După opt ani, la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus a avut loc din nou o întâlnire a preoteselor, dedicată soțiilor de preot din Arhiepiscopia Sibiului. Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Laurențiu, Mitropolitul Ardealului, am avut parte de momente pline de bucurie și comuniune.
Binecuvântarea ÎPS Laurențiu și cuvântul părintelui Mihoc
Surorile preotese au fost așteptate cu multă căldură sufletească vineri, 23 mai, în holul Academiei de la mănăstire, care ne-a găzduit cu multă grijă.
La deschiderea evenimentului au fost prezenți Pr. Prof. Vasile Mihoc, delegatul Înaltpreasfințitului Laurențiu Streza, Mitropolitul Ardealului, și pr. protopop Iulian David, din partea protopopiatului gazdă.
Părintele Vasile Mihoc ne-a transmis binecuvântarea Părintelui Mitropolit pentru doamnele preotese și pentru această întâlnire, apoi ne-a pus la inimă câteva repere de viață și împărtășiri din experiența personală de preot, paroh și tată a 13 copii. (Am consemnat câteva idei, care poate sunt de folos și altora, la finalul acestui articol.)
Părintele protopop Iulian David și-a exprimat prețuirea pentru slujirea doamnelor preotese și recunoștința pentru această întâlnire a celor care, deși au o misiune atât de dificilă, nu au parte de o școală în acest sens, așa cum au viitorii preoți.
Ziua s-a încheiat cu o sesiune de activități și jocuri de cunoaștere, urmată de Rugăciunile de seară.
Provocări și împărtășiri
A doua zi, după împreuna-participare la Dumnezeiasca Liturghie, întâlnirea a continuat cu tema: ÎNSOȚIREA ADOLESCENTULUI – ca mamă/ educator/ îndrumător/ preoteasă. Aceasta a fost abordată de doamnele preotese Alina Negrea, medic stomatolog, om de afaceri, mamă a 4 copii, și Maria Zuba, psiholog clinician, învățătoare, mamă a 5 copii, și completată de alte experiențe ale participantelor.
În cadrul atelierelor de discuții au fost discutate bucuriile și provocările vieții de preoteasă, cu împărtășiri, posibile soluții și sprijin reciproc.
Ne-am bucurat și de o expoziție de lucruri făcute de mâinile câtorva preotese sau în parohiile lor, precum și de întâlnirea cu sfinții locului, canonizați recent: Sf. Serafim cel Răbdător și Sfântul Cuvios Arsenie, precum și de Părintele Teofil Părăian.
Bucuria sprijinului reciproc
În încheiere, participantele au urmărit filmul întâlnirii și au avut o sesiune de feedback în care și-au prezentat impresiile și dorințele pentru viitor.
„M-am simțit entuziasmată să cunosc și alte preotese, cu care am împărtășit aceleași gânduri, m-a bucurat sinceritatea și deschiderea între noi și îmi doresc să se continue acest obicei al întâlnirilor între preotese.”
„Am simțit că nu sunt singură, că aparțin unui grup, că sunt susținută, încurajată și apreciată.”
„Mă simt bucuroasă, emoționată și mai bogată. Mă bucur că am întâlnit persoane la care știu că pot apela.”
„Întâlnirea a fost eficientă, plăcută, folositoare, iar eu mă simt liberă și încrezătoare.”
„M-am simțit valorizată și înțeleasă, am simțit că fac parte dintr-o comunitate, nefiind singură în dificultățile slujirii. Îmi doresc să ne mai întâlnim și să discutăm și alte aspecte și provocări ale slujirii noastre.”
Mulțumiri:
- Părintelui nostru mitropolit, pentru dragostea cu care a binecuvântat această întâlnire;
- Părintelui Vasile Mihoc, care l-a reprezentat, dăruindu-ne cuvânt de bună mângâiere și întărire;
- Părintelui stareț Atanasie și Mănăstirii Brâncoveanu, pentru grija și atenția cu care am fost găzduite;
- Surorilor preotese Maria Zuba și Alina Negrea, care au pregătit tema întâlnirii;
- Surorilor preotese din comitetul de organizare: Adriana Stan, Vera Piț și Raluca Șerban;
- Tuturor participantelor, care au asigurat prin prezența lor înfăptuirea acestei întâlniri.
Natalia Corlean
Zidiți dragostea! Spicuiri din cuvântul Părintelui Vasile Mihoc către preotese:
·
Biserica
este și instituție organizată național, centralizată, dar puterea Bisericii
este mai ales comunitatea locală. Poate să se întâmple orice la nivel macro;
dar dacă comunitatea merge bine, credincioșii se bucură de biserica lor, de
slujbe, de cuvântul lui Dumnezeu, de Spovedanie, de Împărtășanie, lucrurile
merg bine. Asta e puterea Bisericii: comunitatea! Deci e foarte importantă
construcția comunității și în privința asta preotesele pot avea un rol
foarte mare atunci când sunt implicate în viața Bisericii, când încep să îi
cunoască pe oameni, să îi iubească, să pună la inimă situațiile lor, și când
toate lucrurile se fac în conlucrare.
· · Dragostea nu este un impuls. Dragostea adevărată se zidește! Dacă vrei să ai o familie și o comunitate frumoasă, trebuie să faci ceva pentru asta, să faci cele ce zidesc dragostea. În tot ceea ce faci și ce spui, în toate atitudinile tale, să zidești dragostea – atât în familie, cât și în parohie.
· · Să construiești un nucleu sănătos, de oameni care vin la biserică, care cântă, care ajută. Să fie un nucleul în jurul căruia ceilalți să se afilieze și comunitatea să se întărească și să se construiască nu pe dăscăleală, căci dăscăleala nu place nimănui, ci pe dragoste.
· · Cât de frumos se zidește comuniunea, dacă ai o familie cu duh bun! Dacă nu avem un duh bun în familie/parohie, încep să apară ipocrizii. Se fățărnicește soțul, se fățărnicește soția, se fățărnicesc și copiii și e o adunare de farisei fățarnici – cei mai disprețuiți de Mântuitorul. Mântuitorul nu a condamnat pe nimeni cum i-a condamnat pe fățarnici.
· · Iubirea este marea învățătoare. Ea te învață ce ai de făcut de fiecare dată. Să zidești iubirea! Iar iubirea nu e instinct, ci este o virtute teologică, adică se zidește cu ajutorul harului dumnezeiesc. Cu ajutorul harului construim iubirea.
· · Poruncile sunt viață. Păcatul te aruncă în afara sferei harului lui Dumnezeu. Dacă încalci porunca, alegi calea morții.
· · Să rețineți 2 lucruri:
1. Zidiți dragostea!
2. Iubirea e marea învățătoare. Iubirea ne învață. Totdeauna să te lași învățat de iubire. Să-i iubești pe credincioși, căci toți au nevoie de iubire.
.jpeg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Din dorinţa de a purta un dialog asumat, nu mai acceptăm comentariile anonime. Vă mulţumim pentru înţelegere!