J.Schmemann, Bucuria de a sluji. Impresii (2) - "O aşteptam fără să ştiu că o aştept"

Juliana Schmemann, Bucuria de a sluji

 

Nefiind un rețetar, cartea Iulianei Schmemann este mai degrabă o confesiune care ne face bine. O așteptam fără să știu că o aștept. Nu savant, dar măsurat, fără brizbizuri, tonic, scrisul autoarei are darul de a limpezi înțelesuri și rosturi cărora, altminteri, cu greu le-aș fi găsit un contur potrivit, cu toate că multora nu ne sunt străine nici experiențele, nici trăirile din spatele rândurilor neașteptat de viguroase - dar nelipsite de o foarte fină tandrețe - ce ne sunt încredințate spre lectură și bun folos. Cine se așteaptă să găsească în cele 76 de pagini un fel de breviar plicticos ce înșiră cu morgă didactică reguli de comportament standard, rețete de „supraviețuire” destinate preoteselor, va fi izbit de suflul irezisibil de libertate care animă mărturisirea și povața scriitoarei. Descoperi imediat că ai de-a face cu o înțelepciune de matericon diortosită contemporan; un duh de veche predanie în veșmânt la zi. De aceea primești toate fără să simți vreo inadecvare, fără ca vreo împotrivire să te cerceteze în adânc. Ești ca în fața unui duhovnic în care ai încredere. Și ar mai fi ceva: Iuliana Schmemann, maica preoteasă Iuliana, pune mărturie simplu, dar ferm, că nu feminismul contemporan, ci Bunavestire poate spune ceva esențial, nobil, mântuitor, despre femeie.

Ai nevoie din când în când să te remontezi, să te încarci tocmai pentru că nu puține sunt împrejurările care te demobilizează, te secătuiesc, îți contrazic ceea ce părea până atunci de necontrazis. O carte ca aceasta îți poate readuce pofta de a reîncepe lupta, de a găsi și re-găsi „bucuria de a sluji”. 

Preoteasa Maria