Preoteasa Elena Streza: lucrarea pentru biserică

„ Corala se instalase în cafasul bisericii, spre care am construit o scră în spirală, care nu mai făcea zgomot când se suiau coristele acolo. Dirjorul Anton Muscă, fiind puțin bolnav, nu a putut să vină regulat la biserică și atunci a învățat pe preoteasa Elena să conducă Corala, la Sfânta Liturghie.

Astfel, încetul cu încetul, a învățat să conducă bine Corala. A condus-o cu însuflețire, cu evlavie și cu duh, până la plecarea din Târgu Mureș, la pensie. Între ea și coriste s-a stbilit o frăție duhovnicească, o relație deosebită. Aceste femei înfrumusețau slujba Sfintei Liturghii și nu primeau în schimb decât câteva prescuri, drept „anafură”. Apoi au învățat concerte de colinde, concert de Înviere, pe care-l cântau în noaptea Învierii. [...]

Văzând-o pe soția preotului conducând corala, în mijlocul credincioșilor, cu luminile aprinse, erau îmbărbătați toți la cântarea „Hristos a înviat!”, pe care o cânta toată mulțimea. [...]

Preoteasa Elena a ajutat mult, cu alte femei din Comitetul Parohial, la organizarea Pomului și darurilor de Crăciun pentru copiii care participau la catehizația din biserică. Acestora, cu bani acordați de Consiliul Parohial, li se pregăteau pachete cu daruri de Crăciun, la aproape 150-180 de copii.

După 1990, când s-a înființat Liga Tineretului Ortodox, sdeseori participa și dânsa la întâlnirile cu ei. Aceștia îi acordau o cinste deosebită, căci adeseori le vorbea și le da sfaturi ca o mamă. [...]

Am amintit că adeseori, fiind căutat la casa parohială și lipsind din motive obiective, preoteasa Elena stătea de vorbă cu cei veniți și încerca să le dea sfaturi pentru problemele lor. Astfel mulți au cunoscut-o și sub acest aspect. [...]

Parohia avea în administrație cimitirul parohial și capela mortuară. Adeseori, când familiile veneau să rezolve probleme cu locul de mormânt, cu formalitățile depunerii în capela mortuară, preoteasa Elena, în lipsa mea, le rezolva problemele. Adeseori eram căutat pentru depunerea morților în capelă și dacă nu eram eu sau omul de serviciu, preoteasa Elena se ducea la capela mortuară și o deschidea sau o închidea când plecau.

Adeseori, când lipsea îngrijitorul să tragă clopotele pentru morți, dacă nu eram eu, preoteasa Elena se ducea și trăgea ea clopotele, din care două erau electrificate și se trăgeau din biserică, numai prin spăsarea unui buton, astfel clopotele erau trase după rânduială, pentru morți. [...]

Și încă o lucrare a preotesei Elena pentru biserică. După trecerea anilor, la maturitate, părintele Arsenie i-a dat binecuvântarea să facă prescuri pentru Sfânta Liturghie. Avusesem două credincioase văduve, care făceau prescuri, dar acestea au murit și atunci preoteasa Elena s-a hotărât să facă ea prescuri, acum fiind și pensionată. Odată, când am fost la mănăstirea Sihăstria ne-am interesat de monahul care făcea prescuri; ne-am dus la dânsul și acesta a învățat-o cum să pregătească făina, aluatul și cum să facă prescuri, procurându-ne și un așa-zis „pistolnic”, bine sculptat, încât săse poată vedea pecetea IS.HS.Ni.Ka. Își începea acest lucru de vineri seara, cu rugăciunea cuvenită, iar sâmbătă dimineața lucra la facerea și coacerea prescurilor – cam 30 de bucăți, de o singură pecete – timp de aproape 2 ore. Duminica dimineața erau duse la biserică și puse în vânzarea credincioșilor. Totdeauna erau bine lucrate, cu pecetea vizibilă, frumoase la culoare și bune la gust.

De asemenea, preoteasa Elena pregătea cele cinci pâini pentru Litia, spre Sărbători (la Vecernie) și grâul, vinul și untdelemnul necesar. Și apoi tot în cinstrea Sfinților pregătea colive, lucru cam necunoscut la Târgu Mureș, închipuind chiar fața sfinților pe colivă și care era împărțită apoi credincioșilor prezenți. De la dânsa au învățat apoi și alte credincioase să aducă cele necesare pentru litie și au învățat cum să facă și colivă, fie la sărbători, fie pentru parastase pentru cei morți.”

(Pr. Nicolae Streza – „Femei biblice şi o preoteasă model” , Editura „Credinţa strămoşească”)