Durerea pierderii unui prunc înainte de vreme este imensă. Cu toate acestea, ea e adesea băgată sub preş, fie prin negare, mamei spunându-i-se că nu e nici o problemă, a pierdut „o sarcină” – nu un copil –, fie prin ignorare şi evitarea subiectului. Rămân astfel în urmă traume dureroase cu diverse consecinţe.
Pentru mămicile care au trecut prin aşa ceva, pentru taţi, pentru familiile şi prietenii lor, preoteasa Eufemia a făcut un site:
Prunci pierduţi şi născuţi înainte de vreme. O perspectivă ortodoxă.
Cu nădejdea că va fi spre mângâiere şi ajutor pentru cât mai multe mămici,
Preoteasa Natalia
E un subiect foarte delicat, dar care chiar ma intereseaza. Intre cele doua fetițe pe care le am acum, am avut o sarcina care s-a oprit din evoluție.
RăspundețiȘtergereAm observat si eu ca se pune foarte mult accentul pe copiii avortati si nu se vorbeste aproape deloc de cei pe care ii pierdem fara voia noastra.
Multumesc pentru recomandare.
Multumesc si eu pentru recomandare,ma intereseaza subiectul.Sunt cu sufletul alaturi de voi.
RăspundețiȘtergere@Draga Loredana, Domnul sa te mingiie! Exact asta e si ideea la care am nadajduit sa se ajunga: ca trebuie sa se faca o diferentiere intre pruncii pierduti inainte de vreme si ceilalti prunci. Si ca poate ar trebui sa nu ii mai abandonam prin spitale, ci sa ii luam si sa avem grija de ei. Multumesc de intelegere!
RăspundețiȘtergere@Draga Marilena, am incercat sa raspund intrebarilor tale chiar pe blogul "Pruncilor pierduti". Daca nu am reusit sa o fac asa cum sperai tu, sa imi spui. Multumesc de gindul mingiietor!