Întregul interviu în română:
- “Să fii căsătorită cu un preot este cu siguranţă o exersare a sacrificiului” (1)
- „Să fii căsătorită cu un preot este cu siguranţă o exersare a sacrificiului” (2)
- „Să fii căsătorită cu un preot este cu siguranţă o exersare a sacrificiului” (3)
Gândul meu cel mai puternic a fost: “Mulţumesc Domnului că sunt acasă”
M-am născut într-o familie romano-catolică şi am fost botezată de copil. Când eram la liceu, părinţii meu au devenit tot mai nemulţumiţi de Biserica catolică şi au început să meargă la biserica episcopală (protestantă). Ei erau fericiţi acolo şi eu mergeam pentru că nu aveam altă alegere. Când am mers la colegiu, eram încă la biserica episcopală. Mi-am cunoscut viitorul soţ (povestea lui e mai interesantă), care m-a convins că am făcut o mare greşeală părăsind Biserica catolică. Am început atunci să frecventăm împreună o mică biserică catolică, dar slujba era groaznică. Mi-e greu să-ţi descriu, deoarece mă gândesc că nu ai idee despre contextul general. În America, biserica catolică s-a împotmolit, în mare, în cultura anilor 1960, iar liturghia care rezultă atunci când sunt folosite chitări este urâtă! Obişnuiam să zic că durerea participării la liturghie avea să mă scape de ani de purgatoriu!
M-am transferat la alt colegiu şi, între timp, viitorul meu soţ a început să corespondeze cu un profesor şi soţia lui, care s-au mutat în alt stat. Erau în căutarea unei biserici catolice conservatoare şi nu găsiseră nici una. În schimb, au găsit Biserica ortodoxă. Pe parcursul următorilor ani, a cercetat şi el Biserica ortodoxă, dar simţea că nu putea pur şi simplu “să devină” grec sau rus. După terminarea studiilor, a fost la o mică biserică din Birmingham, Alabama, care face parte din Biserica Ortodoxă din America (OCA). Atunci şi-a dat seama că vrea să devină ortodox. Am vizitat biserica cu el câteva săptămâni mai târziu, când am mers să-l văd. Nu am fost chiar convinsă. Privesc în urmă acum şi sunt uimită de prostia mea! Abia săptămâna următoare, când m-am întors acasă, fiind la biserica episcopală (nu mai puteam să suport liturghia catolică modernă), am realizat că Biserica episcopală era goală spiritual. Liturghia era moartă. Văzusem “lucrul pe bune” săptămâna trecută în Alabama şi abia acum realizam.
Câte familii ortodoxe sunt în parohia voastră? Şi cum primeşte preotul salariul pentru a-şi susţine familia (de la stat, de la comunitate sau trebuie să aibă un serviciu)?
Oh, Doamne, nu sunt genul care umblă cu cifre! Ca şi familii, cred că vreo 30? Sunt probabil mai puţin de atât şi unele din “familiile” astea sunt de fapt o singură persoană.
Din moment ce nu există Biserici susţinute de stat în America, parohiile individuale sunt responsabile să-şi plătească preoţii. Evident, parohiile mai mari oferă un salariu mai mare şi mai multe beneficii. Noi câştigăm puţini bani, în jur de 900 dolari pe lună. Momentan, locuind într-o mică casă parohială, ne permitem să trăim din salarul Părintelui. E prima dată când se întâmplă acest lucru. Dacă ar trebui să ne mutăm, cheltuielile noastre ar creşte şi probabil Părintele ar trebui să-şi găsească de lucru. Din păcate, multe preotese din ţara asta trebuie să muncească pentru a-şi întreţine familiile şi nu pot sta acasă cu copiii lor. Aşa a fost şi pentru noi timp de 11 ani (inclusiv pe perioada seminarului).
Vă împărtăşiţi frecvent, tu şi copiii tăi?
Da, ne împărtăşim săptămânal, cu mici excepţii. Dacă sunt bolnavă şi nu am postit, bineînţeles că nu mă voi împărtăşi. Nu merg nici când sunt la menstruaţie.
Ştiu că nu e o practică universală, dar noi aşa am primit binecuvântare de la duhovnicul nostru să facem. Împărtăşania deasă este comună în SUA.
Preoţii ortodocşi americani au studii teologice pentru a practica?
Da, OCA are trei seminarii: Sfântul Tihon în Pennsylvania, Sfântul Vladimir în New York şi Sfântul Herman în Alaska. Seminarul grec este Sfânta Cruce în Massachusetts. Acestea patru sunt seminariile principale în ţară. Mai sunt câteva asociate cu ROCOR etc, dar nu ştiu prea multe despre ele, îmi pare rău. Vei observa că toate acestea sunt concentrate în Nord-Est, cu excepţia Sfântului Herman. Ar fi foarte util să avem un seminar în Sud sau Vest.
„Treaba ta, mai înainte de toate, este să-l sprijini”
Printre cititoarele blogului nostru sunt multe femei care urmează să se căsătorească cu un absolvent de teologie sau student. Vor să ştie mai multe despre ce înseamnă să fii preoteasă. Deci, în final, te rugăm, spune-ne ceva pentru ele: cum, după părerea ta, ar trebui să vadă şi să înţeleagă această slujire?
Să fii căsătorită cu un preot este cu siguranţă o exersare a sacrificiului. Probabil nu vei avea prea mulţi bani şi va trebui să fii în stare să ţii o casă simplă. Ar trebui să fii deschisă cu copiii. Vei avea un soţ cu o slujbă care nu se termină niciodată; va fi chemat la spital în timpul cinei. Treaba ta, mai înainte de toate, este să-l sprijini. Ai grijă de casă, de copii etc, pentru ca el să fie liber să poată fi preot pentru enoriaşii lui. Creşte-ţi copiii cu grijă (ar trebui să faci acest lucru oricum!) pentru că, fie că e drept sau nu, oamenii îi vor urmări de aproape. Ai grijă ce spui. Oamenii vor veni să îţi ceară sfat. Dacă nu e ceva ce e evident din domeniul tău, trimite-i la preot. Am avut oameni care m-au întrebat despre regulile postului etc. Nu ar trebui să dai sfaturi despre probleme spirituale. Fii smerită, ţine minte că nu faci parte din cler şi adu-le aminte, cu blândeţe, să-l întrebe pe duhovnicul lor. Oamenii acceptă asta uşor.
Pe de altă parte, deşi cu siguranţă vei face sacrificii de dragul parohiei, trebuie să nu uiţi să ai grijă de căsnicia ta. Din păcate, multe căsnicii din cler se destramă. Încurajează-ţi soţul să aibă o zi (sau măcar jumătate de zi) doar pentru familie, în fiecare săptămână. Încurajează-l să ia ce vacanţă poate lua. E preot, dar este şi om şi are aceleaşi nevoi ca orice alt om.
Dacă situaţia este tensionată în casă din cauza unui lucru care se întâmplă în parohie (se va întâmpla, crede-mă) pentru că oamenii îţi critică soţul sau orice altă problemă, fii sigură că discutaţi între voi şi nu ţineţi secrete. Încearcă să nu te plângi, ci să-l sprijini în tăcere. Dacă în parohie este agitaţie, atunci are nevoie de o casă liniştită mai mult ca niciodată.
Încă un lucru: am menţionat mai devreme despre creşterea corectă a copiilor pentru că vor fi urmăriţi de oameni. E adevărat, dar nu uita că sunt copii normali şi nu înzestraţi cu puteri angelice speciale! Să nu cazi în capcana de a aştepta perfecţiunea pentru că ţi-e frică de critică. Dă tot ce poţi şi oferă-le iubire şi înţelegere. Aşa cum tu nu te-ai simţi în largul tău având toate privirile aţintite asupra ta, la fel se vor simţi şi ei, şi vor avea nevoie de o mamă iertătoare la care să vină acasă.
Matuşka Anna, mulţumim pentru dragostea cu care ne-ai împărtăşit experienţa ta. Ai fost foarte răbdătoare cu noi şi ne-ai spus multe lucruri interesante; a fost o adevărată plăcere să vorbim cu tine!
Mulţumesc că mi-aţi oferit şansa să împărtăşesc o parte din experienţa mea ca preoteasă în SUA. Ştiu că experienţa mea e limitată şi ţara aceasta este atât de vastă – sper că nu am reprezentat greşit nimic pe parcursul interviului. Vă rog să mă iertaţi pentru neajunsuri. Ar trebui să fiu clară că în multe cazuri ofer sfaturi pe care nu le urmez mereu!
A fost o plăcere pentru noi, şi de asemenea foarte folositor, să aflăm multe lucruri despre experienţa ta ca şi ortodox în general în SUA, şi în special ca şi preoteasă. Poate acest interviu va duce la alte legături între preotese şi ne va învăţa să vedem că Ortodoxia e mai presus de naţionalitate. Sperăm să păstrăm legătura,în dragostea Domnului nostru, Iisus Hristos. Mulţumim din nou!
Interviu realizat de Preoteasa Natalia & Preoteasa Eufemia
Traducere de Alexandru Hulubaş, Ramona Tabrea, Alexandra Cojocariu (cl. a XII-a A) şi Cătălin Mariciuc (cl. a XI-a B)
de la Colegiul Tehnic „Al. I. Cuza” din Suceava,
de la Colegiul Tehnic „Al. I. Cuza” din Suceava,
Prin bunăvoinţa şi dragostea doamnei preotese Aura Mihoc
© Slujirea preotesei 2011
Interviul în limba engleză îl puteţi citi aici:
Doamne ajuta! Cand am citit acest interviu nu eram preoteasa si nu intelegeam ce vrea sa spuna matushka Anna referitor la acea zi\jumatate de zi libera pt familie, pe care ar tr sa/l incurajam pe parintele sot sa o ia...acum am inteles, uneori este greu si cu acea jumatate de zi pt ca apar tot felul de probleme de rezolvat, atat duhovnicesti cat si administrative.
RăspundețiȘtergere