Despre copiii preotului...

"Copiii preotului trebuie să ştie că omul bătrân este bunicul lor, iar cei de-o seamă cu ei şi cei mai mari ca ei ori mai mici sunt fraţii lor. Că ei au datoria să-i ajute, să-i iubească şi să-i respecte. Prin astfel de copii se va întări dragostea satului faţă de familia preotului şi la rândul ei va fi respectată, fără a mai cere aşa ceva.

Copiii preotului să nu fie izolaţi de copiii satului. Împreună să fie la joacă şi împreună apoi la şcoala primară, secundară şi universitară. Toţi copiii să formeze o familie, bazată pe dragoste desăvârşită. Desigur, ochiul părinţilor asupra copiilor va fi treaz, ca să nu înveţe ceva răutăţi. Unde va vedea aşa ceva, nu trebuie a-i izola pe copii unii de alţii, ci de a căuta şi a stârpi izvorul acelui rău. Pentru aceasta, pe acei copiii cu deprinderi rele, să-i aducă în casa sa, să-i pună la masă şi apoi cu duhul blândeţii şi părinteşte să li se dea învăţătura cea sănătoasă. Prin aceasta se va stârpi un rău în devenire din parohie şi acest lucru este mare. Iar cei ce-şi izolează copiii, arată pe deoparte incapacitatea de a putea da învăţătură bună, iar pe de altă parte lipsa de interes şi de dragoste faţă de enoriaşi. Când copilul unei familii va fi luat în casa preotului, va fi hrănit şi apoi învăţat acel  copil  va  spune  acasă  şi  atunci părinţii se vor bucura că preotul le iubeşte copilul şi se vor lăsa chiar ei înşişi de acele apucături. Şi astfel prin copii se poate face o mai bună pastoraţie, cu mai mare efect decât dacă s-ar adresa direct lor. S-au văzut situaţii cum familii întregi au fost dobândite la creştinism sau la calea cea adevărată, numai pentru faptul că preotul a stat de vorbă cu pruncii satului, s-a jucat cu ei, le-a dat dulciuri şi jucării. Astfel a făcut şi Mântuitorul Iisus Hristos. El întotdeauna a iubit copiii, îi lua în braţe, îi săruta şi-i binecuvânta, zicând: „lăsaţi copiii să vină la Mine”.

Enoriaşii te judecă pe tine ca preot fără păsuire de multe ori după copii: dacă ai copii, câţi copii ai, cum îi educi şi dacă îi iubeşti. De aceia preotul va trebui să fie exemplu pentru cei căsătoriţi după porunca lui Dumnezeu dată la creaţie: „creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul” (Facerea 1,28).Unii dintre credincioşi se opresc de a da naştere la copii motivând că nu vor avea cu ce-i hrăni, cu ce-i îmbrăca şi că vor fi muritori de foame. Preotul prin exemplul său, având mai mulţi copii, va anula această falsă părere justificată, pentru că hrana şi îmbrăcămintea o primim de la Dumnezeu, căci scris este: ”Nu vă îngrijiţi ce veţi mânca, sau ce veţi bea, că ştie Tatăl vostru Cel din ceruri de ce aveţi nevoie ci căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi  dreptatea Lui, şi toate celelalte vi se vor adăuga vouă” (Mat.6,25).De aceea, preotul trebuie să fie un împlinitor al Legii, a cărui predicator este, că scris este: ”Voi sunteţi sarea pământului, iar sarea de se va strica, cu ce se va mai săra?” (Mat.5,13)şi ”Voi sunteţi lumina lumii.., Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din Ceruri” (Mat.5,17-16).Aşadar, preotul trebuie să fie un exemplu în această privinţă. Dar nu este de ajuns a fi numai atât, ci el trebuie să fie un tată bun. 

Copilul de preot trebuie să fie model de respect pentru enoriaşi, să fie iubitor cu copiii de seama lui şi bine educat. Preotul trebuie să vegheze asupra felului cum se joacă cu copiii din sat şi să-i îndrume. Trebuie să-i supravegheze la rugăciunile pe care le fac şi să se îngrijească din aproape de educaţia religioasă, îndeletnicindu-se cu rugăciunea. Învăţământul şcolar să fie bine aprofundat, pentru a fi un element capabil de a trece cu succes prin şcoli. Să fie obişnuiţi cu biserica, cu cinstirea ei, a lucrurilor sfinte şi cu toate practicile religioase. Acolo unde un copil de preot, nu cunoaşte aşa ceva va ajunge să fie potrivnic şi chiar duşman Bisericii. Şi dacă un copil din popor fără trăire religioasă va ajunge să se ridice contra Bisericii nu poate face atât de mare rău, pe cât poate face un copil de preot, vorba lui potrivnică cade ca plasa de peşti. De aceea preotul, ca tată, trebuie să fie numai ochi şi urechi pentru fiii lui, mai ales la educaţia religioasă. Se ştie din  cuvintele Sfintei Scripturi că fiul toate le învaţă de la tată, ceea ce face tatăl va face şi fiul: „Adevărat, adevărat zic vouă: Fiul nu poate să facă nimic de la Sine, dacă nu va vedea pe Tatăl făcând; căci cele ce Tatăl le face, acelea şi Fiul  le face întocmai” (Ioan 5,19).De aceea, se cere mai întâi ca tatăl să fie model de cinstire, iubire şi respect faţă de cele sfinte, cu convingere absolută atât prin vorbe cât mai ales prin fapte. El trebuie să urmărească pe copiii săi, atât pe la şcoli, cât şi pe la petreceri. Să obişnuiască copiii cu lecturi biblice şi morale. În felul acesta se cere să aibă o bibliotecă. Să aibă copilul cunoştinţe din toate domeniile, ca să poată să-i fie un colaborator la munca lui în mijlocul enoriaşilor. Să-i obişnuiască cu cântările la strană împreună cu dascălii, să facă cor la biserică să citească Cazania, vieţile Sfinţilor. Copiii preotului să fie model de iubire a săracilor şi cu milă şi duioşie spre ei. Să aibă simţul dreptăţii bine crescut în ei şi respectul faţă de toţi enoriaşii. Acestea de le va cultiva un preot în copiii săi atunci şi-a atins scopul de adevărat preot."

din Pr. Ioan V. Argatu  - "Ne vorbește părintele Ilarion Argatu - PE TREPTELE SUIRII CĂTRE CER", tipărită cu binecuvantarea IPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, Editia a 3-a, Editura "Mila Crestina", 2011 

Sursa: http://www.parinteleilarionargatu.ro