Sfaturi pentru preotese

************************************************************

Sursa Foto: OrthPhoto.net

Cu douăzeci şi cinci de ani în urmă, soţul meu a fost hirotonit diacon şi şapte ani mai târziu preot. La hirotonirea sa întru diacon trei preotese foarte experimentate au venit la mine să mă sfătuiască. Ele au emigrat din vechiul Paris rusesc şi cunoşteau viaţa Bisericii foarte bine. De atunci, multe alte preotese mi-au oferit, de asemenea, multe sfaturi. Nu numai că aceste sfaturi erau foarte asemănătoare şi extrem de utile, dar am constatat, de asemenea, din experienţa personală, că sfaturile lor erau adevărate în fiecare detaliu. Fac prezentarea acestor sfaturi aici, sub forma unei liste. Vă rog să reţineţi că acestea nu sunt reguli, ci numai sfaturi care nu provin de la mine, ci vin din experienţa practică a mai multor preotese, iar eu am doar confirmarea lor.

1. Niciodată să nu-ţi pui soţul să aleagă între Biserică şi familie.
Dacă faci acest lucru, veţi suferi inutil amândoi. Ai fost de acord ca el să fie preot (în episcopiile noastre întotdeauna se cere permisiunea soţiei înainte de hirotonirea soţului) şi ai acceptat această cruce. El şi-a lăsat verigheta pe altar sau ţi-a dat-o să i-o porţi, aşa că el este căsătorit mai întâi cu Biserica şi apoi cu tine.

2. Nu intraţi în discuţii contradictorii înainte de Sfânta Liturghie.
Acest lucru îl va tulbura pe părinte şi nu va mai putea să slujească în mod corespunzător. Enoriaşii vor suferi din cauza acestui lucru.

3. Întotdeauna încearcă să fii cât mai calmă cu putinţă.
Sunteţi echilibrul parohiei, iar enoriaşii aşteaptă să primească mângâiere din partea ta, atunci când vorbesc cu tine.

4. Încercaţi să nu deveniţi prieteni apropiaţi cu niciunul dintre enoriaşi.
Precum copiii, uneori enoriaşii au tendinţa de a crea conflicte şi de a fi geloşi pe oricine este aproape de preoteasă. Acest lucru ar putea face munca preotului mai dificilă.

5. O preoteasă trebuie să fie "vizibilă", dar ea trebuie să ştie, de asemenea, cum să se facă "invizibilă".
Treaba ta este să fii o legătură între preot şi enoriaşi. Dacă eşti atentă,poţi vorbi cu preotul despre problemele pe care le-ai observat, astfel el poate organiza lucrurile cu ei în modul în care el crede de cuviinţă pentru a le rezolva. Niciodată să nu-i spui ceea ce crezi că ar trebui să facă – aceasta intră în atribuţiile lui. Eşti acolo doar pentru a observa, a comunica, a asculta şi consola.

6. Niciodată să nu ţii partea la conflicte.
Datoria ta este să uneşti, nu să dezbini.

7. Când cineva se comportă urât la biserică sau dacă există vreo situaţie neplăcută, nu încerca să o rezolvi singură.
Pune o bătrână care are vârsta şi autoritatea să o rezolve. Tu trebuie să rămâi mai presus de toate, astfel încât să poţi păstra încrederea enoriaşilor.

8. Niciodată să nu te implici în problemele financiare la biserică sau la consiliile parohiale.
În caz contrar, familia preotului ar putea fi pe nedrept acuzată de necinste şi preoteasa ar putea fi tentată să se implice în fel de fel de tensiuni, care se întâmplă întotdeauna în consiliile parohiale de tip protestant.(cu excepţia cazului în care parohia este suficient de norocoasă să fie condusă de un consiliu parohial aşa cum sunt conduse parohiile din Rusia). {Notă:Această realitate se întâlneşte în Bisericile Ortodoxe din Anglia şi Franţa }

9. Întotdeauna protejează-ţi soţul de acel fel de enoriaşe care ar putea dori să îi facă avansuri.
El va ştii că nu trebuie să fie singur cu astfel de femei (de aceea ne spovedim în biserică şi nu în confesionale).  Astfel de femei, nefericite în căsniciile lor, singure şi vulnerabile, pot fi ispititoare şi apoi, când avansurile lor sunt respinse, acestea pot apela la calomnie. Am văzut de multe ori acest lucru în Paris. Dacă, de exemplu, o astfel de femeie vine la casa parohială pentru a vorbi, lăsaţi întotdeauna uşa întredeschisă şi întrerupeţi discuţia pentru a oferi băuturi sau ceva de mâncare. În acest fel, orice neînţelegere poate fi evitată şi bunul nume al Bisericii este protejat.

10. Niciodată nu vorbi despre certurile din Biserică în faţa copiilor.
Copiii sunt nevinovaţi şi pot interpreta greşit ceea ce aud. Spune-le că aceasta este o conversaţie între adulţi.

11. Copiii nu trebuie să ducă crucea părinţilor lor.
Aceştia trebuie să fie protejaţi de problemele pe care le întâmpini şi,mai presus de toate, trebuie să le laşi libertatea de a alege. Ei trebuie să fie liberi în a vă oferi ajutorul lor. Doar dacă le laşi libertatea de a trăi o viaţă normală vor dori să ajute. Şi întotdeauna mulţumeşte-le pentru ajutor, deoarece nu au fost obligaţi să facă acest lucru. Arată-le că, atunci când lucrează împreună ca o echipă, totul devine mai uşor, mai relaxat.
Cu toate acestea, atunci când vin la biserică,comportamentul lor trebuie să fie exemplar. Ceilalţi copiii se vor lua după ei. Dar atunci când ajung acasă, este vital ca aceştia să trăiască precum ceilalţi copiii şi chiar, uneori, trebuie să fii deosebit de tolerantă cu ei. Este dificil să fii copilul preotului.

12. Întotdeauna cere ajutorul enoriaşilor pentru problemele Bisericii.
Biserica nu-ţi aparţine, ci este a tuturor. Toată lumea trebuie să aibă posibilitatea de a ajuta. Dar fii atentă să păstrezi locul tău, eşti preoteasa şi nimeni altcineva. Biserica trebuie să fie la fel de curată ca şi casa ta.

13. O doamnă al cărei tată face parte dintre noii martiri canonizaţi şi al cărei frate este preot în Paris, mi-a spus "Fii ca reginele din trecut".
Acesta a fost un sfat nepreţuit. Ceea ce vroia să spună era că trebuie să-ţi pui întotdeauna datoria înainte de orice altceva. Fericirea ta, a familiei şi a parohiei tale depinde de felul în care îţi îndeplineşti datoria.

14. Ca preoteasă trebuie să-ti împarţi soţul cu Biserica, de aceea poţi fi expusă la ispite, singurătate, responsabilităţi constante, frustrări,iar acestea pot duce la căderea într-o capcană.
Întotdeauna aminteşte-ţi că dacă preoteasa cade, de multe ori şi preotul cade odată cu ea şi după ce familia preotului şi-a pierdut credibilitatea, parohia întreagă, poate cădea, de asemenea. Nu păcatul este deosebit de important, ci consecinţele lui. Un păcat individual poate deveni un păcat colectiv. O preoteasă îşi poate distruge viaţa ei cu un astfel de păcat.

Traducere şi adaptare de Andreea-Tatiana după http://www.orthodoxengland.org.uk/matuski.htm .

*************************************************************