„Preoteasa Elena o fost și o bună gospodină. Cu toate că a trebuit să se ocupe de creșterea, îngrijirea și educația celor trei copii, precum și de serviciile sale (la Sibiu, la Banca Națională din Sighișoara, și apoi până la pensionarea pe motiv de boală la Banca Națională din Târgu Mureș [...]), ea s-a îngrijit de gospodăria casei noastre: de curățenie, de haine, de pregătirile pentru sărbători. Mai târziu, când am rămas singuri la Târgu Mureș, copiii căsătorindu-se, adeseori la masa noastră erau invitate unele studente la medicină și Lucia, fiica unui preot. (...) Toate aceste invitate la masa noastră apreciau aranjarea mesei, mâncarea, discuțiile ce le purtam și care se refereau totdeauna la viața duhovnicească, la personalitatea părintelui Arsenie Boca sau la Părintele Cleopa, sau la cărți de interes duhovnicesc. La aceste mese nu se vorbea de rău, nu se făceau glume proaste și altele de acest fel. [...]
[Preoteasa Elena] ținea casa curată, ordonată, de bun gust și fără lux. Casa era a unei familii preoțești. Tablourile erau sfințitele icoane ale Mântuitorului, Maicii Domnului, ale unor sfinți etc., în fața cărora se închina. În casa ei ardeau totdeauna două candele: una pentru vii și una pentru morți, mai ales când am fost la Târgu Mureș; și cu toate lipsurile din vremea regimului comunist de atunci, din casa noastră n-a lipsit niciodată untdelemnul necesar pentru candele, având convingerea că prin ele se lucrează la rugăciune și jertfă pentru vii și morți. Și deși nu era cu noi Proorocul Ilie, pe care-l va cânta într-un cântec, mai apoi, cum a fost acesta cu văduva din Sarepta Sidonului, Dumnezeu ne purta de grijă să ne procurăm untdelemnul necesar, pentru ca să ardă permanent candelele pe care le îngrijea personal. [...]
În grădina parohiei, atât la Albești, cât și la Târgu Mureș, știa să folosească sapa și grebla, și mătura.
Mai ales îi plăcea când se schimbau anotimpurile, fiind o iubitoare a naturii, creația lui Dumnezeu, despre care va scrie și o poezie.
Îi plăcea iarna, cu zăpada sa. Dar, la Târgu Mureș, îi plăcea să se scoale de dimineață și împreună, cu lopeți și mături, curățam zăpada din jurul casei parohiale, și erau cam 70 de metri, și apoi la biserică, unde plecam apoi, mai ales când ieșise la pensie, la sfintele slujbe. [...]
Cei care treceau prin fața casei parohiale s-au obișnuit să vadă totdeauna deschisă ușa casei parohiale, să o vadă pe preoteasa Elena, căreia îi dădeau binețe, și ea adeseori ieșea la portița străzii, discutând cu cei care treceau, mai ales vecinii de pe strada Mitropolit Andrei Șaguna, cum se numea strada pe care erau cele două biserici (de piatră și de lemn), cele două case parohiale și clădirea protopopiatului, numire obținută la cererea noastră către Primăria municipiului Târgu Mureș.”
(Pr. Nicolae Streza – „Femei biblice şi o preoteasă model” , Editura „Credinţa strămoşească”)
Dragele mele ce spuneti daca facem o rubrica pentru bucate de post?..as fi bucuroasa sa mai aflam lucruri noi (mai ales ca unele dintre noi, cel putin eu, suntem la inceput cu aceasta indeletnicire)de la persoane cu experienta.Numai bine!Doamne ajuta!
RăspundețiȘtergereE o idee buna, Andreea draga, o sa vorbesc si cu celelalte preotese. Pana atunci, daca iti este de vreun folos, eu am publicat mai multe retete de post aici:
RăspundețiȘtergerehttp://daruindveidobandi.blogspot.com/search/label/retete%20de%20post
Post binecuvantat, Doamne ajuta!
Eu cred ca daca cineva citeste asta:
RăspundețiȘtergere"adeseori la masa noastră erau invitate unele studente la medicină și Lucia, fiica unui preot, și ea preoteasă divorțată "
se poate sminti zdravan.Mie imi suna rau, foarte rau.Baticul, preumblarea sau nu prin magazine si curatenia in casa tind spre zero ca importanta in fata consemnarii acestui fapt.
Draga Mihaela,
RăspundețiȘtergereRecunosc ca initial am avut si eu o retinere in a pune acest pasaj, insa m-am gandit ca nu ar fi corect sa "tai" din biografie. Povestea nu este una ideala, ci o frantura din viata unei preotese, asa cum a fost ea, cu bune si rele. Si cred ca tocmai acesta este aspectul important, ca ne prezinta situatii reale si moduri de a reactiona in fata lor.
Nu in ultimul rand, am lasat acest paragraf in text deoarece consider ca ne arata ca nu trebuie sa ne pripim a judeca pe nimeni (cu atat mai mult cand nu cunoastem acea persoana). Ai dreptate cand spui ca "suna rau", dar de multe ori in viata ne lovim de astfel de situatii care "suna rau" si cred ca e bine fim pregatiti sa le abordam cu intelepciune, nu cu superficialitate.
Eu recomand oricarei femei aceasta carte "Femei biblice si o preoteasa model" (Pr. Nicolae Streza), iar unul din motivele pentru care o fac este si acela ca nu prezinta poveste idealizata, ci o viata, cu bucurii si suparari si, mai cu seama, cu multe incercari din care oricare dintre noi se poate folosi.
Doamne-ajuta, Mihaela, si post cu folos!
Draga mea intru Hristos,
RăspundețiȘtergerela ceea ce a spus Veronica as mai vrea sa adaug o vorba a unui parinte profesor de teologie de la Facultatea de Teologie din Sibiu, pe care il iubesc si il pretuiesc foarte mult. Acest parinte spunea ca "smintelile apartin doar oamenilor smintiti si celor imaturi din punct de vedere duhovnicesc". Nu se poate sa stergem cu un burete realitatea si sa coloram totul in roz. Exista si preoti si preotese divortati. Nu putem sa ascundem acest fapt si nici sa ii condamnam pe baza prejudecatilor. Putem doar sa ii ii iubim, sa ii respectam ca oameni care au primit harul preotiei si sa ii pomenim in rugaciuni.
Seara cu pace!
Asa este bineinteles.va urez si eu un post usor si un Paste binecuvantat, insa imi mentin parerea: atat timp cat undeva in inceputul site ului scria ceva de genul : sfaturi pentru o viitoare preoteasa si atat timp cat textele se vor un EXEMPLU pentru o preoteasa te astepti sa nu apara lucruri de nedorit chiar daca sunt reale si chiar daca traim cu ele.
RăspundețiȘtergereNu viata o asterneti aici dupa cate am inteles eu(care e grea, nu intotdeauna dusa pe cele mai placute lui Dumnezeu carari, stiu) ci voi asterneti aici un MODEL. Ei bine, un model este intotdeauna curatit de problemele celor care doar aspira spre el.Cel putin in ochii privitorului.