„Port cu mine pacea, bucuriile, cunoștințele și recunoștința din tot ce am trăit zilele acestea împreună”. Întâlnirea preoteselor la Mannheim

 Statutul de preoteasă este unul plin de provocări, care cel mai adesea nu sunt înțelese decât de cele care se află în această slujire. De aceea, întâlnirile între preotese sunt surse extraordinare de întărire pe Cale, infuzii de putere, nădejde și curaj. Așa a fost și întâlnirea preoteselor din Arhiepiscopia Germaniei, Austriei și Luxemburgului care a avut loc în Germania, la Mannheim, în 8-10 noiembrie 2024 și i-a avut invitați speciali pe părintele arhidiacon Sorin Mihalache și soția lui, Georgiana. Pe lângă bucuria comuniunii cu alte preotese, în întâlnirile regionale participantele se bucură și de împărtășirea provocărilor și soluțiilor specifice aceluiași spațiu cultural, în cazul acesta cel german.

 

Bucuria (re)întâlnirii

Clopoțelul de adunare a fost stabilit pentru vineri seara. Cu multă emoție, preotesele s-au adunat la biserica ortodoxă din Mannheim, având parte de găzduirea plină de ospitalitate a doamnei preotese Claudia Podașcă, a mamei acesteia, doamna preoteasă Maria, precum și a părintelui Cristian Podașcă, parohul bisericii.

Extrem de importantă a fost și atenția acordată întâlnirii de către cei doi ierarhi ai arhiepiscopiei, Înaltpreasfințitul Serafim și Preasfințitul Sofian. Cuvintele lor pline de prețuire, adresate în deschiderea evenimentului, au fost primite cu recunoștință. ÎPS Serafim a reamintit cuvântul părintelui mitropolit Teofan al Moldovei de anul trecut: preoteasa este cea care, slujind 100% lui Dumnezeu, poate sluji simultan și 100% familiei, și 100% serviciului. PS Sofian a pus la inima celor prezente exemplul Sfintei Gorgonia, despre care fratele ei, Sf. Grigorie de Nazianz, spunea că slujea în familie de parcă nu ar fi avut vreun răgaz pentru rugăciune; și se ruga de parcă ar fi uitat cu totul de grijile lumii.

În continuare, cei doi invitați speciali ai întâlnirii, părintele arhidiacon Sorin Mihalache și soția lui, Georgiana, au organizat o sesiune de prezentare în care participantele și-au exprimat și așteptările, alegând subiectele puse la dispoziție pentru atelierul de a doua zi.

 

Pași spre o viață mai atentă

Ziua principală de lucru, desfășurată la un centru de conferințe, a venit cu workshopul „O viață mai atentă”. După fiecare sesiune de lucru în grupuri, cei doi invitați au oferit îndrumări esențiale pentru sporirea atenției și trăirea unei vieți conștiente în scopul slujirii aproapelui. Iată câteva idei care au fost reținute ca marcante în feedbackurile finale:

·           Asertivitatea înseamnă să fii autentic, să ai puterea de a refuza, chiar dacă asta te scade în ochii celuilalt, să fii sincer și deschis, să recunoști ceea ce gândești.

·           Reziliența înseamnă a rezista indiferent de intemperii. Este conduita creștinului care are nădejde în Dumnezeu. Este cea care stă în spatele marilor biografii și al marilor realizări.

·           Dacă nu ești asertiv, nu poți fi rezilient. Dacă nu poți niciodată să refuzi, nu vei putea duce sarcinile cu adevărat importante.

·           Plusul este cruce +. Iar plusul fără verticală este minus -.

·           Omul este prosocial, interacțiunea cu ceilalți oameni îl crește, îl întărește. Omul este făcut să fie îmbrățișare, iar gestul îmbrățișării are multiple efecte terapeutice.

·           E necesar să învățăm cultura pauzei. 3 minute de pauză (în care te poți ruga, respira și detașa de ritmul alert) au un impact puternic asupra eficienței următoarelor 30 de minute de lucru.

·           „A răbda fără tulburare cele ce vin asupra noastră – naște blândețea” (Filocalia 8, Calist și Ignatie). Răbdarea virtuoasă este cea fără tulburare. Dacă e cu tulburare, e doar o amânare a exploziei.

·           Dorința de control este un mare dușman al omului și este generatoare a stresului, care ne îmbolnăvește.

·           Omul în viață are câteva figuri de atașament, de unde primește sprijin și se încarcă. În copilărie, principala figură de atașament este în general mama, iar pentru un adult poate fi soțul/soția, prietenii, părinții. Să nu uităm însă că figuri de atașament pot fi și Domnul, Maica Domnului, sfinții și părintele duhovnic. Astfel noi putem să ne întărim în greutăți fără să depindem de ajutorul omenesc. Să nu uităm că, pentru a ne dărui, avem nevoie să ne încărcăm și noi rezervorul personal, care nu este sursă inepuizabilă. Singurul Izvor veșnic este Domnul. Doar conectându-ne la El putem fi izvoare de folos pentru cei din jurul nostru.

·           „Orice faci, să iei aminte la starea lăuntrică. Pentru că starea lăuntrică e de patru ori mai importantă decât ceea ce faci.” (Ava Dorotei)

·           Oboseala este dușmanul nr. 1 pentru luciditate, rugăciune, dragoste, discernământ. Studiile arată că nesomnul este modificator de comportament și ne face mai egoiști. Odihna se face fie prin somn, fie activ, prin activități odihnitoare. Dar nu prin divertisment, care nu odihnește, ci doar distrează.

·           Oamenii se schimbă în 10-15 ani din momentul în care se apucă de lucru. Deci educația se face cu multă răbdare și perseverență. Pentru copii, intervalele de educație se stabilesc pe 10 ani; societatea virusează zilnic mesajele noastre, de aceea avem nevoie de mult timp pentru a reuși să le transmitem valorile.

·           Progresul în viața duhovnicească presupune mai multe aspecte: încordare și nevoință, vulnerabilitate, jertfă, odihnă și echilibru, dorință și uimire, sărbătorire.

·           Psalmul 22 – efect terapeutic pentru creșterea nădejdii, eliberarea din povara grijilor care ne blochează creșterea duhovnicească.

 

Discuțiile pe grupuri au fost prilej de împărtășire a problemelor și provocărilor, dar și de întărire, pentru că ascultarea și suportul celorlalți ne fac mai puternici.

Spiritul de comuniune a continuat și în timpul plimbării de vizitare a orașului, într-un scurt traseu care a vizat Turnul de Apă (simbol al orașului), Universitatea din Mannheim (una din cele mai mari clădiri baroce din Europa, situată într-un palat impunător, având 450 de încăperi) și Conservatorul, unde Mozart a fost respins în 1777.

Ziua s-a încheiat cu ultima sesiune, urmată de concluzii și feedbackurile finale.

 

Comuniunea deplină în Liturghie

Ultima zi a adus comuniunea deplină în Dumnezeiasca Liturghie. Aceasta a fost oficiată de Preasfințitul Sofian împreună cu un sobor de preoți în frumoasa biserică ortodoxă din Mannheim, împodobită atât cu o pictură impresionantă, cât și cu slujitori jertfitori și o comunitate râvnitoare. Răspunsurile la strană au fost date de doamnele preotese gazdă împreună cu câțiva tineri din ATORG.

Daruri de prețuire au fost oferite părintelui diacon Sorin Mihalache și soției sale, precum și celor care s-au ocupat cu multă dăruire de găzduirea evenimentului.

După prânz, drumurile au început să se îndrepte către casă, către întoarcerea în comunitățile parohiale. Greul și nostalgia despărțirii au fost depășite însă de bucuria întâlnirii, de foloasele și inspirația primită, de întărirea prieteniilor și de nădejdea în Domnul și în suportul reciproc.

 

Ecouri în inimi

·           „Îmi dați putere și încredere că împreună vom reuși să facem ceva frumos și să ne sprijinim reciproc. Fiecare poate oferi și poate primi ceva.”

·           „Ajunsă deja acasă, port cu mine pacea, bucuriile, cunoștințele și recunoștința din tot ce am trăit zilele acestea împreună.”

·           „Sunt recunoscătoare tuturor din inimă pentru bunătatea voastră, care ne-a încălzit și luminat sufletele! A meritat tot efortul!”

·           „Am fost pentru prima dată la o întâlnire cu voi și vă mulțumesc din toată inima pentru darurile neprețuite pe care mi le-ați oferit! Am cunoscut OAMENI care sunt, prin natura lor, LUMINOȘI, CALZI, alinători de suflete prin simpla prezență, cu o energie care îmi pare inepuizabilă și am înțeles exact ce îi susține, ce îi mobilizează și de unde își încarcă  bateriile.”

·           „Mi-ați umplut inima de  multă bucurie, dragoste si de recunoștință! Vă mulțumesc din tot sufletul ca mi-ați oferit onoarea să vă cunosc și să  petrecem câteva zile minunate împreună.”

·           „Vă mulțumesc pentru dragostea și căldura pe care am primit-o zilele acestea.  Această întâlnire e o adevărată încărcare emoțională, care îmi dă putere să duc cu bucurie binecuvântarea de a fi preoteasă. Vă aduc recunoștință fiecăreia în parte pentru deschidere și împărtășirile voastre. Comunitatea noastră ,,Maria  Stăniloae" are un rol important în viața mea,  simt că fac parte dintr-o familie mare și frumoasă.”

·           „Vă mulțumesc tuturor, pentru că am simțit că ați avut inima deschisă și ați împărtășit fiecare crâmpeie din viața voastră emoțională si spirituală, crâmpeie care ne-au îmbogățit prin comuniune. Vă doresc să puneți în practică ceea ce v-ați propus la workshop și să rămâneți perseverente și atunci când vă va fi greu!”

·           „Slavă lui Dumnezeu! M-am bucurat mult că am putut să petrecem acest timp de calitate împreună! Nu am realizat cât de dor mi-a fost să vă revăd! Căldura acestei întâlniri o voi pune la suflet!”

·           „Pentru mine această întâlnire a fost ziditoare şi revigorantă, într-un moment în care aveam mare nevoie de căldură şi împărtășire. Poveștile de viață ale fiecăreia dintre voi mă fascinează şi îmi dau puterea să continui...”

·           „Mulțumesc pentru această doză de dragoste și putere ce am simțit că am primit-o de la fiecare dintre voi! Să ne ajute Domnul pe toate să punem în lucrare ceea ce ne-am propus!”

 

Întâlnirea preoteselor de la Mannheim a fost organizată de Grupul de Preotese „Maria Stăniloae”. Acesta a luat ființă în 2022, este coordonat de doamna preoteasă Adina Gilla din Tübingen și își propune să organizeze întâlniri pentru doamnele preotese din Arhiepiscopia Germaniei, Austriei și Luxemburgului, dar și a familiilor lor, având ca obiective formarea continuă, comuniunea și sprijinul reciproc, spre folosul comunităților în care slujesc.

A consemnat Natalia Corlean

Articol publicat pe Doxologia.ro.

 

Preoteasa, o viață de dăruire asumată #secventetrinitas

 

 

 

Grupul de preotese „Maria Stăniloae” din reportajul de mai sus s-a reunit la Zell am See în perioada 17-19 noiembrie 2023. Acest eveniment organizat cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Serafim, Mitropolitul Germaniei, Europei Centrale și de Nord, sub genericul  „O călătorie în culisele vieții emoționale” a constituit prima întrunire în format fizic a preoteselor din Grupul „Maria Stăniloae“, la care au participat peste 50 de preotese şi părinţi slujitori.

Detalii și imagini, aici.

File de jurnal de la Întâlnirea Grupului Internațional de Preotese „Sfânta Nona” – Roma 2023

În perioada 1-4 septembrie 2023 am avut marea bucurie să fiu prezentă la Întâlnirea Grupului Internațional de Preotese „Sfânta Nona” ce s-a desfășurat în Italia. Aceasta a fost a doua ediție și a fost organizată de Episcopia Ortodoxă Română a Italiei, cu binecuvântarea PS Siluan. Au participat aproximativ 150 de preotese din România, Italia, Republica San Marino, Germania, Spania, Portugalia, Franța, Olanda, Belgia, Irlanda, Austria și Canada.

Într-un fel, în Germania (unde a avut loc prima ediție a Întâlnirii), prin inițiativa curajoasă a doamnei preotese Cristina Benga, s-a născut un proiect comunitar binevenit și necesar. Din când în când, preotese ortodoxe din mai multe țări se întâlnesc într-un cadru aparte, pentru un schimb de experiență. 

În fapt, schimbul de experiență este punctul de reper al acestor întâlniri, care, în mare parte, vizează realitatea parohiilor ortodoxe românești în diaspora, a rolului preotului slujitor și implicit, al preotesei. O realitate care se traduce de multe ori, așa cum s-a evidențiat și la actuala întâlnire, printr-un efort foarte mare de a adapta și a transpune în viața parohiei din diaspora temeiurile învățăturii noastre ortodoxe, întregul bagaj cultural și în același timp, de a răspunde multor și diferitelor exigențe pe care le presupune trăirea într-un context diferit ca etnie și confesiune. 

Doamnele preotese nu au un statut anume în spațiul occidental, după cum a subliniat și PS Siluan, episcopul Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, întrucât nu există această tradiție. Rolul lor este aici unul de susținere și de ajutor în parohii, un rol care ține de grija pentru educație, pentru lucrarea socială. PS Siluan a accentuat temeinicia credinței în viața doamnelor preotese, credința lucrătoare în familiile lor, în parohiile în care sunt stabilite, și în raportul cu ceilalți, în societățile în care se găsesc.

Bucuria de a sluji aproapelui, tema aleasă în acest an, este un îndemn la deschidere, cunoaștere, comunicare, comuniune, ajutor, înțelegere, răbdare. 

Cele două întâlniri, prin obiectivele lor, prin problematicile ridicate, și mai ales prin dorința de a expune într-un cadru toate aceste aspecte, exprimă o exigență izvorâtă din dorința de cunoaștere și nevoia de experiență împărtășită.  Nu întâmplător, întâlnirile o au ca patroană pe Sfânta Nona, al cărei temei în viață a fost iubirea pentru Hristos, pentru copiii ei și pentru cei din jur. Adică, tot ceea ce se împlinește – mult sau puțin – de către fiecare, acolo unde este, înseamnă o dăruire cu iubire, liberă, fără presiune, după cum aprecia maica Maria, stareța mânăstirii Adormirea Maicii Domnului din Roma, invitată la actualul Congres. Maica a evidențiat importanța trăirii cuvântului lui Dumnezeu, indiferent de spațiul în care ești chemat să slujești Bisericii.

Această întâlnire a preoteselor de la Castel Gandolfo și Roma are toate valențele unui proiect comunitar. Grija, atenția și ajutorul îndreptate spre cei care calcă pragul bisericilor unde se află fiecare și în comunitatea din care face parte. Și poate acest proiect nu ar fi existat, dacă el nu se impunea cu precădere la nivel de experiență sau căutare de soluții în întâmpinarea multor realități și provocări pe care le întâmpină soțiile de preot, în special cele din afara țării. 

Organizarea acestei întâlniri, cu o dăruire și o răbdare extraordinară a grupului de doamne preotese de la Roma, Monte Compatri – Pantano și Torino în a răspunde la fiecare gând, sugestie sau întrebare venite din partea participantelor, până la conținutul și mesajul acestei întâlniri, a demonstrat din plin capacitatea de  implicare și responsabilitate, lucru care a creat nu doar admirație, dar mai ales inspirație, pentru toate doamnele preotese, în a întreprinde și alte frumoase inițiative. 

Timpul scurt nu a permis, din păcate, să se facă auzită lucrarea misionară a fiecărei preotese participante în parte, lucru important (unele aspecte au fost dezvăluite la atelierele organizate), care ar fi însemnat un plus al acestei întâlniri din punct de vedere al experienței dobândite de fiecare. 

Duminica femeilor mironosițe dovedește că, inițiativa, curajul si responsabilitatea sunt aspecte ale vieții creștine de zi cu zi, pe care și femeile și le pot asuma, acolo unde se cere și este nevoie. În proiectul inițiat de grupul preoteselor se regăsesc inițiativa, curajul și asumarea.

Înainte să ajung la Roma, nu am realizat dimensiunea acestei întâlniri, și nici importanța ei din punct de vedere comunitar. Tot ceea ce am auzit și am ascultat în acele zile a fost o surpriză extrem de plăcută. Schimbul de experiență și dialogul creat, comuniunea, căldura, și empatia sunt cele mai importante lucruri care m-am îmbogățit și cred ne-au îmbogățit pe toate.

Întâlnirea de la Castel Gandolfo, conferințele, atelierele de lucru atât de instructive, participarea la Sfânta Liturghie la sediul de la Roma al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, și de ce nu, momentele minunate de cunoaștere (agapele împreună, excursia prin cetatea eternă) au scos în evidență faptul că grupul preoteselor „Sfânta Nona” este un grup al bucuriei și al mărturisirii credinței în Hristos în lucrarea cotidiană, indiferent unde se întâmplă aceasta – într-un oraș, într-un colț de țară, într-un sat sau într-o comunitate departe de țară. 

Soții, mame, cu îndatoriri de lucru și serviciu din cele mai diferite, purtând adânc dorul de Țară și casă în suflet, preotesele din Occident se împart între diferitele îndatoriri și responsabilități, se adaptează din mers (cu multe dificultăți, adeseori) la realități noi și transmit că nu pot exista granițe sau obstacole în trăirea în duhul evangheliei lui Hristos, ci doar iubire și dăruire.  

Preoteasa Violeta Popescu, 

Parohia Sfântul Apostol Ioan Iacob din Arcore, Italia  

Publiat pe Doxologia.ro

 

Pr. Ioan Bădiliță: Ce a însemnat preoteasa în viața mea

„Acum o lună sau două, Alina, soția mea, m-a întrebat de ce nu scriu ceva despre preoteasă. I-am răspuns că au scris alții atât de frumos, mai ales Juliana, soția părintelui Schmemann, încât nu prea mai ai ce să adaugi. Cu toate acestea, dac-ar fi să aștern câteva gânduri umile despre ce a însemnat preoteasa în viața mea, aș începe cu un cuvânt din evanghelie: „Te voi urma oriunde vei merge” (Matei 8:19).

În 2009, am dat examenul de capacitate preoțească, pe care l-am luat, cu mila Domnului, primul. Puteam să aleg, așadar, orice parohie voiam. Pusesem ochii pe un cătun pitoresc, aflat undeva după Târgu Frumos, dar în momentul repartizării nu mai era disponibil, din motive administrative. Astfel încât, am ales Satu-Nou – Fântânele, un sat extrem de sărac, foarte departe de Iași, fără casă parohială, fără acte de proprietate, și o biserică în construcție. M-am uitat în ochii Alinei și am întrebat-o. „Ce facem?” Deși nu i-am făgăduit vreodată că viața cu mine va fi roz, și că vom trăi boierește într-o parohie, mi-a zis: „Mergem acolo unde crezi tu că e bine”. După ce am fost hirotonit diacon, ne-am dus amândoi să vedem mai bine satul. Ne cumpărasem o mașină, pentru că nu aveam altă metodă de acces, cu excepția a două sau trei autobuze pe zi, pline la refuz. După zece kilometri de mers pe un drum absolut impracticabil, ne-am privit în ochi cu un strop de amar și am înțeles că vom investi mulți bani în reparația mașinii. Am pregătit terenul pentru ziua instalării, iar la întoarcere l-am luat cu noi pe polițistul din comună, care s-a mirat de curajul nostru, întrucât, după spusele lui, în Satu-Nou are foarte multe dosare penale. M-am uitat la Alina prin oglinda retrovizoare, să-i văd reacția. Însă era senină. Aproape că i-am citit gândul pe chip: „Te voi urma oriunde vei merge”. Nu voi înșira acum toate experiențele noastre în cei opt ani de slujire la Fântânele. Voi mai scrie, probabil, o carte. Dar ceea ce am reușit să construim împreună acolo, va rămâne pe veșnicie în inima noastră. Îmi amintesc că au existat săptămâni întergi când nu aveam bani decât pentru pâine și cartofi. Nici la nunta vărului meu nu ne-am dus, fiindcă nu aveam cu ce. Și acum cred că e supărat pe mine. În ciuda tuturor lipsurilor, eram foarte fericiți. Ne bucuram de orice lucru mărunt, de fiecare dimineață. Ne bucuram de via din fața casei, de soba care ne ținea cald la spate, de fântâna cu apă proaspătă, de oamenii frumoși pe care i-am adunat în jurul nostru, de tanti Anica – sfânta noastră vecină –, de numărul mare de copii care veneau să ne colinde, dându-le aproape toți banii făcuți cu ajunul Crăciunului. Nicioată nu mi-a spus că regretă. Niciodată nu mi-a reproșat că nu am luat o parohie mai bună. Niciodată nu s-a plâns că e prea departe, că am rămas cu mașina blocați în zăpadă pe când era în burtică cu Dimitrie, că e glod, că fac la liturghie doar 20 de lei, că nu are și ea o haină mai scumpă. Niciodată. Iar această dragoste necondiționată a Alinei pentru mine m-a determinat să slujesc mereu cu emoție și cu dragoste înflăcărată, fapt care a stârnit atât admirația enoriașilor, cât și dorința lor de a veni mai des la biserică, de a ne cunoaște și de a ne sprijini să ridicăm biserica și casa parohială. De aceea cred că deviza noastră a fost mereu: ai căzut de șapte ori, te ridici de opt.

Cineva a spus că în spatele unui preot bun stă o preoteasă destoinică.

Iar eu spun: Nu! Niciodată în spate. Ci alături. Piept lângă piept, inimă lângă inimă, obraz lângă obraz. Îmbrățișare totală. Asumare. Fără regrete.

„Te voi urma oriunde vei merge”.”

Pr. Ioan Bădiliță

Idei de activități în parohie

Foto: parohia-tuebingen.de

 

Idei de activități împărtășite cu mult drag de doamna preoteasă Adina Gilla:

 Activitățile pe care noi le săvârșim in parohie

• - Duminica: predica pt copii. După Tatăl nostru copiii ies afară și ne adunăm cu ei în cortul copiiilor unde ori părintele, ori eu, ori un absolvent de teologie (care participă regulat la activitățile școlii parohiale) le explică copiiilor predica pe înțelesul lor. Astfel părinții pot asculta în liniște predica și copiii sunt bucuroși că participă cu alți copii și înțeleg și ei despre ce este vorba. Acasă fac schimb de păreri cu părinții (unii😉)
• - Șezători în perioada de iarnă (am cumpărat și un razboi de țesut vechi din România și ne adunam în jurul lui, fiecare cu lucrul ei, eu citindu-le ceva)
• - Ateliere de creație: copiii pregătesc acum de exemplu lucrușoare pt târgul de Crăciun pe care îl facem în fiecare prima duminică din Decembrie, la biserică. Din fondurile strânse jumăte se dăruiesc celor nevoiași iar jumătate din sumă este alocată excursiilor cu copiii parohiei, ei având voie să-și exprime opțiunile
• - Școala românească: unde avem lecții de gramatică a limbii române, lecții de religie și istorie a poporului roman. Adesea acestea le organizam online pt a participa copiii și care stau mai departe
• - Serbări de Crăciun, hram sau alte sărbători
• - Excursii la parcuri de distracții, muzee, castele, mănăstiri în apropiere, mitropolie
• - Întâlniri cu tema “Întreabă-l pe parintele” din când in când, rămânem după slujba și părintele stă la dispoziția copiiilor. Fiecare poate să adreseze ce întrebare dorește.

Activități cu părinții

• - Ateliere cu Maica Sofronia pe marginea diferitelor teme
• - In fiecare a treia duminica din lună: Școala Părinților. După Sf Liturghie parintele se întâlnește cu părintii prezentându-le și discutand despre diferite aspecte ale consolidării relațiilor in familie, ghidându-se după materiale didactice de specialitate dar și folosindu-se de experiența de la spovedaniile multor familii. El poartă multe conversații (chiar terapie de cuplu) cu părinții împreună, după spovedanie. Îi preia adesea pe părinți de la catehezele pt botez si mulți dintre ei rămân apoi aproape de Biserica. Copiii sunt împărțiți și ei pe grupe de vârstă și facem și cu ei un anumit program
• - Excursii, ieșiri la iarba verde unde parintii sunt implicați la pregătiri
• -  Concerte de colinde unde și părinții cânta alături de copii, având colinda părinților

Activități pt doamnele și domnișoarele din parohie

• - Întâlniri de suflet cu diferite teme, doar între noi femeile😉
• - “Plimbare și cultură”, facem o mică drumeție, câteodată și doar o plimbare prin pădurea de lângă biserica și povestim ce am mai citit
• - După-amieze de literatura unde citim toate aceeași carte și discutam pe marginea ei, sau fiecare vine cu o propunere de carte și o prezintă
• - Am invitat și o doamna cosmeticiana din România și am organizat un sfârșit de saptamana cu masaj și un pic de cosmetica atât a feței cât și a sufletelor, discutand despre frumusețea interioară și cea exterioara
• - Pelerinaje doar cu femeile, de ex la mănăstirea românească din Elveția
• - După-amieze la o ceașca de ceai și la taifas la mine acasă sau in grădina bisericii
• - Mici prezentări despre femei însemnate  
• - Vizite împreună la concerte sau diferite expoziții
• - Organizarea de agape
• - Întâlniri cu “gospodinele vesele” unde vorbim despre hrana sănătoasă și hrană tradiționala (învățam cu ex cum se face borșul…) având invitata o doamna nutriționist
• - Grup pe Whatapp doar pt femei unde in fiecare saptamana încercam sa ne ocupam de o tematica. Fiecare poate sa posteze pe marginea acelei tematici, însă nu mai mult de 2-3 materiale pe zi pentru a le putea acorda atenția cuvenita.  
• - cerc biblic (săptămânal, in fiecare miercuri seara, la biserica( dar îl transmitem și online pt cine dorește sa intre de acasă)  și seri filocalice ( o data pe luna, ultima miercuri din lună) pentru cei mici și mari, doamne și domni, începători și avansați

Alte activități

• - Sf Maslu (în prima zi de vineri din lună) după care este o mică seară duhovnicească. Părintele stă la dispoziția credincioșilor răspunzând întrebărilor lor sau îi provoacă el la discuții pe o anumită temă. Adeseori sunt impulsuri din textele de la Sf Apostoli sau Evangheliile de la Sf Maslu.
• - Pelerinaje: regulat cu grupuri mici la Mănăstirea Essex, in Israel, Grecia și România cu grupuri mai mari și doar cu parohia pentru a se consolida relațiile între credincioși
• - Seminarii (atât online cât și în direct) de creștere duhovniceasca și de vindecare a rănilor trecutului cu măicuțele de la Centrul de Consiliere și Formare Sf Arhangheli din Iași

Adina Gilla (Tübingen, Germania)

Familia preotului între mit și realitate - Preoteasa Cristina Benga

Întâlnirea a avut loc joi, 10 noiembrie 2022,
și a fost organizată de Episcopia Ortodoxă Română a Italiei.

Sfaturi și îndrumări utile pentru preotese - aparitie 2021

 Volumul este alcătuit de doamna preoteasă Liliana Lupu și este adresat în principal preoteselor de pe tărâmurile americane, însă este foarte de folos și pentru cele din întreaga lume.

Drepturile de autor aparțin Episcopiei Ortodoxe Române din America, însă cartea poate fi descărcată pentru folos personal de pe site-ul episcopiei, aici:

https://roea.org/files/Sfaturi-Hints-Preotese/Sfaturi-pentru-Preotese-final-ROM.pdf

Filme de văzut în parohie - listă în lucru

Acest subiect tratat pe grupul nostru de preotese a avut parte de mult interes. Așa că m-am gândit să pun recomandările doamnelor preotese și aici, ca să fie disponibile atât preoteselor care nu sunt în grup, cât și altor persoane interesate.

Am ales doar filmele pe care le-am parcurs personal sau la care am avut câteva cuvinte argumentative de la o altă preoteasă.

 

A HIDDEN LIFE (2019)

 

Câteva citate-cheie:

„Mai bine să suferi o nedreptate, decât să faci o nedreptate.”

„— Uite hârtia asta. Semneaz-o și vei fi liber.

– Dar eu sunt liber.”

„Am acest sentiment în mine, că nu pot să fac ceea ce cred că e greșit.”

 

PĂREREA MEA: Extrem de profund, necesită un public aparte. Durează 3 ore și se derulează cumva cu încetinitorul, e nevoie de o aplecare spre discursul filosofic pentru a-l putea urmări.

PUBLIC: Îl văd potrivit mai degrabă pentru adulți intelectuali. Pentru alte categorii de vârstă și preocupări cred că e plictisitor. (Natalia)

 

SINOPSIS:

 „Inspirat din fapte reale, A Hidden Life este povestea unui erou care nu e comemorat, Franz Jagerstatter, un bărbat care a refuzat, în cel de-Al Doilea Război Mondial, să lupte pentru nazişti. Băiat de la ţară din Austria, Jagerstatter este pus în faţa perspectivei de a fi executat, şi numai iubirea lui neclintită pentru soţia lui, Fani, şi pentru copiii săi îi mai dă putere.

Personajul real a refuzat să jure credinţă lui Hitler. În august 1943, a fost executat pentru sfidare în garajul închisorii Brandenburg din Berlin. Scrisorile sale către soţia sa Franziska (Fani) au fost editate de către Erna Putz şi publicate în engleză de Orbis Books.”

   ++++++++++++++++++++++++++++++++++

THE SOCIAL DILEMMA - DILEMA SOCIALĂ

 

UNDE: Netflix
PĂREREA MEA: L-am văzut cu grupul de tineri, a fost de impact. Am avut o serie de discuții ulterioare - despre ce i-a impresionat în sens negativ. Apoi am alcătuit o listă cu plusuri și minusuri în folosirea rețelelor de socializare.
La final, au vrut să ia și niște hotărâri care să le scadă gradul de dependență (să verifice care aplicație le consumă cel mai mult timp, să reducă timpul, să dezinstaleze aplicațiile total nefolositoare etc.)
PUBLIC: tineri și adulți

(Natalia)

„The Social Dilemma” oferă o lumină asupra modului în care companiile de tehnologie influențează alegerile naționale, „urmăresc” miliarde de oameni de pe internet pentru a le oferi reclame direcționate și pentru a veni cu funcții care stimulează dependența.

 Trailer:

 

   ++++++++++++++++++++++++++++++++++

 DISCURSUL REGELUI (2010)

Trailer:

 

PĂREREA MEA: Noi l-am văzut cu tinerii la o seară de film urmată de discuții despre depășirea neputințelor, despre muncă și efort etc, dar și despre contextul istoric și partea de documentare a filmului.

PUBLIC: adolescenți, tineri, adulți. (Natalia)

O poveste bazata pe fapte reale despre un monarh britanic, respectiv George al VI-lea (interpretat aici de Colin Firth, care a si castigat primul sau oscar cu acest rol) ce are un handicap de vorbire si care urmeaza in acest sens diverse tratamente ineficiente, prescrise de diversi logopezi.

„Filmul lui Tom Hooper spune o poveste impresionanta si putin cunoscuta, dar succesul lui nu se datoreaza faptului ca e o drama istorica plasata in familia regala a Angliei interbelice, ci universalitatii ei. In balbaiala regelui George al VI-lea fiecare spectator isi regaseste propria teama, ca si imboldul de a o invinge. Filmul a avut 12 nominalizari la Oscar.” (Iulia Blaga)

   ++++++++++++++++++++++++++++++++++

 

LA VITA E BELLA (1997) 

 

Foarte frumos! Fără a fi explicit creștin, e un film care promovează valorile unei vieți frumoase, punând în atenție și absurdul dictaturilor, libertatea interioară, jertfa...
Bonus: extrem de amuzant. L-am văzut și cu copii de gimnaziu, și cu liceeni+studenți.
(Natalia)

 

   ++++++++++++++++++++++++++++++++++

BARACA - THE SHACK (2017)

Foarte, foarte interesant. Necesită NEAPĂRAT discuții ulterioare, care să lămurească de ce apare Sfânta Treime întrupată etc. Dar dincolo de acest aspect, este o perspectivă extrem de profundă și autentică despre relația cu Dumnezeu, adesea distorsionată de relația deficitară cu părinții noștri, despre iertare, despre incredibila dragoste a Domnului față de noi.
Aș zice că e mai degrabă pentru adulți, dar cred că merge vizionat și cu adolescenți mai maturi și mai profunzi.
(Natalia)

„Pelicula ne duce în călătoria spirituală înălțătoare a unui tată. După ce a suferit o tragedie în familie, Mack Phillips se afundă într-o depresie profundă, determinându-l să pună la îndoială convingerile sale cele mai intime. În timp ce se confruntă cu o criză a credinței, el primește o scrisoare misterioasă, îndemnându-l să meargă la o baraca abandonată în adâncul pustiului Oregon. În ciuda îndoielilor sale, Mack călătorește către baracă și întâlnește un trio enigmatic de străini, condus de o femeie pe nume Papa. Prin această întâlnire, Mack descoperă adevăruri importante care vor transforma înțelegerea tragediei sale și îi vor schimba viața pentru totdeauna. Călătoria spirituală a lui Mack reprezintă o reîntoarcere către sine, o retransformare în care integrarea traumei îi reconfigurează și reactualizează întreaga existență.”

 UNDE: Netflix
Sau, momentan, filmul e accesibil și pe YouTube, cu subtitrare în română.

 ++++++++++++++++++++++++++++++++++

MIRACOL ÎN CELULA 7

Nu știu pentru ce vârstă să îl recomand (poate cele care l-ați văzut mă puteți ajuta cu păreri la comentarii). E un film curat, dar care ridică emoțiile la cote înalte. Pentru mine a fost un film extrem de dureros, nu cred că am plâns vreodată atât de mult la un film. Mi s-a părut extrem de dureroasă răutatea gratuită față de un om fără apărare.
M-am regăsit în recenzia de mai jos, făcută de Daniela Bojinca aici.

„Știți sintagma aia cu am plâns de m-am umflat? Ei bine nu am plâns de m-am umflat. Dar am plâns aproape din primele minute ale filmului, până la sfârșit, de m-a luat cu dureri de cap. E un film care doare. Doare pentru că iți atinge toate corzile sensibile din corp. Îți răscolește fiecare emoție. Și plângi de fericire. Și plângi de tristețe. Și te cucerește cu toate astea.
Filmul Miracol în celula 7 spune povestea lui Memo și a fiicei sale, Ova. Memo este un tată care suferă de dizabilități intelectuale, însă asta nu-l împiedică cu nimic să-i poarte fiicei lui o iubire aparte și să creeze o relație specială între ei doi. Viața lor era fericită împreună. Însă fericirea lor e destrămată cu o lovitură de ciocan în momentul în care Memo este condamnat pentru o crimă pe care nu a comis-o.
Însă frumusețea relației dintre tată și fiică, Memo și Ova, se intensifică. Și-ți umple obrajii de lacrimi și sufletul de suspine.
Mie mi-a plăcut. Cred că e unul dintre cele mai frumoase filme pe care le-am văzut, cu o poveste plină de emoție și cadre absolut minunate. Totul m-a cucerit. De la tehnica de filmare, până la lumini și montaj.”

UNDE: Netflix
Sau, momentan, filmul e accesibil și pe YouTube, dar cu subtitrare doar înengleză.

 +++++++++++++++++++++++++++++++

MINUNEA – MUCIZE (2015)

 

Film turcesc bazat pe fapte reale.

Trimis departe de familie într-un sat de munte, profesorul Mahir ajută sătenii să ridice o școală, deschizându-le tuturor calea speranței. Un caz deosebit este cel al unei persoane cu deficiențe.

PĂREREA MEA: Drăguț ca film de văzut în timpul liber, curat, dar cel puțin pe mine nu mă inspiră pentru o vizionare de grup serioasă, cu dezbateri ulterioare. (Natalia)