Maica Siluana Vlad despre vrednicia preotesei

Cum trebuie să fie soţia preotului? Şi cum putem să ştim dacă viitoare preoteasă este vrednică pentru această postură?
Soţia preotului trebuie să fie preoteasă. E musai, altfel nu se poate. Şi de vrednică nu este vrednică, dar când îl învredniceşte pe el la hirotonie, şi zice „Axios!”, se învredniceşte şi ea, că este şi ea acolo, lângă taină. Vrednicia noastră nu este aşa, cum e culoarea ochilor… (Ce simplu ar fi aşa, ne-am pune nişte lentile de contact, de altă culoare!) Nu. Ne învrednicim.
Şi o întrebi: "Măi femeie, măi fetiţă, vrei tu să te învredniceşti să fii preoteasa mea?" Şi stai aşa vreun an, şi o tot întrebi aşa. De exemplu, cum zice părintele Nicolae Tănase: „Câţi copii ai vrea să avem dacă ne-am căsători?” Şi zice părintele: Dacă zice „Şapte!” să n-o iei, că înseamnă că pe al optulea vrea să-l avorteze. Iar dacă zice: „Unul.” e clar că nu ai cum s-o converteşti. Dacă zice: „Câţi ne-o da Dumnezeu”, atunci îndrăzneşte.
Eu aş zice aşa, că proba este dacă puteţi face împreună în parc paraclisul Maicii Domnului. Cunosc o familie, un părinte drag sufletului meu, care îmi povestea că atunci când era prieten cu doamna preoteasă (acum au cinci copilaşi, toţi băieţi, frumoşi!), citeau paraclisul în parc, pe bancă.
Măi copii! Dacă vom face asta, cu adevărat…

(fragment din conferinta „Ajutor şi datorie”)