Erau destui oameni bogati prin satele comunei. Mama lui cauta sa-i mai sugereze cateodata:
- Mama draga, uite, fata aia ar fi buna!.
Ma rog, cauta sa-l convinga, in dorinta de a-l avea langa ei, facandu-se preot in sat sau intr-un sat de alaturi. El le-a raspuns asa:
- Nu, eu cu ea vreau sa ma casatoresc. Daca dumneavoastra nu sunteti de acord, atunci sa stiti ca nu ma mai casatoresc deloc. Merg la manastire sau raman asa, necasatorit.
Au fost unele discutii de felul asta.
Era acolo, in fata casei lor, un fel de piata. Imprejur locuiau numai rude. Una dintre ele avea o casa cu cerdac, ca un fel de etaj. Cand am iesit eu, vezi Doamne, mireasa, ca sa merg la Biserica, atunci a fost mare rumoare, caci ma vedea pentru prima data tot satul, si eu eram aleasa lui. Tocmai incepuse razboiul. Era 27 august. Nemtii intrasera in Polonia. Rudele mele nu au putut sa vina de la Bucuresti sau din Ardeal. Numai parintii mei au fost la nunta. Nici fratele meu nu a putut veni, caci era militar. Nas ne-a fost parintele Ion Barbulescu care era de loc tot din Ganesti (tatal sau era preot in sat, si el ne-a cununat). A slujit pana pe la 90 de ani la biserica Sf. Silvestru.
Nunta a tinut ca la tara, doua zile. Ne mutam dintr-o curte in alta. A jucat si parintele putin, nu mult. Imediat dupa nunta am plecat la Bucuresti. La inceput am stat cu chirie undeva.
(Eugenia Stoicescu)
A consemnat: Andreea-Tatiana
Vedeţi şi: Biografia Părintelui Iulian Stoicescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu