Mijloace de întărire a vieţii familiei tânărului preot (2): Rugăciunea

Viaţa familiei preoţeşti trebuie să fie o viaţă închinată lui Dumnezeu şi semenilor. O viaţă de rugăciune pentru mântuirea personală şi a semenilor. Rugăciunea trebuie să ocupe un loc privilegiat în viaţa familiei de preot. Împreună, preotul şi preoteasa trebuie să-şi plece genunchii şi sufletele lor, în rugăciune, înălţând din inimă curată cereri smerite către Prea Milostivul Dumnezeu.
Rugăciunea trebuie să aibă un rol fundamental în viaţa familiei preoţeşti. Săvârşirea canonului de rugăciune zilnic, preocuparea de a spori cantitativ şi calitativ rugăciunea lor trebuie să le fie preocupare permanentă.
Rugăciunea este respiraţia sufletului, oxigenul lui, iar familia preotului trebuie să respire permanent acest aer curat şi să aibă o respiraţie sănătoasă. Lipsită de rugăciune, viaţa este un regres continuu, iar slujirea preotului – o minciună.
Ce peisaj duhovnicesc frumos este ca soţii şi cu atât mai frumos familia preotului, să se afle în faţa icoanelor ce le împodobesc casa, în lumina palidă a lumânării şi în buna mireasmă a tămâii, înălţând în ceasurile târzii ale nopţii rugăciunile lor umile către Dumnezeu. Sunt clipe nu doar frumoase, până la sublime, ci moment în care Dumnezeu ascultă rugile smerite.

Fragment din Pr. Ioan Teşu - Frumusetea şi sublimitatea preoţiei creştine