Chipuri de preotese: Eugenia Stoicescu (5): "are Dumnezeu grijă!"

"Mi-aduc aminte de o întâmplare minunată. Eram pe la început, când ne-am dus acolo. Aveam o căsuţă foarte modesta, care avea în faţă un pridvor. Şi stăteam într-o zi acolo, pe pridvorul ăla, îngrijorată de starea financiara în care ne aflam în momentul acela. Situaţia noastră, în general, nu era prea grozava. Salariul lui era foarte mic, venituri, ca diacon, nu avea. Daca veneau credincioşi la mănăstire, dădeau preoţilor sau maicilor, nu diaconului. Diaconul îşi avea salariul pe care îl avea. Dar, tot atunci, se înfiinţase o şcoală de misionare, de Cruce Rosie, unde l-au încadrat, şi pe el, ca profesor. Mai primea şi de acolo ceva. Totuşi, banii nu ne ajungeau, ce mai! Era destul de grea situaţia şi, la un moment dat, n-am mai avut bani deloc. Liana era mică...
- Ce facem, Iulian, acum - i-am zis - chiar aşa, fără nici un ban, fără nimic în casă?
Că nu aveam nici de pâine.
- Lasă, dragă, că are Dumnezeu grijă.
Şi nu ştiu ce mi-a mai spus el, acolo. Mă uitam la el cu destula neîncredere, dar n-aveam ce să fac. Apoi el a plecat la biserică, iar eu am rămas pe pridvorul ala - era un pridvor înalt. Purtam un şorţ, căci curăţam nişte zarzavaturi. Eu nici nu fusesem obişnuită cu situaţii din astea, la limita.
La un moment dat am auzit că l-a strigat o maica:
- Părinte Iulian, poftiţi încoace!
Cum stam aşa, îngândurată, îl văd, după un timp, venind de la Biserică foarte bine dispus. S-a apropiat de mine şi mi-a umplut poala sortului de bani. Maica Teodora, iconoama, ii dăduse salariul restant pe patru luni. Atunci erau bani de metal mulţi, de hârtie, nici nu ştiu dacă aveam. Bineînţeles, mi-a mai spus ceva în sensul că să nu-mi pierd nădejdea niciodată:
- Pai nu ţi-am spus că Dumnezeu are grija? Uite că a avut!"

(Eugenia Stoicescu)

Fragment din cartea "Un preot de foc – Parintele Iulian" – Costion Nicolescu

A consemnat: Andreea-Tatiana