"Potrivit canoanelor şi tradiţiei Bisericii noastre, preotul ortodox este în primul rând conducătorul propriei sale familii, după modelul căreia conduce la dimensiuni mai mari, parohia încredinţată. Familia preotului este luată ca exemplu de întreaga parohie. Familia sa trebuie să constitue prima victorie pastorală a preotului. Unde familia nu este alături de preot, nici parohia nu va fi alături de el.Pentru preot, familia este locul unde el îşi petrece cel mai mult timp din viaţă, unde el studiază, se instruieşte şi elaboreză planuri de muncă pastorală, de unde pleacă la pastoraţie şi unde se reîntoarce, unde-şi mărturiseşte realizările şi eşecurile, unde ia iniţiative noi, unde caută încurajare, căldură şi linişte. Aici se retrage pentru reculegere, meditaţie, refacere şi încurajare pentru noi încercări. Numai familia poate crea preotului o viaţă ordonată şi îngrijită; ea fiind garanţia moralităţii şi corectitudinii vieţii morale, scoţându-l pe preot din orice bănuială. În familia sa preotul poate dobândi experienţa şi cunoaşterea diferitelor aspecte ale vieţii pe care le trăiesc şi credincioşii. Soţia şi copii dau sens vieţii şi strădaniei preotului. Casa preotului este a doua casă din parohie, după Biserică. Ea este o prelungire a Bisericii între credincioşi."
Mi-a placut in mod deosebit afirmatia: casa preotului este a doua casa in parohie dupa Biserica. De fapt prin asta recunoastem ca Biserica este casa noastra, casa lui Dumnezeu devine caminul nostru duhovnicesc,iar casa noastra tinde sa devina o mica biserica. Foarte inaltator acest gand! Cunosc multi preoti care investesc in casa lui Dumnezeu mai mult decat in propria casa venituri, dragoste si jertfa.
RăspundețiȘtergere