul soţului meu urma să se împlinească. Părinţii noştri, fraţii, surorile şi prietenii erau toţi acolo. Îmi aduc aminte cum îmi curgeau lacrimi din ochi în timp ce îl priveam pe soţul meu cum intră în altar. (...) Toţi credincioşii şi familiile noastre se rugau cu lacrimi în ochi pentru ca
soţul meu să fie vrednic să primească Harul lui Dumnezeu.(...)Într-o clipă, biserica s-a umplut de strigătul: Axios! Axios! Axios! (Vrednic este!). Strigătul meu era şi el acolo, arătând aprobarea mea şi angajamentul faţă de Dumnezeu şi de soţul meu: eram acolo pentru a fi parte din slujirea lui. În veşmintele noi, aurii, soţul meu arăta ca un înger. Nu voi uita niciodată acel moment, şi îl voi preţui până în ultima clipă a vieţii mele.
După hirotonie, preotul poate oferi Sfânta Împărtăşanie. Îmi amintesc bucuria şi binecuvântarea pe care le-am resimţit primind Sfânta Împărtăşanie din mâinile soţului meu, atunci când el împărtăşea pentru prima dată. Dumnezeu m-a învrednicit cu invitaţia de a fi soţie de preot. Ce binecuvântare! Numai femeile care trec prin această experienţă pot înţelege sentimentul deosebit şi împlinirea.
(...) Este cu totul adevărat că preoteasa este „parte din reverenda preotului”, ca să parafrazăm o zicală grecească. De acum înainte, începe dificila călătorie duhovnicească. Preotul şi preoteasa trebuie să fie pregătiţi să se sprijine reciproc şi să meargă mână în mână de-a lungul cărării înguste, avândul pe Sfântul Duh ca îndrumător.
Athanasia Papademetriou - "Presbytera" The Life, Mission, and Service of the Priest's Wife, traducere de pzb.N.
8 comentarii:
Foarte frumos spuse toate aici..Eu imi amintesc cand, in ultimul an de seminar, prietenul meu a tinut o predica la Man. Radu Voda, era hramul seminarului..cand l-am vazut imbracat in vesminte m-a cuprins o emotie deosebita, nu se poate descrie in cuvinte, bucurie dar parca si teama, teama de a nu fi vrednica de aceasta chemare..Daca eu m-am simtit asa in momentul unei simple predici atunci trairea de atunci, din momentul hirotonirii si apoi toata viata trebuie sa fie una deosebita..Doamne ajuta!
Traducând textul mi-am adus şi eu aminte de acele momente. Pentru mine Cununia noastră şi Hirotonia părintelui meu au fost egale din punct de vedere al intensităţii emoţionale. Pe scurt, am plâns aproape în continuu la amândouă :). La prima de bucurie, la a doua de greutatea responsabilităţii...
Prima dintre fotografii apartine arhivei personale si e de la hirotonirea parintelui dvs? L-am remarcat pe Ips Laurentiu...
In cazul nostru a fost un eveniment ce ne-a luat prin surprindere (parintele a fost anuntat cu 3 zile inainte ca va fi hirotonit) si a venit insotit de adevarate minuni simtite pe pielea noastra, cu Ips Iustinian Chira (pe care cand il intalnesc mi se infioara trupul de emotie, ca si cand o putere cereasca mi-ar sufla in ceafa racoarea binecuvantarii)...
Fotografia este din arhvia personală, dar nu este de la hirotonirea părintelui meu (care a fost hirotonit in 2004, adică înainte de venirea IPS Laurenţiu). Înaltul este şi cel care a introdus la noi angajamentul semnat şi de preoteasă (asta se întâmplă în poza respectivă).
Mă bucur de minunile care stau la baza intrării voastre în slujire, Domnul să vă dea toate cele bune spre mântuirea voastră şi a enoriaşilor voştri!
Indraznesc sa va impartasesc si bucuria mea, trairile ce imi sunt greu de descris datorita intensitatii, frumusetii acelor momente. Peste doar 2 zile se implineste o saptamana de cand sotul meu a fost hirotonit. Suntem din judetul Iasi, aici la noi in Moldova, hirotonirea se face in mijlocul comunitatii pe care urmeaza sa o pastoreasca. Momente unice, emotii de nedescris, un amalgam de bucurie, tristete, teama, speranta. Bucuria pt ca am ajuns sa traim aceste momente, tristete pt ca mama sotului meu diagosticata cu cancer de doua saptamani era pe patul spitalului, teama pt ca suntem doi tineri fara prea multa experienta de viata ce pasesc in mijlocul unei comunitati foarte sarace, putin reticente in al primi pe noul parinte, insa plini de speranta si incredere in Dumnezeu ca tot ce ne este dat este pentru ca putem duce, nimic nu este peste puterile nostre... fie voia Lui, nu deznadajduim.
Indraznesc sa va impartasesc si bucuria mea, trairile ce imi sunt greu de descris datorita intensitatii, frumusetii acelor momente. Peste doar 2 zile se implineste o saptamana de cand sotul meu a fost hirotonit. Suntem din judetul Iasi, aici la noi in Moldova, hirotonirea se face in mijlocul comunitatii pe care urmeaza sa o pastoreasca. Momente unice, emotii de nedescris, un amalgam de bucurie, tristete, teama, speranta. Bucuria pt ca am ajuns sa traim aceste momente, tristete pt ca mama sotului meu diagosticata cu cancer de doua saptamani era pe patul spitalului, teama pt ca suntem doi tineri fara prea multa experienta de viata ce pasesc in mijlocul unei comunitati foarte sarace, putin reticente in al primi pe noul parinte, insa plini de speranta si incredere in Dumnezeu ca tot ce ne este dat este pentru ca putem duce, nimic nu este peste puterile nostre... fie voia Lui, nu deznadajduim.
Va rugam sa promovati site-ul nostru. Detalii aici: http://codexalimentarius.info/?page_id=263
Multumim, Ioana, pentru impreuna-partasie a Tainei Hirotonirii. Fie ca Sfinta Treime sa va ajute pe aceasta cale a slujirii!
Trimiteți un comentariu