Pagini

duminică, 28 iunie 2009

Chipuri de preotese: Eugenia Stoicescu (4): hirotonia si primii ani de slujire


"Chiar putinul timp petrecut, dupa terminarea facultatii, la Cancelaria Sfintei Arhiepiscopii mi-a fost de folos. Am intalnit acolo pe parintele Moisiu si alti oameni cumsecade, de la care am avut ce invata. "
(Pr. Iulian)

"La o luna dupa casatorie, am fost facut ipodiacon si apoi, imediat, diacon. Am fost numit la Manastirea Tiganesti. Asa era pe atunci, nu era opreliste ca un cleric de mir sa slujeasca in manastire. De-abia dupa alti doi ani am fost hirotonit preot si am primit si duhovnicia. Mi-a prins tare bine ca am trecut prin manastire. Acolo m-am format si in rugaciune, si in practica liturgica. E drept, n-aveai zi, n-aveai noapte. Dar au fost doi parinti de la care am avut de invatat: Calinic si Mina. "
(Pr. Iulian)

"A fost hirotonit diacon la biserica Mavrogheni si dupa un timp preot la Sf Ecaterina, de Prea Sfintitul Iosif, care i-a fost si nas de preotie si duhovnic, ani de zile. Dar timp de doi ani a ramas simplu diacon. In primul an de casatorie ne vedeam putin si rar. In timpul saptamanii, amandoi aveam serviciu: eu la CEC, iar el era secretarul unui consilier de la Patriarhie. Sambata dupa-amiaza pleca la Tiganesti si venea inapoi duminica seara. Iar lunea o luam de la inceput cu serviciul. Incepand de sambata dupa masa pana duminica seara eram absolut singura, cu cate-o carte pe care o citeam. Asta a fost timp de doi ani, atata cat a fost el diacon la Tiganesti, dar cu domiciliul in Bucuresti.
Dupa aceea ne-am mutat cu totul la manastire, cu tot bagajul. Cand am plecat la Tiganesti o aveam pe Liana, dar pana ne-am instalat ca lumea, am tinut-o la mama, la Orastie, timp de vreo sase luni. Ne-au dat acolo o casuta. Maicile il iubeau foarte mult pe parintele. Dar la inceput l-au privit cu un fel de retinere, in special cele mai in varsta. Aveau si ele experienta lor acolo, mai neplacuta, uneori. Dar dupa ce l-au cunoscut l-au iubit extraordinar. Ca sa nu plece din manastire, i-au amenajat o casa mai mare, frumoasa. Dupa cum o marturisea si el mereu, statul in manastire i-a fost de tare mult folos. Acolo viata a fost si mai ocupata, pentru ca zi de zi el era in Biserica. Chiar si noaptea. La manastire a indragit mult slujbele de noapte. Mergea cu regularitate la ele. Abia apucam sa punem capul jos, si batea maica de rand in poarta.
- Miluieste-ne pe noi!
Imediat se imbraca si pleca. De-asta ii placea atat de mult Parintelui Mina Prodan de el: ca niciodata el n-a lipsit si nici n-a intarziat de la datoria lui, de la Biserica. Dupa miezul noptii, Parintele Mina, care era dur cu toti cei care faceau ucenicie pe langa dansul, venea sa-l urmareasca. Parintele Mina Prodan era un preot autodidact. N-as putea sa spun ca se ridica la inaltimea Parintelui Cleopa de la Sihastria, dar intre calugari era pe atunci o somitate. La inceput l-a primit pe Iulian ostil, retinut oarecum. L-a studiat foarte mult si cand l-a cunoscut mai bine, si-a dat seama ca este si ascultator si supus si modest... L-a imbratisat cu dragoste si i-a zis:
- Acum vreau sa te invat ce n-am invatat pe altii.
Si, intr-adevar, foarte multe a invatat de la Par. Mina. El l-a invatat toata slujba, toate chitibusurile slujbei - pe care nu le observam noi din Biserica - la proscomidie, la toate momentele... Extraordinar de mult l-a invatat. I-a folosit toata viata. Parintele Mina era un preot mai dur, dar pentru Iulian a fost chiar ca un parinte: tare mult l-a iubit! Iulian era mai serios decat alti preoti tineri, isi vedea de slujba mai mult, nu lipsea de la Biserica... Era asa cum ii placea Par. Mina: un fel de calugar.
Dintre toate locurile pe unde a trecut ca preot, poate ca cel mai bine s-a simtit la manastire, la Tiganesti. Acolo a fost doi ani diacon, doi ani preot. Experienta de acolo l-a facut sa spuna ca el, daca s-ar ocupa de treburile organizatorice ale Bisericii, ar pune conditia ca absolventii de teologie, inainte sa fie hirotoniti preoti, sa faca un stagiu la manastire. Acolo pot invata sa se roage. El acolo a invatat."
(Eugenia Stoicescu)
Fragment din cartea "Un preot de foc – Parintele Iulian" – Costion Nicolescu
A consemnat: Andreea-Tatiana

Vedeţi şi: Biografia Părintelui Iulian Stoicescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Din dorinţa de a purta un dialog asumat, nu mai acceptăm comentariile anonime. Vă mulţumim pentru înţelegere!