Pagini

vineri, 25 mai 2012

Familia preotului (2): greutatea slujirii necesită sprijinul familiei


http://farm1.static.flickr.com/47/126478985_b938ebc861.jpg
 b. Realităţile prezente confirmă întru totul justeţea tradiţiei răsăritene.
Dacă pentru creştini, în general, familia reprezintă "biserica de acasă" şi "icoana Bisericii", cu atât mai mult pentru preot. De la biserică preotul duce acasă harul sfinţitor, care întăreşte comuniunea familială, iar casa îi oferă, în schimb, locul tihnei şi al refacerii, după multele osteneli pe care le împlineşte în sfântul lăcaş sau pe la casele creştinilor. Nu de puţine ori, mai ales la oraşe, preotul se confruntă cu ostilităţi şi atitudini ireverenţioase ale unor enoriaşi certaţi cu buna-cuviinţă, manifestate prin cuvinte şi gesturi adesea obscene. Venit acasă, preotul găseşte în familie refugiul reconfortant, mângâierea şi înţelegerea unor fiinţe dragi, care îi amintesc de fiecare dată că nu e singur în misiunea lui pastorală, că-i sunt alături, că-l sprijină să ducă lupta mai departe. Om fiind, chiar fără ostilităţi din afară, preotul simte câteodată că-l lasă puterile, că-l stăpâneşte teama, că deznădejdea bate la uşa sufletului său. Alteori, este bântuit de gânduri, ispite şi tulburări, care îl cutremură şi-l descurajează. Nu trebuie uitat că slujitorii consacraţi sunt mai expuşi ispitelor decât credincioşii de rând, întrucât diavolii îi atacă mai des si mai violent, încercând în fel si chip să le compromită numele bun. Apoi, faptul că ei aud la Spovedanie fel de fel de păcate, unele inimaginabile, le creează un plus de tulburare şi vulnerabilitate, deodată cu acumularea unei încărcături negative, care le măreşte riscul ispitelor şi al propriilor căderi. Mai multe sunt valurile care tulbură sufletul preotului decât vânturile care frământă marea – mărturiseşte (şi atenţionează) Sfântul Ioan Gură de Aur. Toate acestea pot fi îndepărtate mult mai uşor cu sprijinul celor dragi din familie decât luptând de unul singur.  În acelaşi timp, în familie, nu numai soţia şi copiii învaţă de la preot atâtea lucruri bune şi frumoase, ci şi preotul, la rândul lui, învaţă mereu de la ei. Iată cum descrie savantul Si­mion Mehedinţi acest aspect: "Preotul, ca şi profesorul, nu doar creşte copii, ci el însuşi este educat de copii. A avea deci familie înseamnă să ai în casa ta o şcoală, pe care n-o pot înlocui niciodată relaţiile mai îndepărtate cu copiii al­tora."

Fragmente din Pr. Prof. Dr. Vasile Gordon, Cateheze pastorale pe intelesul tuturor, vol. 1

(va urma)

2 comentarii:

  1. This post and the previous one are very good. Father has told me many times that he would not have been able to survive some of the trials he has endured as a priest if it had not been for the support that I and the children give him. True, at their ages our children are more often distraction rather than support, but distraction can be good! Celibacy is a separate calling from that of the priesthood and it is not right for the West to force it on those who are not called to it.

    RăspundețiȘtergere
  2. Si eu cred ca este foarte bine ca parintele profesor a trasat o delimitare clara intre ortodoxie si catolicism. Adica, este impoibil sa fim una, de vreme ce ne-am despartit in 1054 (: E prea mult sa se spuna ca nu exista diferente intre noi. Ele exista chiar si in cadrul subiectului preotie (catolicii sustin celibatul preotilor).
    De asemenea, mai sint multe delimitari intre noi in ceea ce priveste
    1. invatatura Sfintei Treimi (erezia catolica despre filioque);
    2. harul este o lucrare si o energie creata si separata de Dumnezeu - alta invatatura gresita combatuta de Sf. Grigorie Palama;
    3. diferente despre Biserica (a. eclesiologia euharistica - Biserica Romei e considerata singura biserica, e Biserica universala; b. primatul jurisdictiei papale; c. infailibilitatea papala);
    4.dogmele mariale (a. Prea Sfinta Nascatoare de Dumnezeu s-a nascut fara pacatul stramosesc sau imaculata conceptie; b. inaltarea Maicii Domnului cu trupul la cer; c. incoronarea Sfintei Fecioare de catre Sfinta Treime sau Maica Domnului co-mintuitoarea);
    5. invatatura despre purgatoriu;
    6. teoria indulgentelor sau iertarea pacatelor prin donatii financiare;
    7. venerarea statuilor;
    8. prefacerea Sfintelor daruri prin cuvintele de instituire: ~Luati, mincati~ fara epicleza sau invocarea Sfintului Duh;
    9. semnul Sfintei Cruci care se face de la stinga spre dreapta, cu mina intreaga.

    Multumim, draga matuska, pentru comuniune si dragoste!

    matuska Eufemia

    RăspundețiȘtergere

Din dorinţa de a purta un dialog asumat, nu mai acceptăm comentariile anonime. Vă mulţumim pentru înţelegere!